Pretenţii. Sentința nr. 4720/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4720/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 11015/94/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr.4720
Ședința publică de la 03.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: FLORESCU ALINA LOREDANA
Grefier: C. L.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant B. I. D., reclamant B. G. A., reclamant B. G. A., reclamant B. D. A., reclamant B. D. A. și pe pârât . SRL, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 25.05.2015, fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea dată, parte integranta din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 05.06.2015, apoi la 12.06.2015, la 26.06.2015 si la 03.07.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu-V. la data de 09.04.2014 sub nr._, reclamanții B. I. D., B. G. A., B. D. A., au solicitat, în contradictoriu cu pârâta . SRL, obligarea acesteia la plata sumei de 600 euro daune materiale și câte 3.000 euro pentru fiecare pârât daune morale; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că la data de 26.05.2013 reclamanții au fost reținuți de Poliția de Frontieră în Aeroportul Henri C. pentru motivul că ar fi sustras un cartuș de țigări din incinta magazinului . SRL. Pentru acest motiv au fost reținuți mai multe ore fără a li se oferi explicații, fără a li se arăta înregistrările camerelor video și fără a se ține cont de dovezile prezentate în sensul că țigările fuseseră achiziționate în municipiul D. conform bonului fiscal nr._ din 25.05.2013.
Au fost reținuți în mod abuziv de lucrătorii Poliției de Frontieră, nu au mai putut urca la bordul avionului pe ruta București-Milano, ce urma să decoleze la ora 6:00, fiind obligați să cumpere alte bilete pentru cursa de la ora 14:35 la societatea Alitalia C.A.I.S.P.A.
În tot acest timp au fost tratați ca niște infractori, au fost umiliți, fiind obligați să suporte rușinea de a fi reținuți din mulțimea celor ce urmau să decoleze, în timp ce aceștia vociferau injurii și cuvinte defăimătoare la adresa lor.
Ulterior, P. de pe lângă Judecătoria B. a emis Rezoluția nr. 3466/P/2013 din data de 01.07.2013 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 alin. 1 lit. a C.pr.pen.
Fapta ilicită în acest caz constă în faptul că pârâta a tratat cu neglijență acel incident și le-a adus acuzații nefondate, producându-le prejudicii materiale și morale. Daunele materiale constau în costurile biletelor de avion, iar prejudiciul moral este reprezentat de momentele jenante pe care au fost nevoiți să le suporte.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1349 C.civ., art. 148 și art. 194 c.pr.civ.
În dovedire, s-a solicitat proba cu interogatoriu, înscrisuri, martori, expertize de specialitate.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 189,38 lei conform art. 3 din OUG nr. 80/2013 și căte 100 lei fiecare reclamant conform art. 7 din OUG nr. 80/2013.
La data de 02.06.2014 pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Râmnicu V., respingerea cererii ca neîntemeiată și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat că la data de 26.05.2013, lucrătorii poliției de frontieră au fost sesizați de agentul de securitate din cadrul magazinului aparținând pârâtei și aflat în zona de tranzit a Aeroportului Internațional Henri C., cu privire la posibila sustragere de bunuri de către reclamanți.
În urma verificării prin scanare a unuia dintre cele 4 cartușe de țigări pe care reclamanții le aveau asupra lor, s-a constatat faptul că, codul de bare inscripționat pe acesta se potrivea cu cel existent în sistemul electronic al magazinului. Reclamanții nu au putut justifica achitarea a 2 dintre cartușele de țigări aflate în posesie, însă, urmare a cercetărilor a reiești că acestea fuseseră achiziționate dintr-un magazin din localitatea D., județul V..
Deoarece procedurile de audiere și verificare au durat mai mult timp, reclamanții au pierdut cursa pentru care aveau achiziționate bilete și au fost nevoiți să cumpere bilete de avion la o cursă ce decola în după-amiaza acelei zile.
Pârâta consideră că sesizarea poliției de frontieră a fost făcută în conformitate cu normele interne de funcționare a magazinului, pentru situația în care există suspiciuni cu privire la sustragerea unor bunuri. Faptul că audierea reclamanților și verificările efectuate de poliție s-au întins pe o durată care a condus la pierderea cursei, nu îi poate fi imputat acesteia, care a acționat în scopul legitim de a preveni săvârșirea unei fapte penale.
Prejudiciul moral afirmat de reclamanți nu poate fi imputat pârâtei, întrucât aceasta nu a făcut decât să sesizeze poliția de frontieră, în condițiile în care avea suspiciuni rezonabile de săvârșire a unei fapte de natură penală, atâta timp cât reclamanții nu au putut dovedi proveniența celor două cartușe de țigări la acel moment. Reținerea reclamanților, verificările, cercetările au fost făcute de poliția de frontieră, iar un eventual comportament abuziv al polițiștilor nu poate fi imputat societății.
Consideră că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1357 C.civ. întrucât pârâta nu a săvârșit o faptă ilicită și nu a acționat cu vinovăție, iar prejudiciul nu poate fi imputat acesteia, care a acționat în limitele prevăzute de lege.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205-208 C.pr.civ., art. 451 C.pr.civ.
În dovedire, a fost solicitată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 3732/04.09.2014 pronunțată de Judecătoria Râmnicu V., a fost admisă excepția de necompetență teritorială a instanței și a fost declinată cauza la Judecătoria B., unde a fost înregistrată la data de 29.09.2014 sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că:
La data de 26.05.2013 reclamanții se aflau în Aeroportul Internațional Henri C. cu intenția de a se îmbarca la bordul avionului care decola la ora 06:00 către Milano, Bergamo, având rezervate bilete în acest sens (f.23).
În acea dimineață, lucrătorii poliției de frontieră au fost sesizați de un agent de securitate angajat al firmei D.O. Security Sistem cu punct de lucru la firma Millenium P. Design, că a fost anunțat de dispecerat, că reclamanții din prezenta cauză ar fi sustras un cartuș de țigări.
După cum susține pârâta prin întâmpinare, sesizarea s-ar fi produs ca urmare a faptului că, din ansamblul imaginilor înregistrate de camerele de supraveghere și observate de angajații magazinului, ”s-a părut că reclamanții au sustras cartușe de țigări expuse pentru vânzare”.
În timp ce se aflau la poarta de îmbarcare nr. 4 reclamanții au fost opriți de agenții de pază care își desfășurau activitatea în cadrul magazinului Millenium P. Design, solicitându-li-se să le prezinte bagajele de mână pe care le aveau asupra lor deoarece erau suspectați că au sustras țigări din magazin. În urma controlului efectuat de agenții de pază s-au găsit două cartușe de țigări marca Kent în bagajul de mână al reclamantei B. D. A., pentru care aceasta nu a putut prezenta bonul fiscal.
Ulterior a fost anunțată poliția de frontieră care a făcut cercetări și a constatat că acuzațiile nu erau fondate întrucât, în jurul orei 08:00, a fost primită prin fax copia bonului fiscal nr._ din data de 25.05.2013, eliberat de ., prin care s-a dovedit că cele 21 de pachete de țigări Kent Blue, fuseseră cumpărate din acest magazin. După terminarea audierilor, în jurul orelor 09:30 au fost vizionate imaginile video puse la dispoziție de magazinul Millenium P. Design, ocazie cu care s-a constatat că reclamanții nu au sustras țigări din magazin.
În acest sens, a fost emisă rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria B. din data de 01 iulie 2013 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de reclamanți, deoarece fapta nu există.
Din cauza cercetărilor, care s-au întins pe o durată de câteva ore, reclamanții au pierdut cursa de la ora 06.00 și au fost nevoiți să facă o nouă rezervare pentru o cursă de la ora 14:35 în acea după-amiază, după cum rezultă din înscrisul de la fila 22.
În drept, potrivit art. 1357 C.civ. cel care cauzează altuia un prejudiciu, printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, iar autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Întrucât se analizează răspunderea unei societăți comerciale pentru faptele angajaților săi, sunt aplicabile și dispozițiile art. 1373 C.civ referitoare la răspunderea comitenților pentru prepuși, care instituie obligația comitentului de a repara prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor îndeplinite.
Raportat la dispoziția legală, este obligația reclamanților de a proba în primul rând prejudiciul pe care l-au suferit urmare a faptei ilicite săvârșite cu vinovăție de angajații pârâtei, precum și legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Prin urmare, este de esența răspunderii civile delictuale existența unui prejudiciu cert și care să nu fi fost reparat, motiv pentru care reclamanții trebuiau să dovedească existența și cuantumul acestuia.
Deși prin cererea de chemare în judecată se solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 600 euro daune materiale reprezentând contravaloarea biletelor de avion cumpărate urmare a pierderii cursei către Milano, programată la ora 06:00, în data de 26.05.2013, aceștia nu dovedesc cu niciun înscris faptul că ar fi achitat această sumă pentru achiziționarea biletelor. Astfel, la dosar a fost depus numai înscrisul de la fila 22, din care rezultă că reclamanții au rezervat 3 bilete de avion pentru cursa București-Milano din data de 26.05.2013, la compania Alitalia C.A.I.S.P.A., cu plecare de la ora 14:35 și aterizare la ora 15:55, însă nu s-a făcut dovada că pentru aceste bilete a fost achitată suma de 600 euro solicitată prin acțiune.
În aceste condiții, instanța constată că prejudiciul material în cuantum de 600 euro nu a fost probat în cauză cu niciun mijloc de probă, motiv pentru care, va respinge primul capăt de cerere, ca neîntemeiat.
În ceea ce privește daunele morale de 3.000 euro pentru fiecare dintre reclamanți, se observă că această sumă este solicitată cu titlu de prejudiciu suferit din cauza modalități în care au fost tratați prin imobilizare, supunerea la verificări și interogatorii, și toate elementele specifice de anchetă, reclamanții considerându-se umiliți de faptul că au trebuit să suporte „rușinea” de a fi reținuți din mulțimea celor ce urmau să decoleze, și care vociferau injurii și cuvinte defăimătoare la adresa lor.
Prejudiciul moral constă în consecințele negative de natură morală suferite de o persoană ca urmare a unei fapte ilicite, săvârșită cu vinovăție și care se concretizează de regulă în lezarea onoarei, reputației unei persoane sau alte suferințe de ordin psihic.
În speța de față, fapta societății pârâte a constat în aceea că a sesizat poliția de frontieră cu privire la suspiciuni pe care angajații societății le-au avut în legătură cu reclamanții în sensul că ar fi sustras cartușe de țigări din magazin, suspiciuni ce au fost confirmate de faptul că aceștia dețineau cartușe de țigări asemănătoare cu cele cumpărate din magazin fără să poată justifica proveniența acestora la momentul respectiv.
Agenții poliției de frontieră sunt cei care i-au reținut pe reclamanți pentru efectuarea cercetărilor ce se impuneau într-o astfel de situație, și nu s-au probat în dosar acte abuzive sau măsuri disproporționate ale acestora sau ale angajaților pârâtei cu privire la persoanele asupra cărora planau suspiciunile. Este adevărat că orice acuzație nejustificată cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, precum și ancheta specifică în acest caz, sunt de natură a crea persoanelor implicate un sentiment de rușine, frustrare și în definitiv lezarea onoarei, cu atât mai mult cu cât această acuzație este una publică.
Cu toate acestea, instanța apreciază că nu se poate reține vinovăția angajaților pârâtei pentru prejudiciul moral suferit de reclamanți, atâta vreme cât acuzația a fost rezultatul unor împrejurări care au fost în mare parte determinate chiar de atitudinea reclamanților care nu au declarat la . că aveau asupra lor cartușe de țigări identice cu cele aflate la vânzare în magazinul respectiv, cu atât mai mult cu cât au și achiziționat același produs din acel spațiu comercial.
Întrucât fapta victimei înseși înlătură răspunderea civilă delictuală, astfel cum prevede art. 1352 C.civ., nu se poate reține răspunderea pârâtei pentru prejudiciul moral invocat de reclamanți, cererea urmând a fi respinsă, ca neîntemeiată.
Potrivit art. 453 C.pr.civ., întrucât reclamanții au pierdut procesul, vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată. În acest sens, pârâta a solicitat suma de 5.701,49 lei reprezentând contravaloare onorariu avocat, sumă care este disproporționată în raport cu complexitatea cauzei, având în vedere că nu a fost necesară administrarea unui probatoriu complex și nici dezbateri juridice deosebite.
În aceste condiții, instanța va admite în parte cererea privind plata cheltuielilor de judecată și va obliga reclamanții la plata către pârâtă a sumei de 1.000 lei reprezentând onorariu avocat. Conform art. 451 alin. 2 C.pr.civ. reducerea onorariului de avocat de către instanță nu are nici un efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor materiale, formulat de reclamanții B. I. D., B. G. A., B. D. A., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat P. I. A. în comuna Budești, ., județul V., în contradictoriu cu pârâta . SRL, cu sediul în Otopeni, ., județ Ilfov, ca neîntemeiat.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale, formulat de reclamanții B. I. D., B. G. A., B. D. A.
în contradictoriu cu pârâta . SRL, ca neîntemeiat.
Admite în parte cererea privind plata cheltuielilor de judecată și obligă reclamanții la plata către pârâtă a sumei de 1.000 lei reprezentând onorariu avocat.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.07.2015.
Președinte, Grefier,
Judecător F. A. L. C. L.
Red: jud FAL/Tehnored CL/6 ex/02.09.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4703/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4741/2015. Judecătoria... → |
|---|
