Partaj judiciar. Sentința nr. 4697/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4697/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 1401/94/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr.4697
Ședința publică de la 03.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: FLORESCU ALINA LOREDANA
Grefier: C. L.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant C. R. și pârât P. M. A., pârât B. M., B. C. având ca obiect partaj judiciar .
Dezbaterile in fond au avut loc in ședința publică din data de 25.05.2015, fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea dată, parte integranta din prezenta sentința, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 05.06.2015, la 12.06.2015, la 26.06.2015 si apoi la 03.07.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 05.02.2014 reclamantul C. R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele P. M. A. și B. M., să se constate deschisă succesiunea de pe urma defunctei C. V., decedată la data de 06.03.2013, să se constate faptul că moștenitorii rămași de pe urma defunctei sunt C. R., P. M. și B. M., cotele ce se cuvin fiecărui moștenitor, faptul că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei este alcătuită din terenurile evidențiate în Titlul de proprietate nr._/30.07.2002 emis de Prefectura Ilfov precum și că vânzarea realizată prin actele încheiate nr. 571/05.02.1993 de notar de stat Cutaru E., și nr. 1542/20.12.2000 de notar public D. D., cât și actul în cheiat între defunctă și B. M., al cărui număr nu a fost precizat, este o vânzare deghizată, reprezentând în realitate o donație, pârâtele fiind obligate la raportul donațiilor; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că, la data de 06.03.2013 a decedat C. V., bunurile rămase de pe urma acesteia fiind evidențiate în titlul de proprietate nr._/30.07.2002. Deși a încercat o împărțeală prin bună învoială la notarul public, acest lucru nu a fost posibil din cauza pârâtelor care nu au fost de acord.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 728 C.civ., 673 indice 1 C.pr.civ.
În dovedire, a fost solicitată administrarea probei cu martori, interogatoriu, înscrisuri, expertize.
La data de 14.07.2014 pârâta B. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că a acceptat în mod expres succesiunea prin Declarația autentificată sub nr. 236/07.03.2014 la BNP D. D.. Terenurile menționate de reclamant în acțiune sunt cuprinse în titlul de proprietate nr._ din 30.07.2002 fiind indicați ca proprietari C. V., C. I., C. V. și C. N..
Prin declarația autentificată sub nr. 1544/20.12.2000 dată de frații defunctei, C. I., C. V. și C. N., aceștia în calitate de coproprietari ai terenului în suprafață de 2106 mp din totalul de_ mp din titlul de proprietate, au confirmat în mod irevocabil dreptul de proprietate al defunctei asupra terenului. Tot prin aceiași declarație, aceștia recunosc valabilitatea Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2282/19.04.1994 transcris sub nr. 2117 din 19.04.1994, în baza căruia defuncta i-a înstrăinat ei și fostului soț, B. C., suprafața de 758 mp. Prin aceiași declarație, aceștia au recunoscut și Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 571 din 03.02.1995, prin care defuncta a înstrăinat către P. Mihăila A. și soțul acesteia P. M., suprafața de 758 mp. Se specifică în aceiași declarație faptul că, din totalul de 2.106 mp, defunctei i-a mai rămas în stăpânire deplină suprafața de 590 mp. Prin Contractul de vânzare-cumpărare sub rezerva dreptului de uzufruct viager autentificat sub nr. 1305 din 09.11.2009, defuncta i-a vândut lui B. M. dreptul de nudă proprietate asupra imobilului compus din construcția C1, în suprafață construită la sol de 79,32 mp și terenul aferent în suprafață de 305,5 mp, situat în comuna Gruiu, .-și dreptul de uzufruct viager asupra imobilului.
Pârâta a susținut faptul că aceste contracte nu au reprezentat o liberalitate, ci au fost veritabile contracte de vânzare-cumpărare, prețul acestora fiind remis efectiv defunctei.
În dovedire, a fost solicitată proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori, expertize.
La data de 17.07.2014 pârâta P. Mihăila-A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, aceasta a arătat că reclamantul trebuie să-și precizeze cererea de chemare în judecată cu privire la ceea ce solicită. Dacă înțelege să solicite raportul donațiilor, invocând anumite contracte de vânzare-cumpărare ca fiind donații deghizate, acesta trebuie să indice exact care sunt motivele și dovezile afirmațiilor sale.
Contractele invocate de pârât nu reprezintă donații deghizate, sunt veritabile acte de înstrăinare cu titlu oneros, însă, presupunând, prin absurd, că ar fi în prezența unor donații deghizate, reclamantului îi incubă sarcina de a proba faptul că defunta a urmărit alt scop decât scutirea de raport.
În drept, se invocă dispozițiile art. 205, 194, 980 C.pr.civ, 1150 C.civ.
În probațiune, se solicită proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului, martori, expertiză topografică.
La data de 07.08.2014, reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare și cerere precizatoare prin care a arătat că solicită să se constate că vânzarea realizată prin Contractul de vânzare-cumpărare cu rezerva dreptului de uzufruct viager autentificat sub nr. 1305 din 09.11.2009 și Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2282/19.04.1994 reprezintă vânzări deghizate, reprezentând în realitate donații, pârâtele fiind obligate la raportul donațiilor.
Din însumarea suprafețelor de teren din actele depuse rezultă că mai există o suprafață de 300 mp de teren care a aparținut mamei din suprafața de 2.106 mp menționați în declarația autentificată sub nr.1544/20.12.2000,
depusă odată cu întâmpinarea. Solicită celor două surori să arate situația juridică prezentă a acestei suprafețe.
Prețul vânzărilor este unul derizoriu și nu s-a făcut prin virament bancar, mama a dorit să rezolve problemele de succesiune în timpul vieții, iar în privința contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1305/09.11.2009 operează prezumția legală de raport.
La termenul de judecată din data de 08.12.2014 a fost introdus în cauză și pârâtul B. C., în temeiul art. 78 C.pr.civ, la solicitarea pârâtei B. M..
În cauză a fost administrată proba cu martori și proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că:
Potrivit Certificatului de deces . nr._ eliberat de Primăria comunei Gruiu la data de 08.04.2013, C. V. a decedat la data de 10.03.2013, de pe urma acesteia rămânând trei descendenți de grad I: C. R., B. M. și P. M.-A., părți în prezenta cauză.
Prin cererea precizată la data de 07.08.2014 reclamantul a solicitat să se constate că vânzarea realizată prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 571/05.02.1993, Contractul de vânzare-cumpărare nr. 1542/20.12.2000, Contractul de vânzare-cumpărare cu rezerva dreptului de uzufruct viager autentificat sub nr. 1305 din 09.11.2009 și Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2282/19.04.1994 reprezintă vânzări deghizate, reprezentând în realitate donații, pârâtele fiind obligate la raportul donațiilor.
Conform înscrisurilor depuse la dosar Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 571/03.02.1995 de notariatul de stat al SAI, Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr, 1542/20.12.2000 de BNP D. D., Contractul de vânzare-cumpărare cu rezerva dreptului de uzufruct viager autentificat sub nr. 1305/09.11.2009 de BNP D. D. și Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2282/19.04.1994 de Notariatul de Stat SAI, sunt acte prin care C. V. a întrăinat către cele două fiice ale sale bunuri imobile ce fac parte din Titlul de proprietate nr._/30.07.2002 eliberat de Comisia Județeană Ilfov de aplicare a Legii nr.18/1991.
În drept, potrivit art. 1.146 C.civ. raportul donațiilor este obligația pe care o au între ei soțul supraviețuitor și descendenții defunctului care vin efectiv și împreună la moștenirea legală de a readuce la moștenire bunurile care le-au fost donate fără scutire de raport de către cel care lasă moștenirea.
Întrucât în prezenta cauză singurele bunuri indicate de reclamant ca făcând parte din masa succesorală sunt cele care au fost înstrăinate prin contracte de vânzare-cumpărare către cele două pârâte, sunt aplicabile dispozițiile art. 1150 alin. 1 lit. b C.civ. care stabilește că, sunt scutite de raport donațiile deghizate sub forma unor înstrăinări cu titlu oneros sau efectuate prin persoane interpuse, cu excepția cazului în care se dovedește că cel care a lăsat moștenirea, a urmărit un alt scop decât scutirea de raport.
Prin urmare, chiar și în situația în care s-ar dovedi că toate actele de înstrăinare efectuate de defunctă către fiicele sale ar fi donații deghizate sub forma unor contracte de vânzare-cumpărare, nu poate opera raportul donațiilor întrucât există prezumția legală instituită de art. 1150 alin. 1 lit. b C.civ., că donatorul a dorit ca aceste bunuri să fie scutite de raport și să nu fie aduse la masa succesorală, atâta timp cât reclamantul nu a dovedit că de fapt s-a urmărit un alt scop decât scutirea de raport.
În ceea ce privește Contractul de vânzare-cumpărare cu rezerva dreptului de uzufruct viager autentificat sub nr. 1305 din 09.11.2009, cu privire la care reclamantul a susținut că operează prezumția legală de raport, instanța reține că susținerile acestuia sunt neîntemeiate raportat la dispozițiile legale. Astfel, potrivit art. 1091 alin. 4 C.civ., până la dovada contrară, înstrăinarea cu titlu oneros către un descendent sau un ascendent privilegiat sau către soțul supraviețuitor, este prezumată a fi donație dacă înstrăinarea s-a făcut cu rezerva uzufructului.
În acest caz, există într-adevăr o prezumție de donație până la proba contrară, însă nu se poate face raportul donațiilor, întrucât se aplică dispoziția art. 1150 alin. 1 lit. b C.civ. cu privire la scutirea de raport, moștenitorul rezervatar putând solicita numai reducțiunea liberalităților excesive în limita cotității disponibile.
Reducțiunea liberalităților excesive este o instituție diferită de raportul donațiilor, atât în ceea ce privește condițiile cât și consecințele acesteia, și operează exclusiv la cererea moștenitorului, conform art. 1.092 C.civ., în cazurile în care se încalcă rezerva succesorală.
Față de aceste aspecte de fapt și de drept, instanța constată că cererea reclamantului privind raportarea donațiilor la masa succesorală este neîntemeiată.
Întrucât în masa succesorală nu au mai fost identificate alte bunuri în afara celor care fac obiectul contractelor de vânzare cumpărare amintite, instanța va respinge și celelalte capete de cerere ale reclamantului, ca neîntemeiate.
În baza art. 453 C.pr.civ., constatând culpa procesuală a reclamantului, va admite cererea pârâtei B. M. de obligare a acestuia la plata cheltuielilor de judecată, și va obliga reclamantul la plata către această pârâtă a sumei de 2.000 lei reprezentând onorariu avocat (conform chitanțelor depuse la dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge cererea formulată de reclamantul C. R. domiciliat în sector 1, București, .. 70, în contradictoriu cu pârât P. M. A., cu dom. ales SCA "F. & Asociații in sector 3, București, ., nr. 8, ., pârât B. M., București, ., ., ., sector 4 si B. C. domiciliat in București, ., ., ., sector 4,ca neîntemeiată.
Obligă reclamantul la plata către pârâta B. M. a cheltuielilor de judecată constând în suma de 2.000 lei onorariu avocat.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.07.2015.
P., Grefier,
F. A. L. C. L.
Red: jud FAL/ tehnored CL/6 ex/01.09.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4705/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4714/2015.... → |
|---|
