Plângere contravenţională. Sentința nr. 2387/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2387/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 3774/94/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr. 2387
Ședința Publică din data de 17.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: FLORESCU ALINA LOREDANA
Grefier: C. L.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe petent B. T. și pe intimat I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR, având ca obiect plângere contravenționala ISCTR_/14.04.2012.
Dezbaterile in fond au avut loc in ședința publică din data de 30.03.2015, fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea dată, parte integranta din prezenta sentința, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 09.04.2015, apoi la data de 17.04.2015 si a hotărât următoarele:
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 27.06.2012, sub nr._, petentul B. T. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 14.05.2012 de I.S.C.T.R., solicitând anularea acestuia ca nelegal și netemeinic.
În motivarea plângerii, petentul arată că procesul-verbal contestat este nelegal și netemeinic, întrucât este lovit de nulitate absolută, fiind încheiat cu încălcarea art.17, din O.G. nr.2/2001.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare în cauza de față, invocând, pe cale excepție, tardivitatea introducerii cererii, iar pe fond solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.68/09.01.2014 Judecătoria Cornetu a admis excepția de necompetenta teritorială si a declinat cauza Judecătoriei B., fiind înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 28.04.2014 sub nr._ .
La termenul de judecata din data de 30.03.2015 a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța retine următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 14.05.2012 s-a constatat că în data de 01.05.2012, orele 15:40, pe autostrada A1, km 12+500, în Dragomirești V., județul Ilfov a fost oprit în trafic pentru a fi controlat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, deținut și utilizat de . SRL și condus de
B. T., care efectua transport rutier de mărfuri. În momentul controlului, la verificarea timpilor de conducere, a pauzelor și a perioadelor de odihnă, s-a constatat că domnul B. T., în calitate de conducător auto, a utilizat diagrama tahografică, pentru o perioadă mai lungă decât prevede legea (24 h). Conducătorul auto a utilizat aceiași diagrama tahograf din data de 20.04.2012 până în data de 23.04.2012, orele 05:20, afectând astfel înregistrarea datelor relevante.
În sarcina petentei a fost reținută fapta prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 25 din OG 37/2007.
Petentei i-a fost aplicată sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 8.000 lei în baza art. 9 alin.1 lit.c din OG 37/2007.
Potrivit art. 8 alin. 1 pct. 25 din OG 37/2007 constituie o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și a Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenție, dacă nu este considerată infracțiune potrivit legii penale utilizarea diagramei tahografice sau a cartelei tahografice pentru o perioadă mai lungă decât cea prevăzută, care afectează înregistrarea datelor relevante.
Procesul-verbal de contravenție face dovadă asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei în condițiile în care este legal și temeinic întocmit. Din analiza comparativă a cerințelor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute și a cuprinsului procesului-verbal se poate constata că acesta a fost legal întocmit.
Astfel, în privința elementelor de forma ale procesului verbal prevazute de art 16 din OG 2/2001, instanta observa ca acesta îndeplinește toate conditiile de valabilitate reglementate de lege, inclusiv cele prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, conf. art. 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele, calitatea agentului constatator, denumirea și sediul persoanei juridice, data si locul savarsirii faptei, semnatura agentului. Procesul-verbal de contravenție nu a fost semnat de reprezentantul petentei întrucât acesta nu a fost de față la întocmirea documentului constatator, dar au fost respectate dispozițiile art. 19 din O.G. 2/2001 întrucât, deși procesul verbal nu a fost semnat de un martor asistent, a fost precizat motivul care a condus la această situație: faptul că nu a putut fi identificat un martor asistent, altul decât un alt agent constatator.
În ceea ce privește temeinicia, instanta constata ca nu s-a facut dovada unei alte situatii de fapt decât cea mentionata în procesul verbal.
Este un principiu general recunoscut că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Instanța are în vedere și decizia nr. 205/2009 pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp.art.16, art.17 și art.19 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor potrivit cu care „instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.
Trebuie precizat că, de altfel, în cauza A. împotriva Romaniei (hotararea din 04.10.2007, devinitiva la 31.03.2008), Curtea Europeana admite ca orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, pe care Convenția nu le împiedică din principiu, insa trebuie recunoscut celui acuzat de savarsirea unei contraventii garantiile procedurale prevazute de art 6 par. 1 si 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, respectiv informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, garantarea dreptului la apărare personal sau prin avocat, posibilitatea de a întreba sau solicita audierea martorilor acuzării și de a obtine citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Esential este ca atat pe parcursul judecatii, cat si in etapa analizei probelor sa nu se incalce prezumtia de nevinovatie de care se bucura contravenientul. Cu alte cuvinte, petentul trebuie sa aiba posibilitatea sa propuna si sa administreze ce probe doreste, iar instanta sa adminstreze probele atat in favoarea, cat si in defavoarea contravenientului cu impartialitate, motivand de ce a dat o credibilitate mai mare celor din urma. Aceasta este in esenta si concluzia la care ajunge Curtea europeana a Drepturilor Omului in cauza A. contra Romaniei.
Din economia disp.art.34 din OG 2/2001 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrarie. Procesul-verbal contravențional fiind prezumat a fi legal, revine „contravenientului” care l-a contestat, deci care a făcut plângerea în instanță, să răstoarne prezumția, adică să dovedească netemeinicia și/sau nelegalitatea acestuia. Prezumția de adevăr a procesului-verbal poate fi răsturnată prin probe contrarii.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c.Franța, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c.Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c.Franța).
Persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil – art.31-36 din OG 2/2001 – în cadrul căruia se poate servi de orice mijloc de probă și poate invoca orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c.România).
Având în vedere cele expuse, instanța reține că petentul nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă că situația de fapt ar fi alta decât cea descrisă în procesul-verbal atacat.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale în raport de disp. art. 21 alin.3 din OG 2/2001, instanța reține că petentei i-a fost aplicată sancțiunea contravențională principală a amenzii în cuantum de 8.000 lei în temeiul art. 9 alin. 1 lit. c din H.G. 37/2007 care stabilea limitele de amendă pentru contravenția reținută între 6.000 lei și 10.000 lei.
H.G. 37/2007 a fost modificat prin OG nr. 8/2015 care a intrat în vigoare la data de 03.02.2015 și prin care au fost modificate limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceiași contravenție la amendă cuprinsă între 4.000 lei și 6.000 lei.
În aceste condiții operează principiul aplicării legii contravenționale mai favorabile reglementat de art. 12 alin. 2 din O.G. 2/2001 conform căruia dacă sancțiunea prevăzută într-un nou act normativ este mai ușoară, se aplică aceasta.
Față de dispozițiile legale, instanța va admite în parte cererea și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 8.000 lei cu amenda contravențională în cuantum de 4.000 lei, amendă care este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia și de circumstanțele personale ale contravenientului. În cauză, agentul constatator a aplicat o amendă cu depășirea minimului prevăzut de lege fără să justifice circumstanțele agravante ce l-au determinat să aprecieze necesară o astfel de sancțiune.
PENRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite în parte plângerea formulata de petentul B. T., cu domiciliul in sector 1, București, .. 5 și pe intimat ISCTR, cu sediul in, București, .. 38, sector 1
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 8.000 lei cu amenda contravențională în cuantum de 4.000 lei.
Menține celelalte elemente ale procesului verbal de contravenție ca fiind legale și temeinice.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.04.2015.
Președinte, Grefier,
Judecător F. A. L. C. L.
Red Jud. FAL / tehnored CL 4 ex
27.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2346/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2386/2015.... → |
|---|
