Plângere contravenţională. Sentința nr. 2244/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2244/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 1440/94/2015
Operator de date cu caracter personal nr. 5128 | ||
ROMÂNIA | ||
Judecătoria B. B., .. 24, nr.1, jud. Ilfov Secția Civilă | Dosar nr. _ | |
SENTINTA CIVILA NR. 2244 | ||
Ședința publica din data de 09.04.2015 | ||
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. V. GREFIER: T. M. | ||
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul C. M. și pe intimata I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE BIROUL POLIȚIE A1, având ca obiect plângere contravențională CP_/19.05.2014.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința din data de 20.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 26.03.2015, 02.04.2015 si 09.04.2015, pentru când, în aceeași compunere a hotarat următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.02.2015, sub nr._, petentul C. M. a solicitat în contradictoriu cu intimata I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE BIROUL POLIȚIE A1, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din 19.05.2014.
În motivarea în fapt, în esență, petentul a arătat faptul că în data de 19.05.2014 pe timp de zi, în timp ce se deplasa cu autoturismul de serviciu pe A1 a fost oprit de un echipaj de poliție și sancționat contravențional pentru faptul că un bec de pe partea dreapta față a autoturismului nu funcționa. A mai arătat petentul că, la moementul controlului nu cunoștea defecțiunea mașinii, întrucât acesata fiind mașină de serviciu era tot timpul suspusă verficărilor tehnice.
În drept a ainvocat OG 2/2001
În dovedire a depus un set de înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă la data de 02.09.2014, intimata a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată, arătând faptul că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea tuturor dispozițiilor legale.
De asemenea, intimata a mai arătat că, fapta contravențională a fost constatată personal de către agentul de poliție, fapt ce presupune că procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de temeinicie și veridicitate.
În drept a invocat dispozițiile OUG 195/2002 și OG2/2001.
În dovedire a depus un set de înscrisuri.
Prin decizia civil nr._/2014 pronunțată de Judecători Sectorului 3 București s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei către Judecătoria B..
În data de 20.03.2015, petentul a depus la dosar prin serviciul registratură concluzii scrise prin care a reiterat cele susținute prin plângere și, totodată, a arătat faptul că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută întrucât la descrierea faptei agentul a reținut existența unei defecțiuni la sistemul de iluminat iar la rubrica sancțiuni a fost indicat art. 99 alin.1 pct.18 din OUG care se referă la defecțiunile tehnice și nu la defecțiunile sistemului de iluminat.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție contestat, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 170 de lei, reținându-se în sarcină sa faptul că, a condus autoturismul marca Dacia Snadero cu numărul de înmatriculare_, pe A1 km13+500 având defecțiuni la sistemul lumini.
1. Termenul de formulare a plângerii
Instanța constată, în conformitate cu art. 31 alin. 1 și art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, că procesul-verbal în cauză a fost atacat în interiorul termenului legal de 15 zile de la data comunicării acestuia.
2. Legalitatea actului contestat
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută expresă ce ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În ceea ce privește motivele de nulitate invocate de către petent, instanța reține că acestea pot constitui motive de nulitate relativă a procesului verbal de contravenție, astfel că urmează a le analiza ca atare.
Astfel, cu privire la invocarea de către petent a faptului că în descrierea faptei agentul a reținut existența unei defecțiuni la sistemul de iluminat iar la rubrica sancțiuni a fost indicat art. 99 alin.1 pct.18 din OUG care se referă la defecțiunile tehnice și nu la defecțiunile sistemului de iluminat, instanța reține că, acesta nu poate constitui temei de anulare a procesului-verbal de contravenție, în noțiunea de defecțiune tehnică prevăzută de dispoziția legală anterior menționată se pot include, fără îndoială, și defecțiunile la sistemul de iluminat.
Pentru motivele ce preced, instanța constată că procesul verbal contestat a fost întocmit cu respectarea exigențelor legale, nefiind incident niciunul dintre temeiurile de nulitate absolută sau relativă – dintre cele invocate de către petent.
3. Temeinicia actului contestat:
Cu privire la situația de fapt constatată, instanța de judecată observă că fapta imputată a fost constată de către agentul constatator personal, aspect ce conferă o prezumție relativă de adevăr procesului-verbal de contravenție cu privire la situația de fapt constatată, prezumție derivată din autoritatea cu care agentul constatator este învestit, de a constata și sancționa faptele contravenționale, unită cu faptul constatării faptelor imputate, în acest sens fiind și decizia Curții Constituționale nr. 251/2003, prin care se arată: Săvârșirea contravenției se constată nemijlocit de către agentul constatator, abilitat în acest sens prin actul normativ de stabilire a contravenției, iar procesul-verbal de constatare are forță probantă până la dovada contrară, moment până la care persoana căreia i se impută săvârșirea contravenției are calitatea de contravenient.
Instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din CEDO.
La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general și sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Cu toate acestea, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de CEDO, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Curtea s-a pronunțat, relativ recent, în cauza N. G. c. României, în sensul că, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii.
Mai mult, Curtea a reamintit că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi anumite abateri contravenționale, relativ la natura acestora, circumstanțele de timp sau de loc în care s-au petrecut.
Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (H. și alții c. României)..
În lumina jurisprudenței Curții, ale cărei decizii sunt obligatorii pentru instanțele naționale, instanța constată că, în speță, au fost oferite toate garanțiile procesuale petentului, acesta având posibilitatea de a propune probe în dovedirea susținerilor sale.
Lipsa unor minime probe în susținerea afirmațiilor petentului conduc instanța la concluzia că prezumția relativă de temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat nu a fost răsturnată prin probele administrate de către instanță, motive pentru care instanța apreciază că atât fapta, cât și vinovăția petentei au fost dovedite și că nu este incidentă niciuna dintre cauzele exoneratoare de răspundere contravențională, dintre cele prevăzute de art. 11 alin. 1 din O.G. 2/2001.
4. Individualizarea sancțiunilor
Sub aspectul sancțiunii principale aplicate petentului instanța, făcând aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. 1, în referire la art. 5 alin. 5, coroborat cu art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, apreciază că sancțiunea principală ce i-a fost aplicată, respectiv amenda contravențională în cuantum de 170 lei, nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, avându-se în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale petentului, instanța considerând că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale poate fi atins, în speță, și prin înlocuirea acestei sancțiuni cu avertismentul, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Cum din procesul-verbal de contravenție și din probele administrate în cauză nu rezultă un grad de pericol social ridicat care să justifice aplicarea sancțiunii amenzii, chiar și în cuantum minim, scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins prin aplicarea sancțiunii avertismentului.
Raportat la criteriile de determinare a pericolului social concret al faptei săvârșite și la circumstanțele concrete de săvârșire a faptei contravenționale, instanța apreciază că petentul nu a urmărit eludarea normelor instituite de lege și că scopul sancțiunii contravenționale în cauza de față se poate realiza și fără aplicarea amenzii contravenționale, prin înlocuirea acesteia cu sancțiunea avertismentului.
Pentru aceste considerente, văzând și disp. art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează a admite în parte plângerea contravențională formulată de petent și a modifica procesul-verbal contestat, în sensul de a înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 170 de lei aplicată pentru săvârșirea contravenției cu sancțiunea avertismentului, cu recomandarea către petent de a respecta pe viitor dispozițiile legale, neglijența în îndeplinirea la timp a obligațiilor ce îi incumbă fiind de natură a atrage sancțiuni mai grave.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite în parte plângerea formulată de petentul C. M. cu domiciliul in Bucuresti, .. 10, ., ., sector 3 in contradictoriu cu intimata I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE BIROUL POLIȚIE A1 cu sediul in Bucuresti, .. 6, sector 5, cu privire la procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 19.05.2014.
Înlocuiește sancțiunea amenzii aplicată prin procesul-verbal de mai sus cu avertismentul.
Cu drept de a formula apel în 30 de zile de la comunicarea prezentei, ce se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.04.2015.
P., Grefier,
Red. V.M
Teh. M.T
4 ex/2 .
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2386/2015.... | Actiune in regres. Sentința nr. 2251/2015. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
