Plângere contravenţională. Sentința nr. 4714/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4714/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 4089/94/2014
JUDECATORIA B.
Dosar nr._
Sentința civilă nr.4714
Ședința publică din data de 22.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ALINA LOREDANA FLORESCU
Grefier C. L.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent C. I.-L. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravențională CP_/24.04.2014
Dezbaterile in fiind au avut loc in ședința publică din data de 22.06.2015, fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea dată, parte integranta din prezenta sentința, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 03.07.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANTA
Deliberând, asupra cauzei civile de față constată:
Prin cererea înregistrata la data de 09.05.2014, sub nr._, petentul C. I.-L. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 24.04.2014 întocmit de agent constatator din cadrul intimatului.
In motivarea plângerii petentul a arătat ca la data de 24.04.2014 in timp ce se deplasa pe DN 2 in localitatea Voluntari a fost oprit de un echipaj de politie care i-a adu7s la cunoștința ca nu ar fi acordat prioritate de trecere unui pieton aflat in traversarea străzii motiv pentru care urmează să fie sancționat.A mai arătat petentul că procesul verbal de contravenție este încheiat cu nerespectarea dis part 16 din OG 2/2001.
In drept, au fost invocate disp. art 31 si urm din OG 2/2001.
In susținerea plângerii a depus la dosar înscrisuri( filele 4-9).
Cerere legal timbrată potrivit OUG 80/2013.
Legal citat, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii.
Instanța a încuviințat si administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei si a luat act ca petentul a renunțat la proba testimonială cu martorul indicat în plângere, R. G..
Analizând actele si lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 24.04.2014(fila 4) s-a constatat că în data de 24.04.2014, orele 16:10, petentul a condus auto cu nr._, pe DN2 în localitatea Voluntari, iar la trecerea de pietoni din dreptul Rompetrol, nu a acordat prioritate de trecere pietonului aflat în traversare pe sensul său de mers.
În sarcina petentului a fost reținută fapta prevăzută de art. 100 alin.3 lit.b din OUG 195/2002.
Petentului i-a fost aplicată sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 340 lei și sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile în baza art. 100 alin. 3 din OUG 195/2002.
Potrivit art. 100 alin.3 lit. b din OUG 195/2002 constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.
Procesul-verbal de contravenție face dovadă asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei în condițiile în care este legal și temeinic întocmit. Din analiza comparativă a cerințelor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute și a cuprinsului procesului-verbal se poate constata că acesta a fost legal întocmit.
Astfel, în privința elementelor de forma ale procesului verbal prevazute de art. 16 din OG 2/2001, instanta observa ca acesta îndeplinește toate conditiile de valabilitate reglementate de lege, inclusiv cele prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, conf. art. 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele, prenumele contravenientului, data si locul savarsirii faptei, semnatura agentului. Procesul-verbal de contravenție a fost semnat de către petent cu mențiunea ”agentul constatator nu se afla la momentul producerii evenimentului, ci un alt coleg se afla”.
În ceea ce privește temeinicia, instanta constata ca nu s-a facut dovada unei alte situatii de fapt decât cea mentionata în procesul verbal. De fapt, instanța reține că petentul a susținut că nu se afla niciun pieton în traversare la momentul opririi sale, însă nu a dovedit acest lucru cu niciun mijloc de probă.
Faptul că procesul verbal de contravenție a fost întocmit de un alt agent decât cel care a constatat fapta, nu afectează legalitatea actului sancționator, atâta timp cât nu există o dispoziție legală care să stabilească o asemenea obligație, iar petentul nu a dovedit că i s-ar fi produs o vătămare care nu ar putea fi înlăturată în alt mod decât prin anularea procesului verbal de contravenție.
Din economia disp.art.34 din OG 2/2001 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrarie. Procesul-verbal contravențional fiind prezumat a fi legal, revine „contravenientului” care l-a contestat, deci care a făcut plângerea în instanță, să răstoarne prezumția, adică să dovedească netemeinicia și/sau nelegalitatea acestuia. Prezumția de adevăr a procesului-verbal poate fi răsturnată prin probe contrarii.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c.Franța, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c.Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c.Franța).
Dispozițiile OUG nr.195/2002 R au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, deci câmpul de aplicare a acestui act normativ privește toți cetățenii.
Respectarea regulilor impuse de OUG nr.195/2002 R are implicații majore asupra garantării dreptului la viață și la integritate a persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială. Astfel, fapta de a conduce un autovehicul cu nerespectarea regulilor privind acordarea priorității de trecere pietonilor care au acest drept, constituie statistic una dintre cauzele frecvente ale producerii de accidente rutiere cu urmări tragice asupra vieții și integrității corporale a persoanelor implicate. Acest lucru constituie un motiv întemeiat pentru ca măsurile represive împotriva celor ce încalcă regulile de circulație în acest mod să se aplice cu fermitate pentru o mai bună conștientizare a pericolului public reprezentat de un astfel de comportament.
Desigur că persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil – art.31-36 din OG 2/2001 – în cadrul căruia se poate servi de orice mijloc de probă și poate invoca orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c.România).
Având în vedere cele expuse, instanța reține că petentul nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă că situația de fapt ar fi alta decât cea descrisă în procesul-verbal atacat.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale în raport de disp.art.21 alin.3 din OG 2/2001, instanța reține că amenda contravențională stabilită la minimul prevăzut de lege precum și aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia și de circumstanțele personale ale contravenientului, așa încât nu se impune reevaluarea acesteia.
Față de considerentele arătate mai sus, instanța, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, urmează a respinge plângerea contravențională formulată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge plângerea formulata de petentul C. I.-L. domiciliat in Huși, .. 83, judet V. in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV cu sediul in București, ., nr. 7,ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal ca fiind legal și temeinic.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.07.2015.
Președinte, Grefier,
Jud, F. A. L. C. L.
Red Jud FAL
Tehnodact CL 4 ex/21.09.2015
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 4697/2015. Judecătoria BUFTEA | Plângere contravenţională. Hotărâre din 03-07-2015,... → |
|---|
