Plângere contravenţională. Sentința nr. 1659/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1659/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 1659/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Sentința civilă nr.1659
Ședința publică de la 18.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. A. L.
Grefier: C. L.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent C. M. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravenționala.
Dezbaterile în fond au avut loc in ședința publică din data de 02.03.2015, fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea dată, parte integranta din prezenta sentința, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 13.03.2015, apoi la 18.03.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând, asupra cauzei civile de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.03.2014, sub nr._, petentul C. M. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/28.02.2014 întocmit de agenți constatatori din cadrul intimatului IPJ Ilfov, exonerarea de plata amenzii si înlăturarea sancțiunilor complementare;în subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertismentul.
In motivarea plângerii, petentul a arătat ca a fost sancționat cu amenda in cuantum de 1275 lei precum si cu reținerea permisului de conducere pentru o perioada de 60 de zile, pentru faptul că ar fi circulat pe sensul opus de mers. Petentul a menționat ca faptele reținute in sarcina sa nu corespund realității întrucât a circulat pe sensul corect de mers până in fața depozitului unde trebuia să ajungă, a oprit pe partea dreapta si a telefonat unei persoane de contact de la depozit pentru a-i solicita date suplimentare referitoare la modul in care se face . cp nu a circulat in niciun moment pe sensul opus de mers, iar in momentul sosirii organelor de politie era staționat.
In drept, au fost invocate dispozițiile OG 2/2001.
In susținerea plângerii petentul a depus la dosar procesul verbal de contravenție a cărui anulare o solicita, carte de identitate, dovada de circulație.
Cerere legal timbrata potrivit OUG 80/2013.
Legal citat, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii întrucât petentul a circulat in localitatea Tunari, pe sensul opus de mers, creând pericol de accident.
Instanța a încuviințat si administrat proba cu înscrisuri, petentului si proba testimonială, fiind audiat in cauza martorul M. V. C., declarația fiind consemnata si atașata la dosarul cauzei.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 28.02.2014 s-a constatat că în data de 28.02.2014, orele 08:15, petentul a condus auto cu nr. de înmatriculare_, pe DJ200, localitatea Tunari, iar când a ajuns la intersecția cu DNCB, a efectuat viraj stânga încălcând marcajul simplu longitudinal continuu, după care a circulat pe sensul opus de mers și a efectuat din nou viraj la stânga (sensul Voluntari) tot pe sens opus de mers.
În sarcina petentului au fost reținute faptele prevăzute de art. 108 alin.1 lit. d pct. 9 din OUG 195/2002 și art. 101 pct. 3 lit.d din OUG 195/2002.
Petentului i-a fost aplicată sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 765 lei+510 lei și 6 puncte penalizare în baza art. 102 alin. 2 din OUG 195/2002.
Potrivit art. 108 alin.1 lit. d pct. 9 din OUG 195/2002 constituie contraventie schimbarea direcției de mers prin viraj spre stânga, dacă prin aceasta se încalcă marcajul longitudinal continuu care separă sensurile de circulație. Art. 101 pct. 3 lit. d din OUG 195/2002 prevede că este contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire.
Procesul-verbal de contravenție face dovadă asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei în condițiile în care este legal și temeinic întocmit. Din analiza comparativă a cerințelor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute și a cuprinsului procesului-verbal se poate constata că acesta a fost legal întocmit.
Astfel, în privința elementelor de forma ale procesului verbal prevazute de art 16 din OG 2/2001, instanta observa ca acesta îndeplinește toate conditiile de valabilitate reglementate de lege, inclusiv cele prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, conf. Art. 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele, prenumele contravenientului, data si locul savarsirii faptei, semnatura agentului. Procesul-verbal de contravenție a fost semnat de petent, iar la rubrica obiecțiuni a menționat că „nu cunoșteam drumul și am fost îndrumat de d-ul C. de la firma unde trebuia să ajung”.
În ceea ce privește temeinicia, instanta constata ca nu s-a facut dovada unei alte situatii de fapt decât cea mentionata în procesul verbal. Astfel martorul propus de petent și audiat în cauză a declarat în esență că, după ce a efectuat virajul la stânga, petentul nu a circulat pe sensul opus de mers, ci a ieșit în afara carosabilului, s-a mai deplasat câțiva metri și a intrat în depozit.
În primul rând, față de depoziția martorului, trebuie remarcat că acesta nu a declarat nimic fapta contravențională reținută de încălcare a marcajului longitudinal continuu. Cu privire la cealaltă contravenție, acesta nu a negat faptul că petentul a circulat pe sens opus însă a susținut că se afla în afara carosabilului. Cu toate acestea, depoziția martorului nu se coroborează cu mențiunile petentului din procesul verbal de contravenție, în care nu au fost negate faptele contravenționale, conducătorul sancționat susținând în apărarea sa doar faptul că nu cunoștea drumul, fiind îndrumat de un reprezentant al firmei la care trebuia să ajungă. Ori, necunoașterea traseului nu este o scuză pentru încălcarea regulilor de circulație, conducătorul auto trebuind să se asigure în permanență că respectă semnificația indicatoarelor și marcajelor rutiere, indiferent dacă circulă într-o zona pe care nu a mai tranzitat-o anterior.
În aceste condiții, față de celelalte împrejurări ale cauzei, depoziția martorului va fi înlăturată din probatoriu.
Este un principiu general recunoscut că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Rolul activ al instanței nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor acesteia. Totodată prevederile art.47 din OG nr.2/2001 stipulează expres că dispozițiile acesteia se completează cu dispozițiile codului de procedură civilă, iar conform disp.art.35 din OG nr.2/2001 plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor se soluționează cu precădere.
Instanța are în vedere și decizia nr. 205/2009 pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp.art.16, art.17 și art.19 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor potrivit cu care „instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.
Trebuie precizat că, de altfel, în cauza A. împotriva Romaniei (hotararea din 04.10.2007, devinitiva la 31.03.2008), Curtea Europeana admite ca orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, pe care Convenția nu le împiedică din principiu, insa trebuie recunoscut celui acuzat de savarsirea unei contraventii garantiile procedurale prevazute de art 6 par. 1 si 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, respectiv informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, garantarea dreptului la apărare personal sau prin avocat, posibilitatea de a întreba sau solicita audierea martorilor acuzării și de a obtine citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Esențial este ca atât pe parcursul judecații, cat si in etapa analizei probelor sa nu se încalce prezumția de nevinovatie de care se bucura contravenientul. Cu alte cuvinte, petentul trebuie sa aibă posibilitatea sa propună si sa administreze ce probe dorește, iar instanța sa administreze probele atât in favoarea, cat si in defavoarea contravenientului cu imparțialitate, motivând de ce a dat o credibilitate mai mare celor din urma. Aceasta este in esența si concluzia la care ajunge Curtea europeana a Drepturilor Omului in cauza A. contra României.
Din economia disp.art.34 din OG 2/2001 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrarie. Procesul-verbal contravențional fiind prezumat a fi legal, revine „contravenientului” care l-a contestat, deci care a făcut plângerea în instanță, să răstoarne prezumția, adică să dovedească netemeinicia și/sau nelegalitatea acestuia. Prezumția de adevăr a procesului-verbal poate fi răsturnată prin probe contrarii.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c.Franța, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c.Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c.Franța).
Dispozițiile OUG nr.195/2002 R au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, deci câmpul de aplicare a acestui act normativ privește toți cetățenii.
Respectarea regulilor impuse de OUG nr.195/2002 R are implicații majore asupra garantării dreptului la viață și la integritate a persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială. Astfel, fapta de a conduce un autovehicul cu nerespectarea marcajului longitudinal continuu constituie statistic una din cauzele producerii accidentelor rutiere cu urmări tragice asupra integrității corporale și vieților omenești. Acest lucru constituie un motiv întemeiat pentru ca măsurile represive împotriva celor ce încalcă regulile de circulație în acest mod să se aplice cu fermitate pentru o mai bună conștientizare a pericolului public reprezentat de un astfel de comportament.
Desigur că persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil – art.31-36 din OG 2/2001 – în cadrul căruia se poate servi de orice mijloc de probă și poate invoca orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c.România).
Având în vedere cele expuse, instanța reține că petentul nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă că situația de fapt ar fi alta decât cea descrisă în procesul-verbal atacat.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale în raport de disp.art.21 alin.3 din OG 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată la minimul prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia și de circumstanțele personale ale contravenientului, așa încât nu se impune reevaluarea acesteia. De asemenea, sancțiunile contravenționale complementare constând în aplicarea celor 6 puncte de penalizare și reținerea permisului de conducere pentru o perioadă de 60 zile, sunt cele prevăzute de dispozițiile legale amintite.
Față de considerentele arătate mai sus, instanța, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, urmează a respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul C. M. domiciliat în M., ., județ Prahova, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV cu sediul in București . nr.7, sector 2, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal ca fiind legal și temeinic.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red: jud FAL/ Tehnored CL
4 ex/14.04.2015
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 1524/2015. Judecătoria BUFTEA | Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 04-11-2015,... → |
|---|
