Plângere contravenţională. Sentința nr. 2849/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2849/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 2291/94/2015
Operator de date cu caracter personal nr. 5128 | ||
ROMÂNIA | ||
Judecătoria B. B., .. 24, nr.1, jud. Ilfov Secția Civilă | Dosar nr. _ | |
SENTINTA CIVILA NR. 2849 | ||
Ședința publica din data de 07.05.2015 | ||
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. V. GREFIER: T. M. | ||
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul G. A. și pe intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravențională CP_/28.06.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au raspuns partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, dupa care,
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința din data de 17.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22.04.2015 si 07.05.2015, pentru când, în aceeași compunere a hotarat următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.03..2015, sub nr._ ca urmare a declinării dispuse prin sentința civilă nr. 2009/24.02.2015 de către Judecătoria Cluj, petentul G. A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata IPJ-Ifov Serviciul Rutier, anularea procesului verbal de contravenție . nr._/28.06.2014.
În motivarea plângerii, acesta a arătat, în principal faptul că, prcesul-verbal de contravenție nu i-a fost comunicat de către intimată, în termenul de legal de 30 de zile de la întocmirea sa, prin niciuna din cele două mijloace de comunicare permise de lege, respectiv prin scrisoare recomandată semnată de primire sau prin afișare la domiciliu, fapt ce a condus la implinirea termenului de prescripție a executării sancțiunii aplicate. În acest sens petentul a arătat faptul că potrivit dispozițiilor art. 14 din OG 2/ 2001 autoritățile au obligația de a comunica, procesele-verbale de contravenție în termen de 0 lună de la data intocmirii sub sancțiunea prescripției executării amenzii aplicate, comunicare ce trebuie să aibă loc efectiv, respectiv prin asigurarea autorității că actul sancționator a fost efectiv înmânat petentului.
În drept a invocat dispozițiile OG2/2001.
În dovedire a depus un set de înscrisuri.
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 23.12.2014, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, arătând faptul că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea tuturor dispozițiilor legale și în mod temeinic.
În drept a invocat dispozițiile OG2/2001.
În dovedire a depus un set de înscrisuri.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/28.06.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 340 lei, aplicându-se și măsura suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, reținându-se că la data sus-menționată, acesta a fost surprins în trafic pe sectorul de drum DN2 pe sensul București-Afumați, conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_ fără a acorda prioritate de trecere pietonului angajat în traversare pe trecerea de pietoni din dreptul Pieței G., faptă prevăzută de art. 100 alin. (3) lit. b din OUG 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. (3) din același act normativ, astfel cum rezultă din procesul verbal de contravenție anexat (fila 35).
1. Termenul de formulare a plângerii
Instanța constată, în conformitate cu art. 31 alin. 1 și art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, că procesul-verbal în cauză a fost atacat în interiorul termenului legal de 15 zile de la data comunicării acestuia.
2. Legalitatea actului contestat
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută expresă ce ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
- Temeinicia actului contestat,
Referitor la susținerea petentului în sensul că procesul-verbal de contravenție nu i-a fost comunicat în termenul legal de1lună de la data întocmirii lui prin niciuna din modalitățile de comunicare prevăzute de lege, astfel încât, pentru sancțiunile aplicate executarea s-a prescris, instanța reține că, raportat la dovezile atasațe la dosar de către intimată, procedura de comunicare a procesul-verbal de contravenție a fost efectuată în mod corespunzător și în termenul impus de lege, astfel încât nu poate fi reținută incidența prescripției executării sancțiunilor aplicate. În acest sens instanța are în vedere dovezile efectuării procedurii de comunicare depuse de intimată la dosar, respectiv, dovada comunicării prin poștă ( fila 36) urmată de procesul-verbal de afișare la domiciliul petentului ( fila 37).
Cu privire la situația de fapt constatată, instanța de judecată observă că fapta imputată a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, aspect ce conferă o prezumție relativă de adevăr procesului-verbal de contravenție cu privire la situația de fapt constatată, prezumție derivată din autoritatea cu care agentul constatator este învestit, de a constata și sancționa faptele contravenționale, unită cu faptul constatării directe a faptelor imputate, în acest sens fiind și decizia Curții Constituționale nr. 251/2003, prin care se arată: Săvârșirea contravenției se constată nemijlocit de către agentul constatator, abilitat în acest sens prin actul normativ de stabilire a contravenției, iar procesul-verbal de constatare are forță probantă până la dovada contrară, moment până la care persoana căreia i se impută săvârșirea contravenției are calitatea de contravenient.
Instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din CEDO.
La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general și sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Cu toate acestea, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de CEDO, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Curtea s-a pronunțat, relativ recent, în cauza N. G. c. României, în sensul că, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii.
Mai mult, Curtea a reamintit că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi anumite abateri contravenționale, relativ la natura acestora, circumstanțele de timp sau de loc în care s-au petrecut.
Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (H. și alții c. României)..
În lumina jurisprudenței Curții, ale cărei decizii sunt obligatorii pentru instanțele naționale, instanța constată că, în speță, au fost oferite toate garanțiile procesuale petentului, acesta având posibilitatea de a propune probe în dovedirea susținerilor sale.
Lipsa unor minime probe în susținerea afirmațiilor petentului conduc instanța la concluzia că prezumția relativă de temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat nu a fost răsturnată prin probele administrate de către instanță, motive pentru care instanța apreciază că atât fapta, cât și vinovăția petentului au fost dovedite și că nu este incidentă niciuna dintre cauzele exoneratoare de răspundere contravențională, dintre cele prevăzute de art. 11 alin. 1 din O.G. 2/2001.
4. Individualizarea sancțiunilor aplicate
Instanța reține prevederile art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în care se arată că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
De asemenea, conform art. 7 alin. (2) din același act normativ, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
În sfârșit, potrivit art. 21 alin.(3) din același act normativ, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În lumina criteriilor mai sus expuse, instanța constată că sancțiunile aplicate prin procesul-verbal de contravenție contestat ( amendă în cuantum de 340 de lei și suspendarea permisului de conducrere pe o durată de 30 de zile) au fost individualizate corespunzător, fiind de natură să realizeze funcțiile preventivă și represivă ale sancțiunii contravenționale, avertismentul nefiind suficient pentru corijarea atitudinii contravenientului față de valorile ocrotite de normele rutiere încălcate de către petent.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată, să mențină procesul verbal de contravenție și sancțiunile aplicate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge plângerea formulata de petentul G. A. cu domiciliul ales la SCPA Lapusan, Moscovits, Ș. & Asociații din Cluj N., ..24, judetul Cluj in contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV cu sediul in Bucuresti, ., nr. 7, sector 2, ca neîntemeiată.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea privind calea de atac se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.05.2015
P., Grefier,
Red. V.M
Teh. VM
4 ex/2 .
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2861/2015. Judecătoria BUFTEA | Actiune in regres. Sentința nr. 2973/2015. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
