Pretenţii. Sentința nr. 5811/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5811/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 7877/94/2014
DOSAR NR._ SECTIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
-
SENTINTA CIVILĂ NR. 5811
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 23 SEPTEMBRIE 2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE ELISABETA-MIHAELA IORDĂCHESCU
GREFIER E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta, . și pe pârâta . REASIGURARE SA, intervenientul G. M. F., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile in fond au avut loc in ședința publica de la 15.09.2014 fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea data, parte integranta din prezenta sentința, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 23.09.2015 când in aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 20.02.2014 reclamanta, . a solicitat în contradictoriu cu pârâta . REASIGURARE SA obligarea la plata sumei de 5940,66 lei reprezentând contravaloarea despăgubiri achitate de reclamantă în calitate de asigurator CASCO, obligarea la plata penalităților de 0,1% pe zi calculate de la data de 03.02.2014 și pana la plata integrala a debitului, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii s-a arata că la data de 15.01.11, numitul G. M. F., conducând auto cu nr. de înmatriculare_, asigurat la data evenimentului prin polița de asigurare obligatore RCA ( DV_) la E. ROMÂNIA ASIGURARE REASIGURARE SA, a produs din culpa sa un accident rutier, avariind auto cu nr. de înmatriculare_, asigurat prin polița CASCO (AAA_) valabil încheiata la ..
In baza asigurării facultative CASCO, societatea reclamanta a suportat cheltuielile de reparație ale auto_ in cuantum de 5.940,661ei, reparații ce au fost necesare in urma evenimentului mai sus menționat.
In temeiul art. 49 din Legea 136/1995 care prevede ca "asigurătorul (RCA) acorda despăgubiri, in baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund fata de terțele persoane păgubite prin accidente de vehicule...", coroborat cu art. 2210 NCC care prevede ca " in limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat in toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane" societatea a comunicat paratei in cauza cererea de despăgubire nr._ din_, prin care a solicitat ca in termen de 15 zile sa se efectueze plata sumei de 5.940,66 lei, insa parata nu a achitat suma datorând și penalități de 0,1% pe zi
Acțiunea a fost întemeiată în drept, pe sip. Legii nr. 136/1995, Ordinul nr. 14/2011, NPCC și C..
S-au anexat actinii formulate cerere despăgubire, informare avantaj mediere, documente din dosarul de daună.
Cererea a fost legal timbrata.
Parata și intervenientul nu au formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 3402/06.06.2014 s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sibiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei in favoarea Judecătoriei B..
Cererea a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.08.2014 sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 15.09.2015 instanța a invocat din oficiu și a reținut spre soluționare excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei B..
Analizând înscrisurile aflate la dosar în vederea soluționării excepției necompetenței teritoriale, instanța reține următoarele:
Raportând dispozițiile art. 248 alin. (1) Cod proc civ, la caracterul excepției invocate (excepție de procedură, cu efect dilatoriu, care în caz de admitere face ca jurisdicția învestită inițial să devină necompetentă pentru cercetarea în fond a pricinii), Judecătoria urmează să se pronunțe cu prioritate asupra excepției necompetenței teritoriale.
Obiectul cererii de chemare în judecată este o acțiune în pretenții inzvorând dintr-un fapt ilicit, fiind aplicabile dispozițiile dreptului comun, respectiv art 107 raportat la art 113 Cod proc civ, norme de ordine privată ce instituie o competență alternativă.
Prin urmare, litigiul provine dintr-un fapt ilicit, nu dintr-un contract de asigurare. În speță, reclamanta, în calitate de asigurator, se subrogă în drepturile și obligațiile asiguratului său, fără ca acest fapt să modifice cauza ce stă la baza litigiului.
Totodată instanța arată că în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă auto există o normă specială care reglementează condițiile acțiunii îndreptate de persoana vătămată sau asiguratorului acesteia împotriva persoanei vinovate de accident, conținută în art. 54 din Legea nr. 136/1995 care prevede că în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.
Prin urmare, art. 54 reglementează în mod clar că regresul se exercită împotriva asiguratorului RCA, singurul care poate să stea în judecată ca pârât și, ca atare, să fie obligat la plată.
De altfel, acesta este și rolul asigurării de răspundere civilă, prin plata primelor de asigurare, asiguratul transferând riscul și implicit plata despăgubirilor asiguratorului său.
Prevederea citării obligatorii a persoanei vinovate ca și intervenient forțat exclude posibilitatea ca persoana vinovată să aibă calitatea de pârât într-un astfel de proces și, pe cale de consecință, și pe cea de a fi obligată la plata sumei solicitate de asigurator.
În consecință, instanța reține că prin acțiunea formulată, reclamanta a înțeles, în mod corect, să cheme în judecată în calitate de pârât pe asiguratorul RCA, iar de intervenient forțat persoana vinovată de producerea accidentului, însă fără a fi posibilă obligarea celui din urmă la plata unei sume de bani.
Față de toate aceste, reține că, în speță sunt aplicabile dispozițiile art 107, raportat la art 113 alin 1 pct 9 Cod proc civ, ci nu dispozițiile art 115 Cod proc civ, cauza litigiului, nefiind răspunderea civilă contractuală (în temeiul unui contract de asigurare), ci răspunderea civilă delictuală, raportat la dispozitiile art 54 din Legea nr 136/1995, astfel cum s-a detaliat anterior.
În măsura în care necompetența este de ordine privată, instanța învestită de reclamant nu poate invoca din oficiu excepția de necompetență teritorială (alternativa), acest atribut revenind exclusiv pârâtului, care poate sesiza instanța cu această excepție prin întâmpinare sau, în cazurile în care întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. (art 129, art 130 Cod proc civ)
În aceste condiții, instanța urmează a verifica dacă în cauză a fost stabilită o competență alternativă, cu aplicarea dispozițiilor art 116 Cod proc civ, sau dacă reclamantul a introdus cererea la o instanță care nu este competentă după nici unul din criteriile prevăzute de normele de competență teritorială. Numai în această din urmă situație, instanța sesizată poate admite excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare.
În concluzie, pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide instanța competentă să fie sesizată revine exclusiv reclamantului, instanța neputând să dispună, nici din oficiu și nici la cererea pârâtei, declinarea competenței.
Judecătoria Sibiu, deși a constatat corect că, în ceea ce privește competența teritorială, sunt aplicabile dispozițiile art. 107 Cod proc civ., pe de o parte a invocat din oficiu o exceptie de necompetenta teritoriala relativa, pe de alta parte nu a verificat competența alternativă prin raportare la prevederile art 113 pct 9 Cod proc civ..
Analizând normele de competență aplicabile, prezenta instanța reține că, potrivit art.107 C.proc.civ. „Cererea de chemare in judecata se introduce la instanta in a carei circumscriptie domiciliaza sau isi are sediul paratul, daca legea nu prevede altfel.”
In speta, reclamantul invoca întrunirea elementelor răspunderii civile delictuale, ceea ce determina incidenta art.113 alin. (1) pct.9 C.pr.civ.
Conform acestor dispoziții, în afara de instanta de domiciliu a paratului, cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o faptă ilicită pot fi adresate nu numai instanței în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită, ci și a celei în raza căreia s-a produs prejudiciul.
Toate aceste instanțe sunt deopotrivă competente sa judece pricina.
Rațiunea unei asemenea norme de competență a fost explicată și în decizia Curții Constituționale nr 858/2010, ca rezidând în necesitatea unei mai bune administrări a justiției, iar stabilirea competenței alternative „nu are semnificația unei alegeri neîngrădite a instanței, opțiunile reclamantului fiind circumscrise, pe de o parte, prin arătarea expresă în lege a situațiilor în care competența teritorială este alternativă, și, pe de altă parte, prin arătarea instanțelor între care se poate alege..”
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.116 C.pr.civ. `reclamantul are alegerea intre mai multe instanțe deopotrivă competente."
Așadar, in toate cazurile de competenta teritoriala alternativa, reclamantul este cel care face alegerea intre mai multe instanțe deopotrivă competente.
In speță, asa cum reiese din formularul de constatare amiabila accident, fapta a fost săvârșită pe . central SIBIU, în același sens fiind și declarațiile șoferilor implicați în accident. (f. 21-24)
Or, este evident că locul unde s-a produs prejudiciul este locul unde s-a produs accidentul este în orașul Sibiu, jud Sibiu, Judecătoria Sibiu fiind instanța în raza căreia s-a produs fapta.
De asemenea, prejudiciul a fost produs în raza Judecătoriei Sibiu, reclamantul în calitate de asigurator (cu sediul în Sibiu) a format dosarul de daună și a achitat despăgubirea persoanei asigurate – plata reparației făcându-se direct către societatea auto ce a reparat autovehicului avariat – ., cu sediul în Sibiu. (f. 61)
Având în vedere prevederile art 116 Cod proc civilă, reclamantul are posibilitatea alegerii între mai multe instanțe deopotrivă competente, aceasta alegând instanța de la locul săvârșirii faptei, prin urmare a operat prorogarea de competență în favoarea Judecătoriei Sibiu.
În concluzie, instanța apreciază că, în cauza de față, chiar dacă și Judecătoria B. ar putea fi competentă teritorial să soluționeze cererea, date fiind dispozițiile legale care lasă la latitudinea reclamantului alegerea instanței competente teritorial să soluționeze litigiul, Judecătoria B. devine necompetentă teritorial să judece cauza de față, întrucât s-ar încălca voința reclamantului cu privire la alegerea instanței.
Dispozițiile normative invocate anterior, pe lângă faptul că sunt dispoziții de procedură exprese și imperative, de la care nu se poate deroga, sunt extrem de clar exprimate de lege, nelăsând loc nici unei interpretări, astfel că în mod vădit nelegal instanța inițial sesizată (Judecătoria Sibiu) a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârât, deși aceasta era competentă să soluționeze cauza, conform art 113 pct 9 Cod proc civ.
Față de toate aceste considerente, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B. și va declina soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.
Astfel, întrucât cele două instanțe s-au declarat necompetente reciproc de a judeca aceeași pricină, va constata ivit conflictul negativ de competență potrivit art. 134 și art 135 C.pr.civ.
Având în vedere că instanțele în conflict se găsesc în circumscripții teritoriale diferite, în temeiul art. 135 alin. 1 Cod proc civ, va dispune trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță superioară comună, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., invocată de reclamantă.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta, . - Sibiu- Centrul de Afaceri, .. 5, .. 3-5, Cod postal_, J. SIBIU și pe pârâta . REASIGURARE SA - Voluntari, ..10, J. ILFOV, intervenientul G. M. F. dom. în Sibiu, ., J. Sibiu, în favoarea Judecătoriei Sibiu.
Constată ivit conflictul negativ de competență și înaintează dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.09.2015.
P., GREFIER,
I. E. MihaelaAlexe E.
Red. Jud.I.E.M./thn.A.E/06.10. 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5708/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5760/2015.... → |
|---|
