Pretenţii. Sentința nr. 4009/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4009/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 4009/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4009
Ședința din camera de consiliu de la 12.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. TĂȘCAN
Grefier: R. U.
Pe rol se află soluționarea în cauza civilă având ca obiect pretenții-CERERE CU VALOARE REDUSĂ - formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta . REASIGURARE SA, intervenient T. M..
Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 10.06.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 12.06.2015, când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.12.2013, sub nr._, de reclamanta ., a solicitat în contradictoriu cu pârâta . REASIGURARE SA., intervenient T. M., obligarea pârâtei la plata sumei de 5.173,87 lei, reprezentând debit neachitat de pârâtă, cu dobânda legală de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, valoarea penalităților până la data promovării acțiunii fiind în sumă de 263,86 lei, ce vor fi achitate până la plata efectivă a debitului principal, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 03.02.2013 s-a produs un accident de circulație în care au fost implicate 2 vehicule cu nr. de înmatriculare_, asigurat RCA la pârâta E. la data accidentului și vehiculul cu nr. de înmatriculare_, asigurat Casco la reclamantă. În urma accidentului de circulație produs din culpa asiguratului RCA E., reclamanta a achitat suma de 5.173,87 lei, asiguratouului Casco și s-a subrogat în drepturile persoanei păgubite în temeiul art. 64 din Ordinul CSA nr.14/2011. Cu toate că reclamanta a depus asigurarea de daună la pârâtă, aceasta din urmă nu a înțeles să achite suma solicitată în mod amiabil în termenul legal de 15 zile.
În drept: art.194 C.proc.civ., art.1384 și urm. C.civ., art.64 din Ordinul 14/2011.
În probațiune reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, în acest sens depunând la dosar înscrisurile de la filele 8-44.
Cererea a fost legal timbrată..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată îndeplinite în speță condițiile impuse de lege pentru admiterea cererii, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 1025 Cod procedură civilă, procedura privind cererile cu valoare redusă are ca obiect realizarea de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani în cuantum maxim de 10.000 lei.
Prin urmare, este necesară îndeplinirea unor condiții speciale de admisibilitate a cererii: creditorul trebuie să aibă o creanță a cărei obligație corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani, în cuantum maxim de 10.000 lei; în al doilea rând, creanța să nu-și aibă izvorul în domeniile prevăzute de art. 1025 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă; în al treilea rând, urmarea procedurii instituite de art. 1029 Cod procedură civilă.
În fapt, la data de 03.02.2013 intervenientul forțat T. M., conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_, cu asigurare de raspundere civila obligatorie emisa de pârâta, a produs din culpa sa un accident de circulație, în care a avariat autoturismul cu nr. de înmatriculare_, asigurat CASCO la societatea reclamantă.
În baza poliței CASCO, reclamanta a plătit asiguratului sau despăgubirea în cuantum de 5173,87 lei.
La data de 29.09.2013 reclamanta a convocat pârâta la conciliere, comunicându-i valoarea pretențiilor și actele justificative. Pârâta nu a achitat integral debitul în termen de 15 zile de la avizare și nici nu a contestat cuantumul despăgubirii.
În drept, potrivit dispozițiilor art.1357 C.civ. cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să-l repare.
Potrivit art. 2210 C.civ. în limitele indemnizației plătite asigurătorul se subrogă în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.
Asigurarea de raspundere civilă pentru prejudiciile produse prin accidente de autovehicule (RCA) este, potrivit art. 4 din Legea 136/1995, o asigurare obligatorie. Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrarii în România au obligația legală să încheie o astfel de asigurare, iar raporturile dintre asigurat si asigurator, drepturile și obligatiile fiecărei părți sunt stabilite prin lege (art.3). Asigurarea de raspundere civila auto este un contract fortat prin care asiguratorul se obligă, corelativ incasării primelor de asigurare, sa acorde despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule. Despăgubirea se plătește de către asigurator și atunci cand accidentul este produs de o altă persoană decât asiguratul, necesară fiind implicarea în accident a autovehiculului asigurat, nu si a persoanei asigurate (art.51 alin. 1).
Prin urmare, în cazul asigurarilor de răspundere civilă, plata despăgubirilor se face în temeiul contractului de asigurare, temeiul răspunderii asiguratorului fiind convențional, iar cel al răspunderii asiguratului, delictual.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, acesta este în legătură directă cu fapta ilicită, prejudiciul fiind produs ca urmare a accidentului auto cauzat din culpa intervenientului fortat.
Art. 662 alin. 2 din Codul de procedură civilă, prevede că este certă creanța "a cărei existență neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu".
Cu privire la caracterul lichid al creanței, art. 662 alin. 3 codul de procedură civilă prevede că o creanță "este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlu executoriu conține elemente care permit stabilirea lui".
În privința exigibilității creanței, o creanță este exigibilă sau scadentă dacă termenul prevăzut în favoarea debitorului s-a împlinit sau, în condițiile legii, debitorul este decăzut din beneficiul termenului.
În cauză, existența și întinderea prejudiciului produs și costul lucrărilor de reparații au fost probate prin procesul verbal de constatare a pagubelor, devizele de materiale și manoperă, factura fiscală și extrasul de cont din care rezulta că reclamanta a plătit despăgubirile, al căror cuantum nu a fost contestat.
Asadar, în speță, in baza politei CASCO, reclamanta a plătit asiguratului sau despăgubirea în cuantum de 5173,87 lei iar ulterior a convocat pârâta la conciliere, comunicându-i valoarea pretențiilor și actele justificative. Deși pârâta nu a contestat cuantumul despagubirii, nu a înțeles să achite debitul în termen de 15 zile de la notificare, motiv pentru care creanța reclamantei este certă, lichidă și exigibilă, instanța urmând să oblige pârâta la plata acestei sume către reclamantă.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata penalitatilor, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1531 cod civil creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
Potrivit art. 1535 Cod civil în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul cuvenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Potrivit art.64 alin.4 din Normele de aplicare ale Ordinului CSA 14/2011, dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termen sau și le îndeplinește defectuos, la suma solicitată se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.
Instanța reține că, în cererea formulată, creditoarea a pretins penalităti de 0,1% pe zi de întârziere, aferente debitului, calculate de la data de 9.10.2013 până la achitarea efectivă.
Având în vedere că despăgubirea nu a fost achitată de asiguratorul RCA în 15 zile de la data avizării scrise, instanța urmează a admite cererea și a obliga pârâta la plata penalitătilor de 0,1% pe zi de întârziere aferente sumei de 5173,87 lei, calculate de la data de 9.10.2013, până la achitarea integrală.
În privința cheltuielilor de judecată instanța reține următoarele:
Potrivit prevederilor art. 473 C.pr.civ. rezulta că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru în valoare de 200 lei și onorariu de avocat în cuantum de 1488 lei, cerere pe care instanța o va admite în parte, respectiv în privința taxei de timbru, suma achitată cu titlu de onorariu de avocat nefiind dovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta ., cu sediul în București, ..25, sector 1, in contradictoriu cu pârâta . REASIGURARE SA cu sediul in Voluntari, București Nord, Global City Business Park, nr. 10, .. 4, județ Ilfov, intervenient T. M. - com. Hotarele, ._, J. G..
Obligă pârâta . Reasigurare SA să achite reclamantei . suma de 5173,87 lei, reprezentând contravaloare despăgubire achitată de reclamantă asiguratului său, la care se adaugă penalităti de 0,1% pe zi de întarziere, calculate începând cu data de 9.10.2013, până la achitarea efectivă.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200 lei reprezentând taxă de timbru, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge cererea privind obligarea pârâtei la plata onorariului de avocat, ca neîntemeiată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.06.2015.
P. Grefier
A. TĂȘCANROXANA U.
RED. Jud. A.T./gref.RU/2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4007/2015. Judecătoria BUFTEA | Pretenţii. Sentința nr. 4001/2015. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
