Plângere contravenţională. Sentința nr. 710/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 710/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 2099/94/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr.710
Ședința publică de la 13.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: FLORESCU ALINA LOREDANA
Grefier: C. L.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent G. I. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravenționala -. nr._ din data de 20.01.2014.
Dezbaterile in fond au avut loc in ședința publică din data de 02.02.1014, fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea data, parte integranta din prezenta sentința, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 13.02.2015 si a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând, asupra cauzei civile de față constată:
Prin plângerea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 04.03.2014, sub nr._, petentul G. I. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 20.01.2014 de agenți constatatori din cadrul intimatului IPJ Ilfov.
In fapt, petentul a arătat că la data de 19.02.2014 a primit un plic procesul verbal de contravenție prin care i s-a adus la cunoștința faptul că la data de 20.01.2014 a fost sancționat contravențional potrivit legii 61/1991 pentru faptul că ar fi adresat cuvinte si expresii jignitoare fostei sale soții pe fondul unei neînțelegeri privind acțiunea de partaj si al consumului de alcool, iar la mențiuni s-a specificat “ intervenție in urma sesizării numărului de urgenta 112” . Petentul a menționat ca nu a semnat procesul verbal prin care a fost sancționat. A mai arătat petentul că la data menționata in procesul verbal de contravenție încheiat nu s-a aflat la domiciliu si nu a avut nicio altercație sau discuție in acea perioada cu fosta sa soție, nu are nicio acțiune de partaj cu aceasta. Față de aceasta situație a făcut sesizare la politie prin care a solicitat să i se aducă la cunoștința daca a fost sancționat contravențional la acea dată, pentru ce fapta si să i se comunice copia procesului verbal.
In drept, plângerea nu a fost întemeiată.
In susținerea plângerii s-au depus înscrisuri, procesul verbal a cărui anulare se solicită, sentința de divorț, răspuns de la politie, dovada comunicării.
Cerere legal timbrata potrivit OG 80/2013.
Legal citat, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii si menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind legal si temeinic întocmit, intrucit, in urma unui apel SNAU 112 agentul de politie din cadrul Politiei orașului Otopeni s-a deplasat in localitatea Tunari, ocazie cu care s-a constatat că petentul, aflat sub influenta băuturilor alcoolice, a adresat cuvinte si expresii jignitoare soției sale, pe fondul unor neînțelegeri legate de acțiunea de partaj. In aceea ce privește susținerea petentului în sensul că nu a semnat procesul verbal, s-a arătat ca petentul nu a fost de față, fapt atestat de un martor asistent.
Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța retine următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 20.01.2014 s-a constatat că în data de 20.01.2014, orele 20:00, în . atribuit cuvinte și expresii jignitoare fostei sale soții, G. S., pe fondul unor neînțelegeri privind acțiunea de partaj și al consumului de băuturi alcoolice.
În sarcina petentului a fost reținută fapta prevăzută de art. 3 pct.1 din Legea 61/1991 R.
Petentului i-a fost aplicată sancțiunea contravențională amendă în cuantum de 500 lei în baza art.4 lit. b din Legea 61/1991.
Potrivit art. 3 pct.1 din Legea 61/1991 R constituie contravenție săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi, obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.
Procesul-verbal de contravenție face dovadă asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei în condițiile în care este legal și temeinic întocmit. Din analiza comparativă a cerințelor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute și a cuprinsului procesului-verbal se poate constata că acesta a fost legal întocmit.
Astfel, în privința elementelor de forma ale procesului verbal prevazute de art. 16 din OG 2/2001, instanta observa ca acesta îndeplinește toate conditiile de valabilitate reglementate de lege, inclusiv cele prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, conf. art. 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele, prenumele contravenientului, data si locul savarsirii faptei, semnatura agentului. Procesul-verbal de contravenție nu a fost semnat de petent.
În ceea ce privește temeinicia, instanta constata ca nu s-a facut dovada unei alte situatii de fapt decât cea mentionata în procesul verbal. Față de acest aspect se reține că apărarea petentului în sensul că nu a atribuit cuvinte și expresii jignitoare fostei sale soții întrucât la data întocmirii procesului verbal nici nu se afla în localitate, nu este dovedită cu niciun mijloc de probă. Astfel, deși în cauză petentului i s-a oferit posibilitatea de a propune probe în apărarea sa, acesta nu a solicitat administrarea nicunei probe.
Trebuie subliniat că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Deci petentul trebuie să dovedească afirmațiile pe care le face cu privire la pretențiile formulate iar judecătorul își va forma convingerea și va pronunța hotărârea pe baza probelor care s-au administrat în cauză, după cum rezumă și principiul latin – ”da mihi factum, dabo tibi ius”.
Rolul activ al instanței nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor acesteia. Totodată prevederile art. 47 din OG nr.2/2001 stipulează expres că dispozițiile acesteia se completează cu dispozițiile codului de procedură civilă, iar conform disp.art.35 din OG nr.2/2001 plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor se soluționează cu precădere.
Instanța are în vedere și decizia nr. 205/2009 pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp.art.16, art.17 și art.19 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor potrivit cu care „instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.
Trebuie precizat că, de altfel, în cauza A. împotriva Romaniei (hotararea din 04.10.2007, devinitiva la 31.03.2008), Curtea Europeana admite ca orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, pe care Convenția nu le împiedică din principiu, insa trebuie recunoscut celui acuzat de savarsirea unei contraventii garantiile procedurale prevazute de art 6 par. 1 si 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, respectiv informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, garantarea dreptului la apărare personal sau prin avocat, posibilitatea de a întreba sau solicita audierea martorilor acuzării și de a obtine citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Esential este ca atat pe parcursul judecatii, cat si in etapa analizei probelor sa nu se incalce prezumtia de nevinovatie de care se bucura contravenientul. Cu alte cuvinte, petentul trebuie sa aiba posibilitatea sa propuna si sa administreze ce probe doreste, iar instanta sa adminstreze probele atat in favoarea, cat si in defavoarea contravenientului cu impartialitate, motivand de ce a dat o credibilitate mai mare celor din urma. Aceasta este in esenta si concluzia la care ajunge Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza A. contra Romaniei.
Din economia disp.art.34 din OG 2/2001 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrarie. Procesul-verbal contravențional fiind prezumat a fi legal, revine „contravenientului” care l-a contestat, deci care a făcut plângerea în instanță, să răstoarne prezumția, adică să dovedească netemeinicia și/sau nelegalitatea acestuia. Prezumția de adevăr a procesului-verbal poate fi răsturnată prin probe contrarii.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c.Franța, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c.Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c.Franța).
Dispozițiile Legii 61/1991 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de conviețuire socială iar respectarea acestora are implicații majore asupra garantării ordinii și liniștii publice.
Desigur că persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil – art.31-36 din OG 2/2001 – în cadrul căruia se poate servi de orice mijloc de probă și poate invoca orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c.România).
Având în vedere cele expuse, instanța reține că petentul nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă că situația de fapt ar fi alta decât cea descrisă în procesul-verbal atacat.
În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată, în raport de disp.art. 7 din OG 2/2001, instanța reține că amenda este aplicată în cuantum legal și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia și de circumstanțele personale ale contravenientului, așa încât nu se impune reevaluarea acesteia.
Față de considerentele arătate mai sus, instanța, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, urmează a respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge plângerea formulata de petentul G. I. domiciliat in localitatea Tunari, ., județ Ilfov in contradictoriu cu intimatul intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV cu sediul în București . nr. 7, sector 2, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red: jud FAL/ tehnored CL
4 ex/27.02.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 564/2015. Judecătoria... | Somaţie de plată. Sentința nr. 684/2015. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
