Plângere contravenţională. Sentința nr. 4716/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4716/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 4263/94/2014
JUDECATORIA B.
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 4716
Ședința publică din data de 03.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ALINA LOREDANA FLORESCU
Grefier C. L.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul A. G. L. A. in contradictoriu cu intimatul I. de Politie al Județului Ilfov, având obiect de judecată plângere contravențională.
Dezbaterile in fond au avut loc in sedinta publică din data de 22.06.2015, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, parte inregranta din prezenta sentinta, cînd instanta, avînd negoie de timp pentru a delibera, a amînat pronuntarea cauzei la data de 03.07.2015 cînd a hotarăt urmatoarele:
INSTANȚA
Deliberind, asupra cauzei civile de față constată:
Prin ceererea inregistrata pe rolul acestei sub nr._, petentul A. G. L. A. a solicitat anularea procesului verbal de contraventie . nr._ din data de 08.05.2014 emis de IPJ Ilfov.
In motivarea cererii petentul a arătat ca a fost sanctionat pentru Bfaortul că nu ar fi acordat prioritate de trecere unui pieton. Petentul a mentionat ca cele consemnate de agentul constatator in procesil verbal nu corespund realitatii intrucit nu a fost angajat in trecere niciun pieton.
In drept au fost invocate disp OG 2/2001, OUG 195/2002, art 194 NCPC, art 453 NCPC si a solicitat judecata cauzei in lipsă.
In sustinerea plăngerii petentul a depus inscrisuri.
Legal citat, intimatul a formulat intîmpinare prin care a solicitat respingerea plîngerii si mentinerea procesului verbal de contraventie .
Instanta a incuviintat si administrat proba cu înscrisuri.
Analizînd actele si lucrările dosarului instanța retine următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 08.05.2014(fila 6) s-a constatat că în data de 08.05.2014, orele 11:42, petentul a condus auto cu nr._ pe DN2 în localitatea Voluntari, din direcția de deplasare București către Afumați, iar când a ajuns la trecerea de pietoni corect marcată și semnalizată, acesta nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea marcajului pietonal.
În sarcina petentului a fost reținută fapta prevăzută de art. 100 alin.3 lit.b din OUG 195/2002.
Petentului i-a fost aplicată sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 340 lei și sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile în baza art. 100 alin. 3 din OUG 195/2002.
Potrivit art. 100 alin.3 lit. b din OUG 195/2002 constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.
Procesul-verbal de contravenție face dovadă asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei în condițiile în care este legal și temeinic întocmit. Din analiza comparativă a cerințelor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute și a cuprinsului procesului-verbal se poate constata că acesta a fost legal întocmit.
Astfel, în privința elementelor de forma ale procesului verbal prevazute de art. 16 din OG 2/2001, instanta observa ca acesta îndeplinește toate conditiile de valabilitate reglementate de lege, inclusiv cele prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, conf. art. 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele, prenumele contravenientului, data si locul savarsirii faptei, semnatura agentului. Procesul-verbal de contravenție a fost semnat de către petent cu mențiunea ”contest cele menționate”.
În ceea ce privește temeinicia, instanta constata ca nu s-a facut dovada unei alte situatii de fapt decât cea mentionata în procesul verbal. De fapt, instanța reține că petentul a susținut că pietonul a trecut după ce a părăsit zona unde era amplasat indicatorul, însă nu a administrat nicio probă pentru a dovedi cele susținute.
Pe de altă parte, intimatul a depus la dosar CD- filmare (fila 21) care confirmă întru totul cele reținute în procesul verbal de contravenție și dovedesc aspecte contrarii celor susținute de petent, în sensul că pitonul se afla chiar pe trecerea de pietoni, angajat în traversare, în momentul în care mașina condusă de petent a depășit marcajul. Nici susținerea că trecerea nu era semnalizată corespunzător nu poate fi credibilă, iar petentul nu poate afirma că nu cunoștea faptul că în acel loc exista o trecere de pietoni, atâta timp cât era marcată cu indicator, iar ceilalți șoferi au oprit în acel loc pentru a acorda prioritate pietonilor, după cum rezultă din filmare.
Nici faptul că nu s-a depus la dosar buletinul de verificare metrologică a aparatului de filmare, nu este de natură să afecteze legalitatea probei, atâta timp cât nu se pune în discuție o înregistrare radar a vitezei pentru care este necesară calibrarea aparatului radar, fiind doar o filmare digitală, despre care petentul nu a afirmat niciun moment că ar avea dubii că nu ar fi reală.
Din economia disp.art.34 din OG 2/2001 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrarie. Procesul-verbal contravențional fiind prezumat a fi legal, revine „contravenientului” care l-a contestat, deci care a făcut plângerea în instanță, să răstoarne prezumția, adică să dovedească netemeinicia și/sau nelegalitatea acestuia. Prezumția de adevăr a procesului-verbal poate fi răsturnată prin probe contrarii.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c.Franța, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c.Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c.Franța).
Dispozițiile OUG nr.195/2002 R au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, deci câmpul de aplicare a acestui act normativ privește toți cetățenii.
Respectarea regulilor impuse de OUG nr.195/2002 R are implicații majore asupra garantării dreptului la viață și la integritate a persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială. Astfel, fapta de a conduce un autovehicul cu nerespectarea regulilor privind acordarea priorității de trecere pietonilor care au acest drept, constituie statistic una dintre cauzele frecvente ale producerii de accidente rutiere cu urmări tragice asupra vieții și integrității corporale a persoanelor implicate. Acest lucru constituie un motiv întemeiat pentru ca măsurile represive împotriva celor ce încalcă regulile de circulație în acest mod să se aplice cu fermitate pentru o mai bună conștientizare a pericolului public reprezentat de un astfel de comportament.
Desigur că persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil – art.31-36 din OG 2/2001 – în cadrul căruia se poate servi de orice mijloc de probă și poate invoca orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c.România).
Având în vedere cele expuse, instanța reține că petentul nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă că situația de fapt ar fi alta decât cea descrisă în procesul-verbal atacat.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale în raport de disp.art.21 alin.3 din OG 2/2001, instanța reține că amenda contravențională stabilită la minimul prevăzut de lege precum și aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia și de circumstanțele personale ale contravenientului, așa încât nu se impune reevaluarea acesteia.
Față de considerentele arătate mai sus, instanța, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, urmează a respinge plângerea contravențională formulată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge plângerea formulata de petentul A. G. L. A. domiciliat in București, .. 5, ., . in contradictoriu cu intimatul I. de Politie al Județului Ilfov, cu sediul in sector 2, București, ., nr. 7, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal ca fiind legal și temeinic.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red; jud FAL/ tehnored CL/4 ex/22.09.2015
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 03-07-2015,... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4703/2015.... → |
|---|
