Plângere contravenţională. Sentința nr. 2451/2015. Judecătoria BUFTEA

Sentința nr. 2451/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 10543/94/2013

DOSAR NR._ SECTIA CIVILĂ

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BUFTEA

-

SENTINTA CIVILĂ NR.2451

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 21 APRILIE 2015

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE ELISABETA-MIHAELA IORDĂCHESCU

GREFIER E. A.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul, R. M. și pe intimata, UM 0596, având ca obiect plângere contravențională (JO_/06.08.2013.)

Dezbaterile in fond au avut loc in ședința publica de la 14.04.2015 fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea data, parte integranta din prezenta sentința, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 21.04.2015 când in aceeași compunere a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 20.08.2013 sub nr._ petentul, R. M. în contradictoriu cu intimata, UM 0596 a solicitat anularea procesului verbal de contravenție ._/06.08.2013 întocmit de organele de control ale intimatei, exonerarea de plata amenzii.

În motivare, petentul a arătat că prin procesul verbal contestat ._/06.08.2013 a fost amendat cu suma de 200 lei pe motiv că la data de 06.08.2013 ora 17:45 în calitate de taximetrist acreditat de către Aeroport nu ar fi vrut să meargă la unitatea de jandarmi.

Petentul în esență arată că nu se consideră vinovat de cele reținute în procesul verbal, întrucât nu corespund realității

Petentul nu și-a întemeiat cererea în drept, solicitând administrarea probei cu înscrisuri și vizionarea camerelor de supraveghere.

S-au depus în copie înscrisuri la dosar: copia procesului verbal de contravenție ._/06.08.2013 și copie act de identitate.

Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu taxă timbru în cuantum de 20 de lei.

Intimata, legal citată, a depus întâmpinare solicitând respingerea plângerii ca netemeinică și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic.

La data de 26.02.2015 petentul a depus răspuns la întâmpinare solicitând respingerea susținerilor din întâmpinare întrucât nu reprezintă realitatea.

Analizând actele si lucrările dosarului instanța reține următoarele:

In fapt, prin procesul verbal ._ din data de 06.08.2013, petentul a fost amendat cu suma de 200 lei pe motiv că la data de 06.08.2013 ora 17:45 „a refuzat să se prezinte la sediul secției de jandarmi la invitația, organelor de jandarmi, aflate în timpul serviciului. Desfășoară piraterie.” (f. 4)

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.

Plângerea a fost depusă la instanță în termenul legal de 15 zile.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentei reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1)dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.

În cauză, refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliției, la cererea ori la invitația justificată a organelor de urmărire penală sau de menținere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu, reprezintă o faptă contravențională și nu penală, conform legii naționale.

De asemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 200 lei care prezintă o anumită severitate. De asemenea, rațiunea urmărită de legiuitor în incriminarea unei astfel de fapte o reprezintă protejarea ordinii și liniștii publice.

În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.

Jurisprudența Curții europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție, și cu atât mai mult să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune prin esență ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.

Hotărârea A. împotriva României nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar a modului de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din CEDO. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate dar extrem de numeroase.

În această ordine de idei, instanța observă că procesul-verbal criticat cuprinde constatările personale ale agentului de poliție.

Potrivit art. 3 pct. 31 din Legea nr.61 din 1991 constituie contravenție refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliției, la cererea ori la invitația justificată a organelor de urmărire penală sau de menținere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu;

Săvârșirea contravenției a fost probată de către intimat prin mențiunile înscrise în procesul verbal coroborate cu explicațiile agentului constatator prezentate în raportul întocmit ca urmare a încheierii actului sancționator contestat în cauză.

În acest context, reținând că procesul-verbal cuprinde constatările personale ale agentului, instanța apreciază că procesul-verbal este temeinic întocmit.

Petentul a avut la rândul său posibilitatea ca, prin probele administrate, să facă dovada unei situații de fapt contrare, mai mult acesta recunoaște fapta contravențională chiar prin plângerea formulată. Având în vedere aceste considerente, instanța constată că petentul, prin susținerile sale, nu a reușit să facă dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cadrul procesului verbal de constatare a contravenției, actul astfel contestat bucurându-se în continuare de prezumția de temeinicie și legalitate ce i-au fost conferite de lege.

Cu privire la sancțiune, instanța reține că agentul constatator a făcut o corectă încadrare a faptei reținute în sarcina petentului și a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 4 alin.1 din Legea nr.61/1991 în mod legal și temeinic.

Pentru stabilirea acesteia, agentul a respectat dispozițiile art. 21 pct.3 din OG nr. 2/2001 care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Față de aceste dispoziții legale și de datele cauzei, instanța constată că sancțiunea aplicată respectă principiul proporționalității cu gradul de pericol al faptei săvârșite, având în vedere comportamentul petentului care denotă lipsă de respect față de normele de conviețuire socială.

Față de aceste considerente, văzând și disp. art. 34 din O.G. nr.2/2002 instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petent împotriva procesului verbal contestat, ca neîntemeiată și pe cale de consecință va menține procesul – verbal de contravenție, emis de către intimat, ca fiind legal și temeinic întocmit.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea contravențională formulată de petentul, R. M. CNP_ dom. în ., ., J. ILFOV în contradictoriu cu intimata, UM 0596 cu sediul în sector 6, București, .. 2-4, Cod postal_ ca neîntemeiată.

Menține procesul – verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria B..

Pronunțată în ședință publică, azi, 21.04.2015.

P.,GREFIER,

I. E. MihaelaAlexe E.

Red. I.E.M. /thn. E.A./ 4ex/17.08.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 2451/2015. Judecătoria BUFTEA