Contestaţie la executare. Sentința nr. 408/2014. Judecătoria BUHUŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 408/2014 pronunțată de Judecătoria BUHUŞI la data de 31-07-2014 în dosarul nr. 17179/180/2013
Dosar nr._ contestație la executare
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Sentința civilă Nr.408/2014
Ședința publică de la 31 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. A. I.
Grefier: A. L. S.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei civile privind pe contestator P. ,, S. LA FAȚĂ" B. CU SEDIUL PROCESUAL ALES LA consilier juridic A. C. A. și pe intimat P. C. ITEȘTI PRIN PRIMAR, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 24.07.2014, ora 9,00, C6, fiind consemnate în încheierea de ședință din ziua respectivă.
INSTANȚA
-deliberând-
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr._ contestatoarea P. S. la Față B. a solicitat in contradictoriu cu intimata P. C. Itești să se dispună anularea a titlului executoriu nr. 10 (3422) din 04.11.2013.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că deține în administrare un imobil proprietate publică compus din 124 clădiri și terenul aferent acestora, terenul fiindu-i predat prin H.G. nr.495/01.04.2004. A arătat contestatoarea că este exceptată de la plata oricărei taxe ori impozit către venitul statului, conform prevederilor art.257 lit.b) din Codul fiscal, aspect pe care l-a adus la cunoștința reprezentanților intimatei, însă aceasta cu rea-credință a procedat la calcularea de taxe și impozite, emițând concomitent somație și titlu executoriu.
Contestatoarea a precizat că impunerea taxelor este nelegală și efectuată cu rea-credință, deoarece acestea nu s-au calculat de la începutul dobândirii imobilului, ci de la o dată ulterioară, pentru perioada 2004-2008 intimata neemițând niciun titlu executoriu.
În drept, contestatoarea a invocat prevederile Codului de procedură fiscală și ale Legii nr.213/1998.
În dovedirea cererii formulate contestatoarea a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri depunând la dosar în copie: titlu executoriu nr.2/06.11.2013, somație nr.3481/06.11.2013, decizie numire preot paroh, delegație de reprezentare în instanță.
Contestația la executarea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 1000 lei.
Intimata P. comunei Itești, jud. Bacău a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat, pe cale de excepție, necompetența teritorială a Judecătoriei Bacău iar pe fond a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.2144/04.04.2014 Judecătoria Bacău a dispus declinarea prezentei cauze la Judecătoria B. unde a fost înregistrată, sub același număr, pe data de 22.05.2014.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către intimată pentru a comunica instanței actele care au stat la baza întocmirii titlului executoriu atacat, urmând să precizeze modul de stabilire a fiecărei obligații de plată, debit și accesorii (perioada pentru care au fost calculate, imobilele avute în vedere, precum și temeiul legal al fiecărei obligații fiscale puse în sarcina contestatoarei).
La data de 17.07.2014 intimata a răspuns solicitărilor instanței, conform înscrisurilor regăsite la dosar (filele 25-50).
Analizând actele si lucrările dosarului, susținerile părților și întreg probatoriul administrat, instanța reține următoarele:
Contestatoarea deține în administrare, în baza HG nr.495/2004 privind transmiterea unui imobil proprietate publică a statului, din administrarea Ministerului Apărării Naționale în administrarea Ministerului Culturii și cultelor, pentru P. Nouă S. la Față- B., jud.Bacău, un imobil compus din 124 de clădiri și terenul aferent, situat în satul Itești, . Bacău, întreg complexul aparținând, în continuare, domeniului privat al statului (conform extras LEGIS- filele 49-50 dosar).
Prin Titlul executoriu nr.2 emis în dosarul de executare nr.3481/06.11.2013 intimata P. C. Itești a stabilit în sarcina contestatoarei obligații fiscale în cuantum de 483.167 lei, compus din debit în cuantum de 280.031 lei și accesorii în cuantum de 203.136 lei, datorate cu titlul de taxă administrare clădiri și taxă administrare teren, sume pe acre contestatoarea nu și le însușește, apreciind că sunt calculate nelegal, instituția fiind exceptată de la plata oricărei taxe ori impozit către stat, conform Legii nr.213/1998 și art.257 lit. b din Codul fiscal.
Prin Somația emisă în aceeași zi, contestatoarei i s-a pus în vedere să achite sumele stabilite în titlul executoriu sus-menționat, în termen de 15 zile de la primirea somației
Potrivit art. 2 alin.3 din O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedură unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile Codului de procedură civilă iar potrivit art. 172 alin.4 din același act normativ contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
Articolul nr. 249 al.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal stabilește ca regulă generală, faptul că orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit, iar la alineatul 3 se stipulează că pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, persoanelor juridice, altele decât cele de drept public, se stabilește taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe clădiri.
Potrivit art. 250 art.1 lit.1,3 din Codul Fiscal nu se datorează impozit pentru: ”1.clădirile proprietate a statului, a unităților administrativ-teritoriale sau a oricăror instituții publice, cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru activități economice, altele decât cele desfășurate în relație cu persoane juridice de drept public;
3. clădirile care, prin destinație, constituie lăcașuri de cult, aparținând cultelor religioase recunoscute oficial în România și componentelor locale ale acestora, cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru activități economice.”
În HG nr.44/2004 privind normele metodologice de aplicare a Codului fiscal este definită, la punctul 22 din Capitolul 2 al Titlului IX, sintagma "încăperi care sunt folosite pentru activități economice”, iar la punctul 23 se definește sintagma „clădirile care, prin destinație, constituie lăcașuri de cult”, menționată la art. 250 alin. (1) pct. 3, prin care se înțelege „bisericile - locașurile de închinăciune, casele de rugăciuni - și anexele acestora”, care sunt enumerate la punctul următor. Acestea se referă la „orice incintă care are elementele constitutive ale unei clădiri, proprietatea oricărui cult recunoscut oficial în România, cum ar fi: clopotnița, cancelaria parohială, agheasmatarul, capela mortuară, casa parohială cu dependințele sale, destinată ca locuință a preotului/preoților slujitori/personalului deservent, incinta pentru aprins lumânări, pangarul, troița, magazia pentru depozitat diverse obiecte de cult, așezământul cu caracter social-caritabil, arhondaricul, chilia, trapeza, incinta pentru desfășurarea activităților cu caracter administrativ-bisericesc, reședința chiriarhului, precum și altele asemenea; prin așezământ cu caracter social-caritabil se înțelege căminul de copii, azilul de bătrâni, cantina socială sau orice altă incintă destinată unei activități asemănătoare”.
De menționat că, potrivit al.3 din pct.23 al normelor metodologice ”cultele religioase recunoscute oficial în România printre care și Biserica Ortodoxă Română), organizate potrivit statutelor proprii, sunt persoane juridice. Pot fi persoane juridice și componentele locale ale acestora, precum și așezămintele, asociațiile, ordinele și congregațiile prevăzute în statutele lor de organizare și funcționare, dacă acestea au elementele constitutive ale persoanelor juridice”.
Conform art.43 din statutul pentru organizarea și funcționarea Biserici Ortodoxe Române (fila 22 dosar declinat), parohiile sunt persoane juridice de drept privat și utilitate publică, cu drepturile și obligațiile prevăzute în acest statut.
De asemenea, art. 256 al.1 Cod fiscal, stipulează, tot ca regulă generală, faptul că orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un impozit anual, exceptând cazurile în care în prezentul titlu se prevede altfel, iar conform al.3 pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, se stabilește taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe teren.
Însă, conform art.257 Cod fiscal, impozitulpe teren nu se datorează pentru:(...) b) orice teren al unui cult religios recunoscut de lege și al unei unități locale a acestuia, cu personalitate juridică;(...) f) orice teren deținut, administrat sau folosit de către o instituție publică, cu excepția suprafețelor folosite pentru activități economice;
Din coroborarea textelor la care s-a făcut referire mai sus, instanța reține că taxa pe clădiri și cea pe teren, stabilită ca și obligație fiscală în sarcina contestatoarei nu se datorează de către aceasta în condițiile în care imobilele clădiri sau terenuri administrate de către parohie fac parte dintre cele exceptate de la plata acestor taxe, iar, pe de altă parte nu s-a făcut dovada destinației exclusiv economice a imobilelor pentru care s-au calculat taxele respective (presupunând că ar fi dintre cele pentru care s-ar putea percepe taxe), încălcându-se astfel unul dintre principiile fiscalității, reglementate la art.3 din Legea nr.571/2003, respectiv acela al certitudinii impunerii.
Pentru aceste considerente instanța urmează să admită contestația la executare în sensul că va dispune anularea titlului executoriu nr. 2 nr.2 din data de 06.11.2013, cu privire la debitul stabilit în sarcina contestatoarei (suma de 483.167 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de către contestatoarea P. „S. LA FAȚĂ” B. cu sediul procesual ales la consilier juridic A. C. A.-R., ., nr.5, județ N. în contradictoriu cu intimata P. C. ITEȘTI, prin Primar, cu sediul in comuna Itești, ..
Dispune desființarea Titlului executoriu nr.2 din data de 06.11.2013, cu privire la debitul stabilit în sarcina contestatoarei (suma de 483.167 lei).
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 31.07.2014.
P., GREFIER,
Red. IMA-30.10.2014
Tehnored.IMA/SAL-4 ex.
30.10/03.11.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 195/2014.... | Fond funciar. Sentința nr. 4/2014. Judecătoria BUHUŞI → |
|---|
