Îmbogatirea fara justa cauza. Sentința nr. 2138/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2138/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 14049/200/2012
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECATORIA BUZAU – SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA NR. 2138
SEDINTA PUBLICĂ DIN 6.02.2013
INSTANTA CONSTITUITĂ DIN
P. P. C.
GREFIER P. A.
Pe rol fiind litigiul cu profesioniști având ca obiect îmbogățire fără justă cauză formulată de reclamanta . SA B. – cu sediul în B., . FGH, județul B. în contradictoriu cu pârâta D. M. – domiciliată în B., ., județul B..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura este legal îndeplinită, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 1591 alin. 4 C. proc. civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere, în temeiul art. 126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare; material, în temeiul art. 1 pct. 11 C. proc. civ și teritorial în temeiul art. 5 C. proc. civ.
În temeiul art. 167 alin.1 C.proc.civ., instanța încuviințează proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind ca acestea sunt pertinente, concludente si utile dezlegării pricinii.
În conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedura civila, având în vedere că reclamanta a solicitat judecarea în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 C.proc.civ. instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
I N S T A N T A:
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 27.04.2012, reclamanta S.C. C. DE A. S.A a solicitat obligarea pârâtei D. M. la plata sumei de 308 lei, reprezentând 265,22 lei contravaloarea serviciilor furnizate în perioada 31.03._11, 12,28 lei dobândă legală calculată conform OG nr. 9/2000, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată de 30.50 lei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada 31.03._11 a furnizat pârâtei servicii de alimentare cu apă și de canalizare la locul de consum, proprietatea acestuia din mun. B., ., jud. B. și că serviciul de alimentare cu apă și canalizare face parte din sfera serviciilor comunitare de utilități publice, așa cum au fost definite prin Legea nr.51/2006 și cuprinde totalitatea acțiunilor și activităților prin care se asigură satisfacerea nevoilor colectivităților locale.
În continuare, reclamanta a arătat că apreciază că sunt întrunite condițiile cerute în cazul îmbogățirii fără justă cauză, respectiv mărirea patrimoniului pârâtului prin folosirea unui bun aparținând altuia, micșorarea patrimoniului societății reclamante ca o consecință a măririi celei a pârâtului și existenta unei legături între sporirea patrimoniului pârâtului și diminuarea celui al reclamantei, ambele fiind efectul unei cauze unice.
A învederat reclamanta că, având în vedere că pârâta nu și-a respectat obligațiile ce-i reveneau de plată a serviciului furnizat de reclamantă, a procedat la convocarea în vederea concilierii în condițiile art. 720 ind. 1 C.proc.Civ., respectiv convocarea nr._ din 24.10.2011 primită de debitoare la data de 02.11.2011, iar în urma convocării pentru data de 13.12.2011, ora 10.00 în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, aceasta nu s-a prezentat, încheindu-se un proces verbal în acest sens.
Reclamanta, având în vedere natura continua a obligației, a achiesat părerii exprimate se doctrina în materia civilă, apreciind că nu este necesară îndeplinirea unor formalități de punere în întârziere, debitoarea fiind de drept în întârziere.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 82 coroborat cu art. 112 și urm. C.proc.civ., art. 274 C.proc. civ. și pe prevederile art. 1 din Legea nr. 51/2006.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 29 lei, conform art. 1 și 3 lit. o1 din Legea nr. 146/1997, prin chitanța . nr._ din 27.04.2012 și s-a aplicat timbru judiciar în valoare de 1.50 lei, potrivit art. 3 alin.2 din OG nr. 32/1995.
Pârâta, legal citată, nu s-a prezentat în instanță pentru a-și formula apărarea, și nu a depus întâmpinare, în termenul prevăzut de art. 1141 alin.2 Cod procedură civilă și în conformitate cu art.115 și următoarele Cod procedură civilă.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus copii de pe următoarele înscrisuri: convocarea în vederea concilierii nr._ din 24.10.2011, confirmarea de primire, proces – verbal de finalizare a concilierii din data de 13.12.2011, facturile fiscale.
Reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 242 alin.2 C.proc.civ.
În temeiul art. 167 alin.1 C.proc.civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile dezlegării pricinii.
Analizând acțiunea dedusa judecății, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale incidente, instanța reține în fapt și în drept următoarele:
Conform art. 36 alin. 1 din Legea nr. 51/ 2006, care a abrogat Legea nr. 326/ 2001, prevede că raporturile juridice dintre operatorii și utilizatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat. Potrivit art. 42 alin. 1 lit. a, printre modalitățile de furnizare/prestare a unui serviciu de utilități publice, îl constituie contractul de furnizare sau de prestări de servicii încheiat între operator și utilizatorul direct, acesta constituind, conform alin. 2, actul juridic prin care se reglementează raporturile dintre operator și utilizator cu privire la furnizarea/prestarea, utilizarea, facturarea și plata unui serviciu de utilități publice.
Totodată, conform art. 29 alin. 1 din Legea nr. 241/ 2006, care a abrogat O.G. nr. 32/ 2002, raporturile juridice dintre operator și utilizatori, drepturile și obligațiile utilizatorilor, respectiv ale operatorului, se detaliază în regulamentul serviciului și în contractul de furnizare/prestare a serviciului. De asemenea, potrivit art. 30 alin. 1, furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare se realizează numai pe bază de contract de furnizare/prestare, care poate fi individual sau colectiv.
Mai mult, potrivit art. 2.1. din Anexa la Ordinul nr. 29/ 1993 emis de Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, toate unitățile locale de distribuție, care livrează către populație apă sau agent termic pe bază de contract, au obligația să întocmească programe proprii de contorizare în conformitate cu prevederile art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 348/1993. Totodată, art. 2 alin. 1 din acest ultim act normativ prevede că furnizarea apei și a energiei termice se efectuează pe bază de contract între unitățile de distribuție locale și consumatori.
Din analiza tuturor acestor norme legale rezultă că furnizarea către utilizatori a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare, de natura celor prestate de către reclamantă, se face exclusiv pe bază contractuală, materializată prin încheierea unui contract în care să fie detaliate drepturile și obligațiile părților, contract cerut de lege ad probationem.
Or, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanta a invocat inexistența unui astfel de contract încheiat cu pârâta, înțelegând să-și dovedească pretențiile doar cu facturile emise. Examinând aceste înscrisuri, instanța constată că în cuprinsul lor a fost menționat faptul că sunt emise pentru serviciile de alimentare cu apă prestate pentru pârâtă, consemnându-se valoarea acestora, data scadenței. Cu toate acestea, niciuna dintre facturi nu a fost însușită de pârâtă prin semnătură sau în alt mod prevăzut de lege.
În aceste condiții, de vreme ce simpla tăcerea a destinatarului facturii nu poate avea valoarea unei acceptări tacite, iar reclamanta nu a dovedit existența unui contract încheiat cu pârâta, așa cum impun dispozițiile legale incidente, instanța constată că, în cauză nu pot fi aplicate prevederile actelor normative anterior analizate.
Acțiunea intentată de reclamantă pentru recuperarea de la parată a sumei de 308 lei, reprezentând cantitatea de apă consumată de pârât îmbracă forma unei „actio de in rem verso”. În mod incontestabil, reclamanta a făcut dovada faptului că pârâta a consumat apă rece de consum pentru perioada 31.03._11.
Astfel, prin faptul că pârâta a beneficiat de cantitatea de apă anterior furnizată de către reclamantă, fără a plăti contravaloarea acesteia, patrimoniul pârâtei a suferit o mărire constând tocmai în contravaloarea acestor utilități. Întrucât pârâta a consumat cantitatea de apă furnizată de reclamantă, era firesc ca tot ea trebuia să achite contravaloarea acestora. Corelativ, patrimoniul reclamantei a fost supus unei micșorări ca efect al măririi patrimoniului pârâtei, întrucât a furnizat un serviciu, de care pârâta a înțeles să beneficieze, fără însă a achita contravaloarea acestuia.
Micșorarea patrimoniului reclamantei și mărirea patrimoniului pârâtei în modalitatea arătată anterior, au o cauză unică: prestarea unui serviciu de către reclamantă în folosul pârâtei.
Între reclamantă, în calitate de furnizor de servicii, și pârâtă, în calitate de beneficiar, nu s-a încheiat nici o convenție cu privire la furnizarea apei de consum.
In lipsa unui contract, reclamanta nu are altă cale de a-și recupera prejudiciul decât acțiunea în restituire întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză a pârâtei.
Pentru acoperirea integrală a prejudiciului, reclamanta poate pretinde dobânda legală, in materie civilă, în vigoare la data derulării raportului juridic dintre părți. Potrivit art. 3 al. 3 din OG 9/2000 dobânda legala se stabilește la nivelul dobânzii de referința a BNR, diminuat cu 20 % .
Întrucât din calculul dobânzii depus la fila 4 dosar reiese cu certitudine că aceasta a fost efectuată în raport de dobânda legală practicată de B.N.R. în materie comerciala, conform OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești (ce a intrat în vigoare la data de 01.09.2011), precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, instanța urmează să admită acest capăt de cerere accesoriu cu privire la suma de12,28 lei.
Odată reținută situația de fapt de mai sus, instanța, observând și prevederile art. 1169 C.civ. 1864 potrivit cărora cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, consideră că acțiunea reclamantei este întemeiată cu privire la debitul principal si a dobânzii in cuantumul solicitat.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, instanța va admite acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei și îl va obliga pe aceasta la plata către reclamantă a sumei de 265,22 lei, reprezentând contravaloare prestări servicii restante pentru perioada 31.03._11 și a sumei de 12,28 lei, reprezentând dobânda legală.
Pârâta fiind în culpă procesuală, având în vedere dispozițiile art. 274 C.proc.civ., instanța urmează să admită cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, în cuantum de 30,50 lei.
Prezenta hotărâre este executorie de drept, potrivit art. 7208 C.proc.civ.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 967/20.11.2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 pct. 11 și art. 299 alin. 11 din codul de procedură civilă a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată de Asociația de proprietari Bloc 1, ., sectorul 4 din București, în Dosarul nr. 18._ al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și s-a constatat că prevederile art. 1 pct. 11 și art. 299 alin. 11 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale. Aceasta a fost publicată în Monitorul Oficial Nr. 853 din 18 decembrie 2012, dată de la care, pe cale de consecință, în temeiul prevederilor art. 282 1 C.proc.civ., calea de atac împotriva hotărârilor judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști este recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite cererea privind litigiul cu profesioniști având ca obiect îmbogățire fără justă cauză formulată de reclamanta . SA B. – cu sediul în B., . FGH, județul B. în contradictoriu cu pârâta D. M. – domiciliată în B., ., județul B..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a 265,22 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de apă și canalizare prestate și facturate în perioada 31.03.2011 – 31.08.2011.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a 12,28 lei dobândă legală.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a 30,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06.02.2013.
P., GREFIER,
Red. P.C.
Tehnored. P.A.
4 exemplare/26.02.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub nr._
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6/2013. Judecătoria BUZĂU | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4318/2013. Judecătoria... → |
|---|
