Acţiune în constatare. Sentința nr. 4/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 12566/200/2011
DOSAR NR. 12._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4.178
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 12.03.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – N. N.
GREFIER – P. L. - S.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect acțiune în constatare, formulată de reclamantul S. B., cu domiciliul în mun. București, ., nr. 56, sector 5, în contradictoriu cu pârâtul C. P., cu domiciliul în ..
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 11.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, parte integrantă din prezenta încheiere, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 12.03.2012.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14.06.2011 sub număr unic de dosar_, reclamantul S. B. a chemat în judecată pe pârâtul C. P., solicitând instanței să constate valabilitatea convenției civile de vânzare cumpărare din data de 05.05.2008, că este proprietar al imobilului teren pășune situat în extravilanul ., în T 36 și T 40, în suprafață de 7500 mp, iar hotărârea pronunțată să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul arată că prin actul sub semnătură privată denumit „chitanță”, încheiat la data de 05.05.2008, a cumpărat de la pârât o suprafață de 7500 mp, situată în extravilanul ., în T 36 și T 40, plătind integral prețul convenit de 450 lei și intrând în posesia imobilului.
Arată că actul de vânzare cumpărare nu s-a perfectat deoarece pârâtul nu s-a prezentat la notariat, deși îi solicitase în mai multe rânduri.
Precizează că pârâtul a primit în proprietate suprafața de 7500 mp prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, conform T.P. nr._/42 din 15.07.1993 emis de Comisia Județeană B. pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Apreciază că în cauză sunt incidente prevederile art. 2 al. 1 și art. 5 al. 2 din Titlul X privind circulația juridică a terenurilor din Legea nr. 247/2005, art. 969, 948, 1073 și 1077 C.C. 1864.
Prin prisma acestor dispoziții, apreciază că instanța trebuie să verifice dacă există un antecontract valabil încheiat între părți, dacă există refuzul părții acționate în instanță de a încheia contractul în forma autentică, dacă reclamantul și-a îndeplinit obligațiile asumate și dacă promitentul vânzător este proprietarul bunului promis, iar promitentul cumpărător nu era incapabil de a dobândi acel bun la data pronunțării hotărârii.
În ceea ce privește chitanța din data de 05.05.2008, apreciază că aceasta este un antecontract de vânzare cumpărare care nu a avut ca efect transmiterea în patrimoniul reclamantului a dreptului de proprietate asupra imobilului teren care face obiectul prezentei cauze, acest act nefiind încheiat în forma prevăzută de art. 2 al. 1 din Titlul Xal Legii nr. 247/2005, ci a dat naștere doar unui drept de creanță în patrimoniul reclamantului și a creat în sarcina părților obligația de a face, respectiv de a încheia contractul de vânzare cumpărare în formă autentică.
În ceea ce privește antecontractul încheiat, arată că acesta întrunește condițiile generale de validitate ale unui act juridic, respectiv cele referitoare la capacitatea de a contracta, consimțământul valabil, obiectul determinat și cauza licită, prevăzute de art. 948 – 968 C.C., fiind obligatoriu între părțile contractante în baza art. 969 C.C.
Referitor la obiectul derivat al contractului, respectiv suprafața de 7500 mp, arată că acesta exista la momentul încheierii convenției, este posibil, se află în circuitul civil, este determinat în contract, este licit și moral.
De asemenea, se arată că în cuprinsul antecontractului a fost stabilit prețul în bani, care este determinat, sincer și serios, fiind întrunite condițiile art. 1303 C.C.
Reclamantul arată că sunt întrunite și prevederile art. 966 C.C., referitor la cauza antecontractului, aceasta fiind constituită de procurarea imobilului, în cazul său, și obținerea prețului, în cazul pârâtului.
În ceea ce privește refuzul părții de a încheia actul în forma autentică, arată că acesta a fost pus în întârziere prin însăși cererea de chemare în judecată.
Precizează că și-a îndeplinit obligația de a plăti prețul, achitând încă de la încheierea antecontractului întreaga sumă înscrisă în acesta, respectiv, 450 lei.
Invocă prevederile art. 1073 și 1077 C.C. 1864 care consacră principiul executării în natură a obligațiilor și reparării în natură a pagubelor și solicită executarea actului juridic încheiat, având în vedere voința părților.
Cererea a fost motivată în drept, fiind indicate dispozițiile art. 2 al. 1 și art. 5 al. 2 din Titlul X Circulația juridică a terenurilor din Legea nr. 247/2005, art. 969, 946, 1073 și 1077 C.C. 1864 și a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 71 lei și timbru judiciar de 1,5 lei.
În susținerea cererii reclamantul a depus înscrisul sub semnătură privată intitulat „Chitanță”, încheiat la data de 05.05.2008 (fila 9), T.P. nr._/42 din 15.07.1993 (fila 10), B.I. pârât (fila 11).
Legal citat, pârâtul C. P. nu s-a prezentat în instanță, nu a solicitat administrarea de probe și nu a formulat întâmpinare în cauză.
Prin încheierea de ședință din data de 10.10.2012, cauza a fost suspendată, în baza art. 155 ind. 1 C.P.C., pentru neîndeplinirea de către reclamant a obligațiilor stabilite de către instanță, respectiv, nedepunerea certificatului fiscal și a extrasului de carte funciară.
La data de 15.10.2012, reclamantul a formulat cerere de repunere pe rol, pe care însă nu a timbrat-o, motiv pentru care, la data de 19.11.2012, cererea de repunere pe rol a fost anulată pentru acest motiv, fiind menținută suspendarea judecării cauzei.
La data de 28.11.2012, în timp ce judecarea cauzei era suspendată, pârâtul C. P. a depus la dosar un memoriu, prin care a recunoscut existența tranzacției, însă a arătat că la momentul încheierii acesteia, promitentul cumpărător a promis și suportarea tuturor cheltuielilor privind încheierea actului în forma autentică.
De asemenea, a arătat că este imobilizat la pat datorită bolii, depunând în dovedire acte medicale (fila 43 – 44).
La data de 06.12.2012, reclamantul a solicitat repunerea pe rol a cauzei, cererea fiind timbrată cu taxă judiciară de timbru de 36 lei și timbru judiciar de 1,6 lei.
Reclamantul a mai depus certificat fiscal (fila 48), certificatul de sarcini nr. 643/08.01.2013 (fila 52) și un tabel nominal cu proprietarii de teren – pășune – puși în posesie în tarlaua Spoielii.
În baza art. 167 C.P.C., instanța a încuviințat pentru părți proba cu acte.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Instanța constată că în mod corect reclamantul și-a întemeiat în drept cererea, pe dispozițiile vechiului Cod civil, denumit în continuare Codul Civil 1864, și legile proprietății în vigoare la acel moment, pentru următoarele argumente:
Prevederile tranzitorii cuprinse în noul cod civil și în Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare, stabilesc în art. 6, al. 1, din N.C.C., principiul potrivit căruia, legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă.
Principiul neretroactivitatii legii civile noi, înseamna ca aceasta se aplică numai situatiilor care se ivesc în practică după ., iar nu si situatiilor anterioare, trecutul scăpând aplicării legii noi.
De asemenea, alin. 3, arata ca actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispozițiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispozițiilor legii noi.
Rezultă că toate cauzele de nulitate sau anulabilitate, sau ineficacitate a actelor juridice încheiate anterior intrarii în vigoare a N.C.C., sunt prevazute de legea în vigoare la data încheierii acestora, iar analiza acestor cauze se va putea efectua numai prin raportare la aceste prevederi. Nu are relevanta daca N.C.C. introduce sau suprima o cauza de nulitate.
Art. 3, din LPA, arată că actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Art. 4 LPA, arata ca la data intrarii in vigoare a C.C., actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cause de ineficacitate, prevazute de C.C. 1864, precum si de alte acte normative, rămân supuse dispozitiilor legii vechi, neputand fi considerate valabile ori, dupa caz, eficace potrivit C.C. sau prezentei legi.
Față de aceste prevederi, instanța va analiza cererea, prin raportare la legea in vigoare la data incheierii acestora, care este Codul Civil 1864.
La data de 05.05.2008, părțile au încheiat înscrisul sub semnătură privată intitulat Chitanță, în prezența unui martor, prin care pârâtul a promis vânzarea către reclamant a suprafeței de 7.500 mp, situat în extravilanul ., identificat astfel: 2500 mp, în T 36 și 5000 mp, în T40, conform T.P. nr._/42 din 15.07.1993 emis pe numele pârâtului.
Terenul a fost dobândit de promitentul vânzător prin reconstituirea dreptului de proprietate, conform T.P. nr._/42 din 15.07.1993.
Potrivit prevederilor art. 2, al. 1, din Titlul X – Circulația juridică a terenurilor, din Legea nr. 247/2005, terenurile cu sau fără construcții, situate în intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute.
Art. 5, al. 2, din același Titlu X, arată că în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.
Instanța reține că actul încheiat între părți a generat în sarcina acestora o obligație de a face, respectiv de a perfecta în viitor contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, care este obligatoriu ad validitatem, astfel cum arătam.
Prevederile art. 5, al. 2 din Titlul X reprezintă aplicarea specială în cazul încheierii unui antecontract cu privire la un teren, a regulilor generale prevăzute de art. 1073 și 1077 C.C. 1864, care prevăd faptul că vânzătorul, creditor în sensul textului de lege, are dreptul la a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, iar în cazul contrar, poate fi autorizat să o aducă el la îndeplinire.
Instanța constată că în cuprinsul antecontractului nu se menționează un termen limită pentru prezentarea la notar.
Potrivit art. 7, al. 2 din Decretul nr. 167/1958, privind prescripția extinctivă, în obligațiile a căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe să curgă de la data nașterii raportului de drept. Aceasta înseamnă că, în principiu, data nașterii raportului de drept substanțial este chiar data încheierii actului juridic. Cu alte cuvinte, creditorul obligației, în speță, reclamantul, putea cere de îndată executarea obligației, respectiv, prezentarea la notar în vederea încheierii actului în forma autentică, motiv pentru care instanța apreciază că formularea cererii de chemare în judecată este suficientă pentru punerea în întârziere a debitorului, respectiv a pârâtului din această cauză.
Din conținutul certificatului nr. 643/08.01.2013, emis de O.C.P.I. B., rezultă că nici până la acest moment, nu s-a reușit finalizate toate formalitățile prealabile, după caz, întocmirea documentației cadastrale și obținerea nr. cadastral și înscrierea terenului în cartea funciară.
Constantă practicii judiciare în materie, instanța reține că reclamanta și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin promisiunea de vânzare sau antecontract, fiind consemnat faptul că a achitat integral, la data semnării antecontractului, suma de 450 lei, cu titlu de preț al vânzării.
Potrivit certificatului nr. 643/08.01.2013, emis de OCPI B., terenul în suprafață totală de 7500 mp, situat în extravilanul ., nu figurează cu sarcini din anul 1969 și până în prezent, iar certificatul fiscal emis de Primăria . momentul emiterii că pentru acest teren nu existau datorii la bugetul local.
Având în vedere cele de mai sus, dar și faptul că transmisiunea între vii a terenurilor se poate face numai prin act autentic, instanța va admite cererea formulată ca fiind întemeiată și va constata având caracter autentic vânzarea intervenită între părți cu privire la suprafață totală de7.500 mp, situat în extravilanul ., identificat astfel: 2500 mp, în T 36 și 5000 mp, în T40.
Prezenta hotărâre constituie titlu de proprietate pentru reclamant și va fi comunicată organului fiscal competent, pentru luare în evidență, după rămânerea definitivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea înregistrată sub număr unic_, formulată de S. B., domiciliat în mun. București, ., nr. 56, sector 5, în contradictoriu cu pârâtul C. P., domiciliat în ..
Constată având caracter autentic vânzarea intervenită între părți cu privire la suprafața totală de teren de 7.500 mp, situat în extravilanul ., identificat astfel:
- 2500 mp, în T 36
- 5000 mp, în T40
Prezenta hotărâre constituie titlu de proprietate pentru reclamant și va fi comunicată organului fiscal competent, pentru luare în evidență, după rămânerea definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12.03.2013.
Președinte, Grefier,
N. N. P. L. – S.
Red. NN/tehnored. NN/4ex/18.03.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1883/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4128/2013.... → |
|---|
