Plângere contravenţională. Sentința nr. 705/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 705/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 705/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Sentința civilă nr.705
Ședința publică de la 13.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. A. L.
Grefier: C. L.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent A. R. I. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravenționala_/16.02.2014
Dezbaterile in fond au avut loc in ședința publică din data de 02.02.2015, fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea dată, parte integranta din prezenta sentința când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 13.02.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând, asupra cauzei civile de față constată:
Prin plângerea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 27.02._, sub nr._, petentul A. R. I. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ emis la data de 16.02.2014 de organele de control din cadrul intimatului IPJ Ilfov.
In fapt, petentul a arătat ca a fost sancționat pentru faptul că nu ar fi respectat semnificația indicatorului „stop”si ar fi avut plăcutele de înmatriculare murdare. Petentul a precizat ca a oprit la trecerea la nivel cu calea ferată, s-a asigurat după care si-a continuat drumul către locul de muncă, insă la acel moment nu circulau alte autovehicule, cu atât mai mult, echipajul de politie ar fi fost vizibil. A mai considerat petentul ca sancțiunea aplicata este nelegala si netemeinică întrucât agentul de circulație nu era competent să aplice sancțiunea întrucât acesta lucrează la Politia Otopeni iar presupusa fapta a fost pe raza localității Tunari ., mai mult, a fost oprit după circa 7-8 km.
In drept, au fost invocate dis part 16,17,19 si art. 32 din OUG 2/2001.
In susținerea plângerii petentul a depus înscrisuri, procesul verbal al cărui anulare se solicită si a solicitat proba cu înscrisuri si martorul R. M..
Cerere legal timbrata.
Legal citat, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii si menținerea procesului verbal de contravenție ca legal si temeinic întocmit întrucât fapta comisă a fost constatata de agentul de politie in mod direct,prin propriile simțuri.
Instanța a încuviințat si administrat proba cu înscrisuri si proba testimonială fiind audiat martorul propus de petent R. M., declarația fiind consemnata si atașata la dosar.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța retine următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 16.02.2014 s-a constatat că în data de 16.02.2014, petentul a condus auto cu nr. de înmatriculare_ pe DJ200B către Tunari, iar când a ajuns la calea ferată Dimieni, nu a respectat semnificația indicatorului „stop”. Totodată plăcuța de înmatriculare spate era murdară.
În sarcina petentului au fost reținute faptele prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. d pct.8 și art. 99 alin. 1 pct. 16 din OUG 195/2002.
Petentului i-a fost aplicată sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 765 lei+avertisment în baza art. 102 alin. 2 și art. 99 alin. 1 din OUG 195/2002.
Conform art. 108 alin. 1 lit. d pct.8 din OUG 195/2002 constituie contravenție nerespectarea semnificației indicatoarelor Trecere la nivel cu o cale ferată simplă, fără bariere; Trecere la nivel cu o cale ferată dublă, fără bariere sau Oprire, instalate la trecerea la nivel cu o cale ferată. Potrivit art. 99 alin. 1 pct. 16 din OUG 195/2002 constituie contravenție conducerea unui vehicul ale cărui plăcuțe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare sunt deteriorate, murdare ori acoperite cu gheață sau zăpadă de natură a împiedica identificarea numărului de înmatriculare sau de înregistrare.
Procesul-verbal de contravenție face dovadă asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei în condițiile în care este legal și temeinic întocmit. Din analiza comparativă a cerințelor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute și a cuprinsului procesului-verbal se poate constata că acesta a fost legal întocmit.
Astfel, în privința elementelor de forma ale procesului verbal prevazute de art 16 din OG 2/2001, instanta observa ca acesta îndeplinește toate conditiile de valabilitate reglementate de lege, inclusiv cele prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, conf. art. 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele, prenumele contravenientului, data si locul savarsirii faptei, semnatura agentului. Procesul-verbal de contravenție a fost semnat de petent cu mențiunea „organul de poliție nu avea posibilitatea de a observa dacă am oprit la trecerea la nivel cu calea ferată deoarece m-am intersectat cu dânsul la 100 m înainte de acea trecere”.
În ceea ce privește temeinicia, instanta constata ca nu s-a facut dovada unei alte situatii de fapt decât cea mentionata în procesul verbal. Astfel prin cererea de chemare în judecată depusă reclamantul a susținut că în momentul în care a traversat calea ferată nu exista niciun echipaj de poliție, fiind oprit de agenți abia după 7-8 km. Același lucru a fost susținut și de martorul audiat în cauză. Cu toate acestea, declarațiile celor doi nu sunt credibile întrucât se contrazic cu mențiunea făcută de petent în procesul verbal de contravenție, unde acesta a susținut că echipajul de poliție era plasat cu 100 m înainte de trecerea la nivel cu calea ferată. Față de aceste aspecte, instanța va înlătura depoziția martorului, concluzionând că nu are relevanță faptul că petentul a fost oprit de un echipaj de poliție la 7-8 km distanță de locul contravenției, atâta timp cât a existat un alt echipaj de poliție care a constatat fapta contravențională.
Din economia disp.art.34 din OG 2/2001 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrarie. Procesul-verbal contravențional fiind prezumat a fi legal, revine „contravenientului” care l-a contestat, deci care a făcut plângerea în instanță, să răstoarne prezumția, adică să dovedească netemeinicia și/sau nelegalitatea acestuia. Prezumția de adevăr a procesului-verbal poate fi răsturnată prin probe contrarii.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c.Franța, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c.Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c.Franța).
Dispozițiile OUG nr.195/2002 R au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, deci câmpul de aplicare a acestui act normativ privește toți cetățenii.
Desigur că persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil – art.31-36 din OG 2/2001 – în cadrul căruia se poate servi de orice mijloc de probă și poate invoca orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c.România).
Având în vedere cele expuse, instanța reține că petentul nu a făcut dovada că situația de fapt ar fi alta decât cea descrisă în procesul-verbal atacat.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale în raport de disp.art.21 alin.3 din OG 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată la minimul prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia și de circumstanțele personale ale contravenientului, așa încât nu se impune reevaluarea acesteia.
Față de considerentele arătate mai sus, instanța, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, urmează a respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
pentru aceste motive
in numele legii
hotaraste:
Respinge plângerea formulata de petentul A. R. I. domiciliat in localitatea Moara Vlăsiei ., județ Ilfov in contradictoriu cu intimatul intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV cu sediul în București . nr. 7, sector 2, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red: jud FAL/ tehnored CL
4 ex/09.03.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 688/2015. Judecătoria BUFTEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 691/2015.... → |
|---|
