Plângere contravenţională. Sentința nr. 1260/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1260/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 1260/2015
DOSAR NR._ SECTIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Sentința civilă nr. 1260
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 04.03.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: V. M.
GREFIER: P. M. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul, M. I. M. și pe intimatul, INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN ILFOV, având ca obiect plângere contravenționala.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 20.02.2015, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 26.02.2015, iar ulterior a amânat pronunțarea la data de 04.03.2015 când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr. _ , ca urmare a declinării dispuse în favoarea Judecătoriei B. de către Judecătoria Râmnicu Sărat prin Sentința civilă nr. 19/08.01.2015, petentul M. I. M. a solicitat instanței, anularea procesului-verbal . nr._/17.09.2014, întocmit de către IPJ- ILFOV .
În motivare, petentul a arătat, în esență, că, procesul-verbal de contravenție contestat este nelegal întrucât încadrarea juridică a faptei este incorectă, iar în ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, petentul a arătat că, chiar dacă ar fi circulat cu viteza menționată în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, este de notorietate faptul că, aparatele radar prezintă lacune și astfel au o marjă de eroare prestabilită de legiuitor.
În drept a invocat OG 2/2001.
În dovedire a depus un set de înscrisuri.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt, în esență, intimata a arătat, că, la data de 17.09.2014, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, pe DN 2 km 22 Jud Ilfov, înregistrând o viteză de rulare de 102 km/h, deși, viteza legală de circulație era restricționată în zonă la maxim 50 de km/h ( fapta fiind înregistrată video de aparatul radar) și nu a avut asupra sa permisul de conducere. In continuare, intimata a arătat faptul că, aparatul radar utilizat pentru înregistrarea contravenției deține buletin de verificare metrologică valabil, iar agentul de poliție care l-a utilizat este autorizat să desfășoare activități de exploatare a acestuia.
Totodată intimata a arătat faptul că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea tutoror dispozițiilor legale, neexistând nicio cauză de nulitate absolută ori relativă incidentă care ar putea conduce la anularea acestuia.
În drept a invocat OUG ntr.195/2002.
În dovedire a anexat întâmpinării un set de înscrisuri.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._, întocmit de către IPJ- ILFOV, la data de 17.09.2014, petentul petentul M. I. M. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum total de 2520 lei, reținându-se în sarcina acestuia faptul că, la data de 17.09.2014, a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, pe DN 2 km 22 Jud Ilfov, înregistrând o viteză de rulare de 102 km/h, deși, viteza legală de circulație era restricționată în zonă la maxim 50 de km/h ( fapta fiind înregistrată video de aparatul radar) și nu a avut asupra sa permisul de conducere.
1. Termenul de formulare a plângerii
Instanța constată, în conformitate cu art. 31 alin. 1 și art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, că procesul-verbal în cauză a fost atacat în interiorul termenului legal de 15 zile de la data comunicării acestuia.
2. Legalitatea actului contestat
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută expresă ce ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În ceea ce privește susținerile petentului, în sensul că procesul-verbal de contravenție este nelegal întrucât a fost sancționat în temeiul art. 102 alin 3 lit. C din OUG 195/2002, instanța reține că acestea sunt neîntemeiate, faptele contravenționale reținute în sarcina petentului fiind încadrate juridic corespunzător, respectiv art. 102 alin.3 lit. E și art. 101 alin. 1 pct. 18, din OUG 195/2002.
3. Temeinicia actului contestat:
Cu privire la fapta petentului de a fi condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, pe DN 2 km 22 Jud Ilfov, înregistrând o viteză de rulare de 102 km/h, deși, viteza legală de circulație era restricționată în zonă la maxim 50 de km/h, instanța reține că abaterea a fost constatată prin mijloace tehnice certificate, respectiv în temeiul înregistrării cu aparatul radar, la dosar fiind depusă de către intimată înregistrarea radar. Cu privire la susținerile petentului în sensul că aparatele radar prezintă lacune și astfel au o marjă de eroare prestabilită de legiuitor, instanta apreciaza ca dovada in ceea ce priveste calitatea masuratorilor efectuate cu ajutorul unui mijloc tehnic este verificarea metrologica si omologarea acestuia de catre institutiile abilitate, fiind admise in vederea utilizarii numai aparatele care se incadreaza in tolerantele prevazute de normele metrologice in vigoare, iar in speta, aparatul cu care a fost efectuata inregistrarea indeplineste cerintele metrologice si tehnice cerute prin Norma de metrologie pentru cinemometre, asa cum rezulta din buletinul de verificare metrologica emis de Institutul de Metrologie – Biroul R. de Metrologie Legala depus la dosar, iar asupra masuratorii efectuate nu se poate interveni prin calcule suplimentare.
Astfel încât, raportat la conținutul probelor administrate în acest sens în cauză ( înregistrarea radar a contravenției și documentația aferentă acesteia) instanța reține că susținerile petentului nu sunt întemeiate.
Cu privire la fapta de a nu avea permisul de conducere asupra sa la momentul controlului efectuat de agenții de poliție, instanța observă că fapta imputată a fost constată de către agentul constatator personal, aspect ce conferă o prezumție relativă de adevăr procesului-verbal de contravenție cu privire la situația de fapt constatată, prezumție derivată din autoritatea cu care agentul constatator este învestit, de a constata și sancționa faptele contravenționale, unită cu faptul constatării faptelor imputate, în acest sens fiind și decizia Curții Constituționale nr. 251/2003, prin care se arată: Săvârșirea contravenției se constată nemijlocit de către agentul constatator, abilitat în acest sens prin actul normativ de stabilire a contravenției, iar procesul-verbal de constatare are forță probantă până la dovada contrară, moment până la care persoana căreia i se impută săvârșirea contravenției are calitatea de contravenient.
Instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din CEDO.
La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general și sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Cu toate acestea, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de CEDO, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Curtea s-a pronunțat, relativ recent, în cauza N. G. c. României, în sensul că, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii.
Mai mult, Curtea a reamintit că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi anumite abateri contravenționale, relativ la natura acestora, circumstanțele de timp sau de loc în care s-au petrecut.
Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (H. și alții c. României)..
În lumina jurisprudenței Curții, ale cărei decizii sunt obligatorii pentru instanțele naționale, instanța constată că, în speță, au fost oferite toate garanțiile procesuale petentului, acesta având posibilitatea de a propune probe în dovedirea susținerilor sale.
Lipsa unor minime probe în susținerea afirmațiilor petentului conduc instanța la concluzia că prezumția relativă de temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat nu a fost răsturnată prin probele administrate de către instanță, motive pentru care instanța apreciază că atât fapta, cât și vinovăția petentului au fost dovedite și că nu este incidentă niciuna dintre cauzele exoneratoare de răspundere contravențională, dintre cele prevăzute de art. 11 alin. 1 din O.G. 2/2001.
4. Individualizarea sancțiunilor
Sub aspectul sancțiunilor principale aplicate petentului, instanța, făcând aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. 1, în referire la art. 5 alin. 5, coroborat cu art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, apreciază că sancțiunile ce i-au fost aplicate, respectiv amenzi contravenționale în cuantum total de 2520 lei ( 90 lei x 28puncte amendă), nu sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, avându-se în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale petentului, instanța considerând că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale poate fi atins, în speță, și prin aplicarea unor sancțiuni către minimul special prevăzut de lege, urmează a reduce cuantumul total al sancțiunilor aplicate la minumul special prevăzut de lege, respectiv la 15 puncte amnedă - 1350 de lei (15 x 90 lei) Astfel, În ceea ce privește sancțiunea aplicată pentru fapta contravențională prevăzută de art. 102 alin.3 lit. E, respectiv 20 de puncte amendă ( maximul special prevăzut de dispoziția legală), instanța va reduce cuantumul la minimul special prevăzut de lege respectiv la 9 puncte amendă în baza dispozițiilor art. 102 alin.3 lit. E rap. la art. 98 alin.4 lit.d din OUG 195/2002, iar cu privire la sancțiunea aplicată pentru fapta contravențională prevăzută de art.101 alin.1 pct.18, respectiv 8 puncte amendă ( maximul special prevăzut de dispoziția legală) instanța va reduce cuantumul la minimul prevăzut de lege de 6 puncte amendă, în baza dispozițiilor art. 101 alin 1 pct. 18 raportat la art. 98 alin.4 lit. C.
În ceea ce privește sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o durată de 90 de zile, instanța reține că aceasta a fost individualizată corespunzător, fiind de natură să realizeze funcțiile preventivă și represivă ale sancțiunii contravenționale, astfel încât urmează a o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petent M. I. M.- . Ramnicului, județ B.-CNP_ in contradictoriu cu intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN ILFOV- sector 2, București, ., nr. 7.
Reduce sancțiunea amenzii de la cuantumul total de 2520 de lei la cuantumul total de 1350 de lei.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
Cu drept de a formula apel în 30 de zile de la comunicarea prezentei, ce se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică azi 04.03.2015.
P., GREFIER,
V. MarilenaPopescu M. C.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8828/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1261/2015.... → |
|---|
