Plângere contravenţională. Sentința nr. 1040/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1040/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 8897/94/2013
DOSAR NR._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR.1040
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 25.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE ELISABETA-MIHAELA IORDĂCHESCU
GREFIER E. A.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe petentul A. A. A. A. și pe intimata, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publica de la 17.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data 25.02.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.07.2013 sub nr._, petentul A. A. A. A. în contradictoriu cu intimata, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./200 nr. 140 emis la data de 27.06.2013, solicitând instanței anularea procesului-verbal, ca fiind nelegal și netemeinic, exonerarea de plata amenzii aplicate.
În motivarea cererii, petentul a arătat că prin procesul-verbal de contravenție ./200 nr. 140 din 27.06.2013, a fost sancționat contravențional cu amenda de 3000 de lei și cu sancțiunea complementară a confiscării sumei de 7500 USD si 3500 euro, pentru că în data de 27.06.2013, ora 00:20, pe fluxul de intrare în țară, pe culoarul verde (nimic de declarat) a trecut petentul care a fost selectat, oprit și invitat pentru efectuarea controlului vamal.
În urma controlului vamal efectuat a fost găsită sumele de 7500 USD si 3500 euro nedeclarate, peste cei 10.000 euro legali, contravenție prevăzută și sancționată de art. 653 alin. 1 lit. i din H.G. nr. 707/2006.
Petentul consideră că sancțiunea aplicată este abuzivă și nelegală
Mai arată că datorită faptului că nu cunoaște limba română trebuia să-i fie pus la dispoziție un traducător, eventual un martor.
Nu a cunoscut ce acte au fost întocmite și nici motivul sancționării până în momentul în care i-au fost explicate de un cunoscător de limba română și arabă.
A mai arătat că nu era informat cu privire la obligațiile pe care le avea cu privire la banii pe care îi are asupra sa, intenționa să obțină aceste informații de la personalul aeroportului. De asemenea, nu a observat nicăieri vreun indicator care să îl direcționeze către un birou vamal și nu a existat nicio îndrumare din partea autorităților statului român, nici în timpul zborului, nici la coborârea din avion despre locul sau modalitatea în care se pot declara bunurile introduse în țară.
În dovedirea cererii a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG 2/2001 rep. HG 707/2006.
Petentul a depus la dosar, în copie, procesul-verbal contestat, chitanța de plata amenzii, adeverință de reținere a sumelor nr.5/27.06.2013, copie pașport.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În drept au fost invocate dispozițiile 205-208 Noul Cod pr.civ., OG 2/2001, HG 707/2006.â, Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, Legea nr. 86/2004.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ./200 nr. 140 din 27.06.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda de 3000 de lei și cu sancțiunea complementară a confiscării sumei de 7500 USD si 3500 euro, pentru că în data de 27.06.2013, ora 00:20, pe fluxul de intrare în țară, pe culoarul verde (nimic de declarat) a trecut petentul care a fost selectat, oprit și invitat pentru efectuarea controlului vamal. În urma controlului vamal efectuat a fost găsită sumele de 7500 USD si 3500 euro nedeclarate, peste cei 10.000 euro legali, contravenție prevăzută și sancționată de art. 653 alin. 1 lit. i din H.G. nr. 707/2006.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța nu poate reține motivul de nulitate invocat de petent cu privire la faptul că nu există nici un text legal în dreptul intern care să descrie procedura pe care trebuie să o urmeze un călător pentru a declara bunurile aflate asupra lui, de asemenea nu există reglementară națională care să conțină sintagma „culoar verde - nimic de declarat”, întrucât:
Potrivit art. 233 din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993 privind dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 privind instituirea Codului Vamal Comunitar (Jurnalul Oficial ., nr. 253/11.10.1993) în sensul articolelor 230-232, acțiunea considerată a fi o declarație vamală poate avea următoarele forme:
— trecerea prin culoarul verde sau „nimic de declarat” la birourile vamale în care funcționează sistemul cu două culoare de control;
— trecerea printr-un birou vamal care nu folosește sistemul cu două culoare fără a face o declarație vamală voluntară.
Conform art. 288 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene pentru exercitarea competențelor Uniunii, instituțiile adoptă regulamente, directive, decizii, recomandări și avize. Regulamentul are aplicabilitate generală. Acesta este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în fiecare stat membru.
Astfel, regulamentele Uniunii Europene se aplică în mod direct în fiecare stat membru și nu fac obiectul niciunei măsuri de includere în dreptul național, conferă drepturi și obligații independent de o măsură națională de punere în aplicare, pot fi utilizate drept referință pentru persoanele fizice în relația lor cu alte persoane fizice, cu statele membre sau cu autoritățile europene.
În consecință, petentul nu poate invoca principiul nemo censetur ignorare legem pentru a fi exonerat de răspundere contravențională, regulamentele Uniunii Europene fiind acte juridice cu caracter obligatoriu pentru instituții, statele membre, precum și pentru persoanele fizice cărora li se adresează.
De asemenea, instanța reține că potrivit art. 653 alin. 1 lit. i din H.G. nr. 707/2006 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 3000 la 8000 lei neîndeplinirea de către persoanele fizice care trec frontiera a obligației prevăzute la art. 3 din Regulamentul (CE) nr. 1.889/2005 al Parlamentului European și al Consiliului, de declarare în scris, la autoritatea vamală, a numerarului în valută și/sau în moneda națională care este egal sau depășește limita stabilită prin regulament, aflat asupra lor, în mijloacele de transport ori în bagajele însoțite sau neînsoțite, precum și în colete. Numerarul nedeclarat în scris care depășește limita stabilită de regulament se confiscă.
Conform art. 3 din Regulamentul (CE) nr. 1.889/2005 al Parlamentului European și al Consiliului „Orice persoană fizică ce intră sau iese din Comunitate și transportă numerar în valoare de 10 000 EUR sau mai mult declară această sumă autorităților competente din statul membru prin care intră sau iese din Comunitate, în conformitate cu prezentul regulament. Obligația de declarare nu este îndeplinită în cazul în care informațiile furnizate sunt incorecte sau incomplete. Declarația menționată la alineatul (1) cuprinde detalii despre:
(a) declarant, inclusiv numele complet, data și locul nașterii, precum și cetățenia;
(b) proprietarul numerarului;
(b) destinatarul preconizat al numerarului;
(d) suma și natura numerarului;
(e) proveniența și destinația numerarului;
(f) ruta de transport;
(g) mijlocul de transport.
Informațiile sunt furnizate în scris, verbal sau electronic, în funcție de decizia statului membru menționat la alineatul (1). Cu toate acestea, în cazul în care declarantul solicită acest lucru, el are dreptul de a furniza informațiile în scris. Atunci când este depusă o declarație în scris, o copie certificată va fi furnizată declarantului, la cerere.”
Astfel, procesul-verbal de constatare a contraventiei cuprinde mențiunile prevazute de art. 17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv mențiunile privind numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele si domiciliul contravenientului, fapta savârsita, data comiterii acesteia, semnatura agentului constatator, nefiind incident vreunul din motivele de nulitate absoluta care se constata din oficiu de catre instanta de judecata.
În ceea ce priveste motivul de nelegalitate invocat de petent, respectiv acela ca neaducându-i-se la cunostinta acuzatia într-o limba pe care sa o înteleaga, fiind încalcate astfel prevederile art.16 alin.7 din O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta a apreciat ca, din raportul agentului constatator nerezultând limba în care s-a realizat comunicarea cu petentul, astfel ca instanta prezuma ca s-a folosit limba româna, motivul de nelegalitate invocat nu este de natura sa duca la anularea actului.
Fiind o nulitate relativa este conditionata de existenta unei vatamari, care nu se mai presupune de aceasta data, astfel cum rezulta din interpretarea per a contrario a art. 175 alin. 1 din C. proc. civ. (incident în speta fata de prevederile art.47 din O.G.nr.2/2001, în conformitate cu care dispozitiile ordonantei se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila), existenta vatamarii fiind lasata la aprecierea instantei.
Mai mult, sub acest aspect instanța retine că potrivit mențiunilor înscrise în procesul verbal de contravenție „petentul nu stăpânește bine limba română”, sens în care i s-a pus la dispoziție un interpret.
Aceste aspecte reies chiar din susținerile petentului din plângerea contravențională, arătând că „organul constatator a venit însoțit, după încheierea procedurilor, cu un cunoscător de limba arabă”, iar din concluziile petentului de la termenul din data de 17.02.2014, instanța reține că acuzația i-a fost comunicată înainte de semnarea procesului verbal.
Astfel, deși actele oficiale i-au fost comunicate in limba romana, acesta a înțeles care este acuzația care i se aduce, recunoscându-și fapta contravențională.
Cât privește apărările petentului în sensul că semnătura data in fata autorităților/organelor de politie nu îi aparține, acestea nu pot fi avute în vedere și rămân simple afirmații neprobate atât timp cât petentul nu a utilizat de procedura înscrierii în fals împotriva acesteia.
De altfel, comparând scrisul agentului constatator cu cel din dreptul numelui petentului, instanța constată că acestea nu sunt asemănătoare, prin urmare prezumția că a fost semnat de petent (chiar și prin scrierea îm clar a numelui acestuia), nu a fost răsturnată prin înscrierea în fals, față de natura de act autentic a procesului verbal de contravenție.
Ca atare, instanta constată, pe de o parte, ca petentul nu a dovedit vătămarea fără de care nulitatea relativa nu poate opera, pe de alta parte ca „acuzațiile” i-au fost aduse la cunoștință . care o ințelege, fiind asigurat un traducător de limbă arabă.
În consecință, în cuprinsul procesului-verbal a fost descrisă fapta pentru care petentul a fost sancționat contravențional și s-a indicat temeiul juridic, instanța înlăturând argumentul petentului potrivit căruia se află în imposibilitatea de a se apăra împotriva celor susținute de agentul constatator prin procesul-verbal, întrucât petentul a avut posibilitatea de a arăta în fața instanței de judecată în ce împrejurări s-a săvârșit fapta, neavând loc o vătămare care să poată fi înlăturată doar prin anularea procesului-verbal.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile HG 707/2006 au drept scop reglementarea desfășurării operațiunilor vamale, prevenind eventualele fraude ce s-ar putea produce cu această ocazie.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Prin probele propuse de petent și administrate de instanță în cursul procesului, acesta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, nereușind astfel să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal.
Instanța nu poate reține apărarea petentului referitoare la faptul că putea să își exercite dreptul de a declara bunurile avute asupra sa la un birou vamal aflat oriunde pe suprafața aeroportului și nu numai la locul indicat în procesul-verbal, întrucât potrivit art. 4 alin. 3 din OUG nr. 105/2001 în județele din interiorul țării unde funcționează aeroporturi și porturi deschise traficului internațional suprafața aeroportului sau a portului cu platformele, imobilele și instalațiile aferente reprezintă zonă supusă regimului de control al poliției de frontieră.
Potrivit art. 4 pct. 4 din Legea nr. 86/2006 biroul vamal este definit ca unitate a autorității vamale în care pot fi îndeplinite, în totalitate sau în parte, formalitățile prevăzute în reglementările vamale.
Astfel, petentul avea obligația de a se prezenta la biroul vamal și de a solicita formularul de declarație pentru a declara sumele de bani aflate asupra sa. În cazul în care nu s-a prezentat la biroul vamal, petentul avea obligația de a se încadra pe culoarul roșu pentru a declara sumele de bani avute asupra sa, putând să-și exercite dreptul de a declara bunurile avute asupra sa la un birou vamal aflat în cadrul aeroportului, dar cel mai târziu prin încadrarea sa pe culoarul roșu.
Tocmai pentru ca nu a respectat aceasta prevedere legala a fost ulterior sancționat de agentul constatator.
Potrivit art. 156 alin. 3 din HG nr. 707/2006 numerarul prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 1.889/2005 al Parlamentului European și al Consiliului privind controlul numerarului la . din Comunitate, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene . nr. 309 din 25 noiembrie 2005, se declară în toate cazurile în scris autorității vamale, conform prevederilor acestui regulament. Modelul formularului de declarație, precum și instrucțiunile de completare și utilizare a acestuia se stabilesc de Autoritatea Națională a Vămilor și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Conform art. 2 din Legea 86/2006 introducerea sau scoaterea din țară a mărfurilor, a mijloacelor de transport și a oricăror alte bunuri este permisă numai prin punctele de trecere a frontierei de stat. În punctele de trecere a frontierei de stat și pe teritoriul țării sunt organizate birouri vamale care funcționează potrivit legii. La trecerea frontierei de stat, mărfurile, mijloacele de transport și orice alte bunuri sunt supuse controlului vamal și aplicării reglementărilor vamale numai de autoritatea vamală.
Autoritatea Vamală este definită de art. 4 pct. 3 din Legea nr. 86/2006 ca fiind autoritatea învestită, în principal, cu aplicarea reglementărilor vamale.
Activitatea autorității vamale se exercită prin Autoritatea Națională a Vămilor, direcțiile regionale vamale, birourile vamale, conform art. 5 din Legea nr. 86/2006.
Conform anexei nr. 1 din Normele Metodologice /2002 de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, este stabilit ca punct de trecere deschis traficului internațional, situate în interiorul țării „Henri C.“ București – aeroportuar.
În consecință, petentul avea obligația de a declara bunurile la biroul vamal din aeroportul Henri C., și nu la orice unitate vamală din țară.
Instanța nu poate reține argumentul petentului cu privire la faptul că la . a fost atenționat de modul în care se desfășoară controlul vamal și bunurile pe care este obligat să le declare, fiind în eroare cu privire la obligațiile care îi reveneau la trecerea frontierei, întrucât invocarea principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, nu este un caz exonerator de răspundere contravențională, astfel că procesul-verbal este legal și temeinic.
De altfel, nici principiului nemo censetur ignorare legem nu i se poate da eficiență, întrucât potrivit art. 18 din HG nr. 707/2006 orice persoană are dreptul să solicite autorității vamale informații privind aplicarea reglementărilor vamale.
Conform art. 37 din Legea nr. 86/2006 persoanele interesate au dreptul să solicite autorității vamale, în scris, informații privind aplicarea reglementărilor vamale. Informațiile sunt furnizate gratuit solicitantului. Când apar costuri speciale pentru autoritatea vamală, mai ales ca rezultat al analizelor și expertizelor efectuate asupra mărfurilor sau al returnării acestora, cheltuielile corespunzătoare vor fi facturate solicitantului.
Instanța constată că petentul, în cazul în care nu cunoștea reglementările legale incidente, avea obligația de a se informa corespunzător, iar lipsa de diligență a acestuia nu îl poate exonera de răspundere contravențională.
În lipsa unor alte probe care să susțină apărarea petentului, având în vedere că probele administrate se coroborează cu constatările personale ale agentului constatator, instanța constată că nu a fost înlăturată prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, acesta nefăcând dovada contrară a situației de fapt descrise în procesul-verbal, instanța reține că fapta comisă de petent constituie contravenția prevăzută de articolele mai sus menționate.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța reține dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr.2/2001 potrivit cărora sancțiunea aplicată pentru săvârșirea unei contravenții trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului. Instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunea, aplicând o amendă la nivelul minimului special prevăzut de lege. Raportat la gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 instanța reține că sancțiunea este proporțională. De asemenea, sancțiunea confiscării bunurilor a fost luată cu respectarea tuturor cerințelor impuse de lege.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul A. A. A. A. dom. în sector 2, București, ., Cod postal_, cu domiciliul ales la Cabinet Individual de avocat L. M. din Popești Leordeni, ., județul Ilfov, în contradictoriu cu intimata, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI - sector 2, București, ., Cod poștal_, ca neîntemeiată.
Menține procesul – verbal, ca fiind legal și temeinic întocmit.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.02.2015.
P., GREFIER,
I. E. MihaelaAlexe E.
Red..I.E.M./thn.E.A./4 ex/05.03.2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
