Plângere contravenţională. Sentința nr. 6210/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6210/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 6210/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Sentința civilă nr.6210
Ședința Publică din data de 02.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. A. L.
Grefier: C. L.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent M. R. și pe intimat INSTITUȚIA P. ORAȘULUI VOLUNTARI- DIRECȚIA DE POLIȚIE LOCALĂ VOLUNTARI, având obiect de judecata plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc in ședința publică din data de 14.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședința de la acea data, parte integranta din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la 25.09.2015 si apoi la 02.10.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând, asupra cauzei civile de față constată:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 28.03.2014 petentul M. R. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 14.03.2014 întocmit de intimatul Instituția P. Orașului Voluntari-Direcția De Poliție Locală Voluntari, in subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertismentul.
In motivarea plângerii petentul a arătat că in ceea ce privește temeinicia procesului verbal, agentul constatator nu a stabilit cu exactitate locul săvârșirii contravenției, întrucât aflându-se in trecere de pe un drum din care nu avea restricții de tonaj si care se intersecta cu drumul restricționat, a fost nevoit sa facă aceasta trecere pentru a continua drumul ce nu era restricționat, astfel fiind surprins chiar in momentul in care se afla pe drumul restricționat, astfel era necesar a se trece in procesul verbal numărul poștal al imobilului in dreptul căruia ar fi fost surprins pe drumul restricționat. Petentul a mai arătat că, pentru pretinsa fapta săvârșita nu s-a făcut încadrarea legala in acord cu dispozițiile legale, in reglementarea OUG 195/2001 neexistând art. 173 lit a la care agentul constatator a făcut încadrarea legala sa faptei săvârșite, procesul verbal de contravenție nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si art. 17 din OUG 2/2001, la momentul in care a semnat procesul de contravenție nu a fost întrebat de agentul constatator dacă are sau nu are obiecțiuni. Petentul a solicitat in subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale cu sancțiunea avertismentului având in vedere gradul de pericol social, împrejurările in care a fost savărsita fapta, de modul si de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, precum si de circumstanțele personale.
In drept au fost invocate disp. OG 2/2001, art 6 pct 1 si 2 din CEDO, cauza A. contra României, art 11 alin 2, art 20 alin 1, art 23 si 26, art 49 alin 5 din Constitutita României, OG 195/2002.
In susținerea plângerii s-au depus înscrisuri.
Cerere legal timbrata.
Legal citat, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii si menținerea procesului verbal de contravenție.
Instanța a încuviințat si administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 14.03.2014(fila 8) s-a constatat că în data de 14.03.2014, orele 12:45, petentul a condus autobasculanta marca Volvo de culoare roșu cu numărul de înmatriculare_ având masa totală de 40t, pe . din direcția .. M. Millo nerespectând semnificația indicatorului de limitare a tonajului de 7,5t aflat la loc vizibil și care i se adresa.
În sarcina petentului a fost reținută fapta prevăzută de art. 102 alin.1 pct. 37 din OUG 195/2002 R.
Petentului i-a fost aplicată sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 765 lei.
Potrivit art. 102 alin.1 pct. 37 din OUG 195/2002 R constituie contravenție și se sancționează cu amendă din clasa a IV-a de sancțiuni încălcarea obligațiilor referitoare la circulația pe drumurile publice a vehiculelor care transportă produse sau mărfuri periculoase ori a vehiculelor cu masa și/sau gabaritul depășit.
Procesul-verbal de contravenție face dovadă asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei în condițiile în care este legal și temeinic întocmit. Din analiza comparativă a cerințelor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute și a cuprinsului procesului-verbal se poate constata că acesta a fost legal întocmit.
Astfel, în privința elementelor de forma ale procesului verbal prevazute de art. 16 din OG 2/2001, instanta observa ca acesta îndeplinește toate conditiile de valabilitate reglementate de lege, inclusiv cele prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, conf. art. 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele, prenumele contravenientului, data si locul savarsirii faptei, semnatura agentului. Procesul-verbal de contravenție a fost semnat de către petent cu mențiunea „sunt de acord cu cele menționate în procesul verbal”.
Motivele de nelegalitate invocate de petent vor fi respinse de instanță ca neîntemeiate. Astfel, lipsa indicării numărului imobilului în dreptul căruia a fost săvârșită contravenția nu afectează valabilitatea procesului verbal de contravenție, întrucât se constată că locul faptei a fost descris suficient de clar de către agentul constatator, nefiind dovedită în cauză o vătămare care s-ar fi produs ca urmare a unei astfel de omisiuni. De asemenea, încadrarea legală este corectă prin raportare la indicarea art. 102 alin. 1 pct. 37 din OUG 195/2002, astfel încât instanță să poată analiza fapta contravențională reținută și legalitatea sancțiunii aplicate. Este adevărat că prima mențiune făcută este ilizibilă, însă nu se poate spune că este afectată încadrarea juridică atâta timp cât cea de-a doua mențiune trimite în mod corect la încadrarea juridică care corespunde faptei reținute în procesul verbal de contravenție.
În ceea ce privește temeinicia, instanta constata ca nu s-a facut dovada unei alte situatii de fapt decât cea mentionata în procesul verbal. De fapt, instanța reține că petentul nici nu și-a făcut o apărare cu privire la elemente de temeinicie a procesului verbal în cauză, nu a probat cele susținute cu niciun mijloc de probă, și, în plus, a recunoscut fapta săvârșită prin mențiunile făcute în actul constatator.
Trebuie subliniat că potrivit principiilor generale de drept, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. În același sens este și art. 129 alin. 1 C. proc. civ., care prevede că părțile au obligația de a-și proba pretențiile și apărările. Deci petentul trebuie să dovedească afirmațiile pe care le face cu privire la pretențiile formulate iar judecătorul își va forma convingerea și va pronunța hotărârea pe baza probelor care s-au administrat în cauză, după cum rezumă principiul latin – ”da mihi factum, dabo tibi ius”.
Rolul activ al instanței prev.de art.129 alin.5 Cod procedură civilă nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor acesteia. Totodată prevederile art. 47 din OG nr.2/2001 stipulează expres că dispozițiile acesteia se completează cu dispozițiile codului de procedură civilă, iar conform disp.art.35 din OG nr.2/2001 plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor se soluționează cu precădere.
Instanța are în vedere și decizia nr. 205/2009 pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp.art.16, art.17 și art.19 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor potrivit cu care „instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.
Trebuie precizat că, de altfel, în cauza A. împotriva Romaniei (hotararea din 04.10.2007, devinitiva la 31.03.2008), Curtea Europeana admite ca orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, pe care Convenția nu le împiedică din principiu, insa trebuie recunoscut celui acuzat de savarsirea unei contraventii garantiile procedurale prevazute de art 6 par. 1 si 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, respectiv informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, garantarea dreptului la apărare personal sau prin avocat, posibilitatea de a întreba sau solicita audierea martorilor acuzării și de a obtine citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Esential este ca atat pe parcursul judecatii, cat si în etapa analizei probelor sa nu se încalce prezumtia de nevinovatie de care se bucura contravenientul. Cu alte cuvinte, petentul trebuie sa aiba posibilitatea sa propună si sa administreze ce probe doreste, iar instanta sa adminstreze probele atat in favoarea, cat si in defavoarea contravenientului cu impartialitate, motivand de ce a dat o credibilitate mai mare celor din urma. Aceasta este in esenta si concluzia la care ajunge Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza A. contra Romaniei.
Din economia disp.art.34 din OG 2/2001 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrarie. Procesul-verbal contravențional fiind prezumat a fi legal, revine „contravenientului” care l-a contestat, deci care a făcut plângerea în instanță, să răstoarne prezumția, adică să dovedească netemeinicia și/sau nelegalitatea acestuia. Prezumția de adevăr a procesului-verbal poate fi răsturnată prin probe contrarii.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c.Franța, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c.Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c.Franța).
Dispozițiile OUG nr.195/2002 R au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, deci câmpul de aplicare a acestui act normativ privește toți cetățenii.
Respectarea regulilor impuse de OUG nr.195/2002 R are implicații majore asupra garantării dreptului la viață și la integritate a persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială.
Desigur că persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil – art.31-36 din OG 2/2001 – în cadrul căruia se poate servi de orice mijloc de probă și poate invoca orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c.România).
Având în vedere cele expuse, instanța reține că petentul nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă că situația de fapt ar fi alta decât cea descrisă în procesul-verbal atacat.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale în raport de disp.art.21 alin.3 din OG 2/2001, instanța reține că amenda contravențională stabilită la minimul prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, fiind depășit cu mult peste limita maximă gabaritul prevăzut de lege, așa încât nu se impune reevaluarea acesteia.
Față de considerentele arătate mai sus, instanța, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, urmează a respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge plângerea formulata de petentul M. R. domiciliat in sector 2, București, ., în contradictoriu cu intimatul INSTITUȚIA P. ORAȘULUI VOLUNTARI- DIRECȚIA DE POLIȚIE LOCALĂ VOLUNTARI cu sediul in Voluntari, ., județ Ilfov, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal ca fiind legal și temeinic.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.10.2015.
P. Grefier
F. A. L. C. L.
Red. Jud. FAL/Tehn. CL /4ex/28.10.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6222/2015.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
