Pretenţii. Sentința nr. 25/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 25/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 27303/200/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 25.06.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – P. E.
GREFIER – I. D. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile, având ca obiect constatare nulitate act, formulată de reclamanta P. M. cu sediul în municipiu B., bulevardul Unirii, ..1, județul B. în contradictoriu pârâților M. B. prin primar cu sediul în municipiu B., ., județul B., V. I. și V. V., ambii cu domiciliu în municipiu B., ., județul B. și a pârâților O. E. și O. I., ambii cu domiciliu în municipiu B., ., județul B. împotriva Dispoziției nr.418/10.10.2002 emise de primarul Municipiului B. în soluționarea notificării nr._/19.10.2001 .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamanta P. M., lipsă fiind, M. B. prin primar, reprezentat fiind de avocat I. G., și pârâții V. I., V. P. S. și V. Ș. V.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, pârâtul V. I. a depus întâmpinare în data de 03.06.2013 comunicată părților în data de 03.06.2013, pârâtul M. B. prin primar a depus întâmpinare în data de 25.06.2013.
Instanța dispune rectificarea în sistemul Ecris al pârâtei V. V., care nu va mai fi citată, urmând a fi citați moștenitorii săi legali V. P. S. și V. Ș. V..
Nemaifiind cereri de formulat, instanța aduce la cunoștința părților că a fost invocată excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. datorită faptului că s-a solicitat anularea unei dispoziții a primarului municipiului B..
Instanța pune în discuția părților excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B..
Reprezentantul pârâtului M. B. prin primar solicită admiterea excedpției invocate din oficiu de instanță, având în vedere că se solicită anularea unei dispoziții a primarului municipiului B., fiind un act administrativ care este de competența materială a Tribunalului B..
Reclamanta având cuvântul pe excepția invocată lasă soluționarea acesteia la aprecierea instanței
Instanța rămâne în pronunțare pe excepția necompetenței materiele a Judecătoriei B..
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.10.2012 sub nr._ /2013, reclamanta P. M., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună, în contradictoriu cu pârâții M. B., prin Primar, V. I. și V. V., constatarea nulității absolute parțiale a Dispoziției nr. 418/10.10.2002, emise de Primarul Municipiului B. în soluționarea notificării nr._/19.10.2001, formulate de pârâții V. I. și V. V., cu privire la terenul în suprafață de 29 mp, descris mai jos, care face obiectul prezentului litigiu, în contradictoriu cu pârâții V. I. și V. V., respectiv O. I. și O. E., constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3294/21.10.2003 de BNI L. Sinica, încheiat între pârâții V. I. și V. V., în calitate de vânzători și pârâții O. I. și O. E., în calitate de cumpărători, cu privire la terenul în suprafață de 29 mp, descris mai jos, care face obiectul prezentului litigiu, în contradictoriu cu pârâții O. I. și O. E., rectificarea Cărții funciare nr._ a UAT B. (nr. CF vechi_ - e:_), în sensul de a se radia dreptul de proprietate al pârâților O. I. și O. E. cu privire la terenul în suprafață de 29 mp, descris mai jos, care face obiectul prezentului litigiu, înscrierea acestui drept de proprietate în Cartea funciară nr._ a UAT B., care are menționat ca proprietar pe reclamantă și se referă la imobilul cu nr. cadastral_, dobândit în proprietate de către reclamantă în baza sentinței civile nr. 1626/30.11.2011, pronunțate de Tribunalul B.,- Secția I civilă în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin nerecurare si radierea, în consecință, a notării, în această Carte funciară, sub B2, referitoare la suprapunerea pe 29 mp teren, cu imobilul având nr. cadastral 4865, în contradictoriu cu pârâții M. B., prin Primar, O. I. și O. E., obligarea pârâților să lase reclamantei, în deplină proprietate și liniștită posesie, terenul în suprafață de 29 mp,, care face obiectul prezentului litigiu, în contradictoriu cu pârâții O. I. și O. E., obligarea pârâților să desființeze, pe cheltuiala lor, gardul pe care l-au amplasat ilegal, fără autorizație de construire emisă în condițiile Legii nr. 50/1991, pe terenul proprietatea reclamantei, obligarea pârâților să plătească reclamantei cheltuielile de judecată ocazionate de desfășurarea prezentului proces, în baza art. 274 C.proc.civ., față de culpa lor procesuală evidentă. Prin sentința civilă nr. 1626/30.11.2011, pronunțată de Tribunalul B. -Secția I civilă în dosarul nr._ - hotărâre rămasă irevocabilă prin nerecurare și învestită cu formulă executorie prin încheierea din data de 13.01.2012-, s-a dispus - în partea relevantă cauzei de față - restituirea în proprietate în natură către reclamantă, în calitatea sa de persoană îndreptățită, respectiv de moștenitoare a defunctei M. A. (A.), a terenului în suprafață de 87.57 mp, situat în B., .. Mărgeanului nr. 25, fostă .. 19, fostă .), teren evidențiat de expertul topo O. M. în schița de plan anexă nr. 1 la raportul de expertiză ca poligonul 9 CC (curți construcții), în suprafață de 58,89 mp și determinat de punctele 10,11,28,29 și poligonul 10 CC (curți construcții), în suprafață de 28,68 mp și determinat de punctele 11,12,13,28. Această hotărâre judecătorească irevocabilă și executorie, a fost pronunțată în urma admiterii acțiunii formulate, în baza Legii nr. 10/2001, de către reclamanta P. M., în contradictoriu cu pârâtul M. B., prin Primar, a fost pronunțată la data de 30.11.2011, după data la care, conform art. 220 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, a intrat în vigoare Noul Cod Civil, respectiv data de 1.10.2011, fiind, prin urmare, incidente, în acest caz, dispozițiile Noului Cod civil, potrivit art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, soluționează o acțiune în revendicare formulată de către reclamantă în baza prevederilor unei legi speciale (Legea nr. 10/2001), întrucât scopul urmărit de către reclamantă, în calitate de proprietar al bunului intrat în stăpânirea nelegitimă a altei persoane, este acela de a obține recunoașterea dreptului său de proprietate asupra bunului respectiv și de a redobândi stăpânirea acestuia, este opozabilă și poate fi executată si împotriva terțului dobânditor, chiar dacă acesta din urmă nu a fost parte în proces, în baza prevederilor neechivoce în acest sens, ale art. 563 alin. 4 din Noul Cod civil. A arătat că „Contrar susținerilor pârâtului terenul evidențiat prin poligonul 10CC, așa cum de altfel susține și reclamanta în notele de ședință depuse la dosar, rezultă fără echivoc că face parte din terenul care a fost expropriat mamei reclamantei și că poate fi restituit în natură, concluzie ce nu a fost infirmată de pârât prin probe din aceeași categorie", că „Tribunalul nu poate primi apărările pârâtului în sensul că terenul în suprafață de 28,68 mp. a fost legal restituit numiților V. I. și V. V. în baza dispoziției de restituire nr.418/2002, în condițiile în care din raport rezultă fără dubiu că acesta a fost expropriat de la autorii reclamantei, iar din înscrisurile depuse rezultă că la data de 14.02.2001 - data la care a intrat în vigoare Legea nr. 10/2001 el se afla în proprietatea pârâtului Municipiului B., aspect necontestat vreodată de acesta; potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, reclamanta a formulat notificare, solicitând acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001; notificare care în mod nejustificat nu a fost soluționată până în prezent de către pârâtul M. B., fapt ce obligă Tribunalul să o judeca pe fond, în raport de cele stabilite - cu caracter obligatoriu pentru toate instanțele judecătorești - prin Decizia nr. XX/2007, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - Secții Unite.", că jn aceste condiții tribunalul apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art. 21.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007, potrivit cărora „Prevederea alin. (1) al art. 21 din lege are semnificații juridice multiple, respectiv: a) statuează indisponibilizarea imobilelor restituibile pe calea prevăzută de lege cu privire la orice alte proceduri legale care tind să înstrăineze imobilul respectiv către alte persoane, altele decât cele îndreptățite potrivit legii; ca atare, sunt înlăturate de la aplicare cu privire la aceste bunuri prevederile Legii nr. 64/1995 sau ale Legii nr. 213/1998, cu modificările și completările ulterioare, indisponibilizarea respectivă operează începând cu data de 14 februarie 2001, chiar dacă notificarea a fost făcută la o dată ulterioară; c) indisponibilizarea acestor bunuri are drept scop primordial îndeplinirea obligației de restituire în natură către adevăratul proprietar.", că „Față de aceste prevederi legale, rezultă că suprafața de 28,68 mp nu putea fi restituit în natură altei persoane, reclamanta-notificatoare, fmd singura care avea calitate de persoană îndreptățită cu privire la acest teren, scopul primordial al indisponibilizării operate referitor la acest teren era „îndeplinirea obligației de restituire în natură către adevăratul proprietar", adică reclamanta din proces, că ,Așa fiind, terenul în suprafață de 28,68 mp este teren liber, în sensul dat acestei noțiuni de prevederile art. 11.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007, întrucât este vorba de un teren expropriat, care nu a primit afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea, respectiv care, pentru motivele expuse în considerentele ce preced nu a fost înstrăinat legal.", precum și că „Tribunalul are în vedere și dispozițiile art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, conform cărora „sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor prezentei legi. Aceste considerente ale hotărârii irevocabile menționate au putere de lucru judecat, având în vedere că ele constituie fundamentul hotărârii, explicația soluției adoptate, sprijină în mod necesar hotărârea instanței, întrucât lămuresc, explică, fac comprehensibilă soluția dată în dispozitivul sentinței. Consecința faptului că aceste considerente au putere de lucru judecat este aceea că cele stabilite de instanța respectivă nu pot fi contrazise într-un alt litigiu, purtat între aceleași părți, fără a se înfrânge în mod flagrant principiul securității și stabilității raporturilor juridice.
Altfel spus, rezolvarea dată de Tribunalul B., prin sentința amintită, acestor chestiuni litigioase se impune unei noi judecăți prin intermediul efectului pozitiv al autorității lucrului judecat, care vine să înlăture contrazicerile între considerentele hotărârilor. Aceasta înseamnă că aspectele deja tranșate de o instanță judecătorească printr-o hotărâre irevocabilă - cum este sentința civilă nr. 1626/30.11.2011, pronunțată de Tribunalul B. - Secția I civilă în dosarul nr._ - nu vor mai trebui dezbătute, ci vor trebui să fie preluate ca un „dat" și să se impună ca atare în prezenta cauză. În cursul lunii martie 2012, aflând de existența hotărârii amintite anterior pârâții O. E. și O. I. au edificat în mod abuziv si cu vădită rea-credință, fără a avea autorizație de construire emisă în condițiile Legii nr.50/1991, un gard pe latura de Est a proprietății sale din B., ., județul B.. Acest gard - cu privire la care, pe capătul 5 al acțiunii, solicită instanței a dispune obligarea pârâților O. I. și O. E. să-l desființeze, pe cheltuiala lor - este amplasat pe terenul proprietatea reclamantei, referitor la care s-a dispus restituirea în natură prin sentința nr. 1626/2011, pronunțată de Tribunalul B. - Secția I civilă în dosarul nr._ .Prin ridicarea gardului menționat în condițiile arătate, subsemnata reclamantă a pierdut posesia cu privire la terenul în litigiu, atâta vreme cât, până în luna martie 2012, terenul aflat în proprietatea pârâților O. I. și O. E. nu era îngrădit pe niciuna dintre laturile sale. Prin încheierea nr._/21.05.2012, emisă de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară B., la cererea reclamantei, s-a dispus intabularea, în Cartea funciară nr._ a UAT B., a dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului în suprafață de 88 mp (din acte), respectiv de 59 mp (măsurată), situat în B., ., județul B., având numărul cadastral_, dobândit în baza sentinței civile nr. 1626/30.11.2011 a Tribunalului B. -Secția I Civilă.
Prin încheierea nr._/22.05.2012, emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B., s-a dispus, sub B2 al Cărții funciare nr._ a UAT B., notarea suprapunerii pe suprafața de 29 mp teren, cu imobilul având număr cadastral 4865.De asemenea, prin încheierea nr._/22.05.2012, emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B., s-a dispus, sub B5 al Cărții funciare nr._ a UAT B., provenite din cartea funciară de pe hârtie cu numărul_ (e:_) UAT B., având ca proprietari pe pârâții O. I. și O. E., notarea suprapunerii pe suprafața de 29 mp teren, cu imobilul având număr cadastral_. Terenul care face obiectul litigiului pendinte, în suprafață de 29 mp, situat în B., ., județul B. are o valoare impozabilă de 8.120 lei, conform dovezilor anexate, este evidențiat de expertul topo O. M. în schița de plan anexă nr.1la raportul de expertiză care a stat la baza pronunțării sentințeicivilenr.1626/2011, atașat prezentei acțiuni, ca poligonul 10 CC (curți construcții),este o porțiune de teren care face parte din terenul proprietatea autoarei, numita Marcosanu A., care a fost expropriat de la mama reclamante prin Decretul nr. 134/1977, fiind trecut încă din anul 1977 în proprietatea Statului, care era, la data de 14.02.2001- data la care a intrat în vigoare Legea nr. 10/2001-, în proprietatea pârâtului M. B. (aspect necontestat vreodată de pârât), referitor la care, în termenul legal, prevăzut de art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, reclamanta P. M. a formulat notificare, solicitând acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, cu privire la care s-a dispus restituirea în natură, în proprietate, către reclamantă, prin hotărâre irevocabilă, respectiv prin sentința civilă nr. 1626/30.11.2011, pronunțată de Tribunalul B. - Secția I civilă în dosarul nr._, respectându-se pe deplin prevederile art. 1 alin. 1, ale art. 7 alin. 1, ale art. 9 și ale art. 21 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, din interpretarea cărora rezultă fără dubiu că, în cazul imobilelor preluate abuziv, regula o constituie restituirea în natură „indiferent în posesia cui se află în prezent, în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini" și că această măsură reparatorie, a restituirii în natură, este prioritară în raport cu restituirea prin echivalent. De altfel, așa cum a arătat cu privire la toate aceste aspecte s-a pronunțat deja o instanță judecătorească printr-o hotărâre irevocabilă, care se bucură de puterea lucrului judecat. Referitor la primul capăt de cerere, menționează, totodată, următoarele:în speță, sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art.21.1din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007.Conform acestor dispoziții, „Prevederea alin. (1) al art. 21 din lege are semnificații juridice multiple, respectiv: statuează indisponibilizarea imobilelor restituibile pe calea prevăzută de lege cu privire la orice alte proceduri legale care tind să înstrăineze imobilul respectiv către alte persoane, altele decât cele îndreptățite potrivit legii; ca atare, sunt înlăturate de la aplicare cu privire la aceste bunuri prevederile Legii nr. 64/1995 sau ale Legii nr. 213/1998, cu modificările și completările ulterioare; indisponibilizarea respectivă operează începând cu data de 14 februarie 2001, chiar dacă notificarea a fost făcută la o dată ulterioară; indisponibilizarea acestor bunuri are drept scop primordial îndeplinirea obligației de restituire în natură către adevăratul proprietar.".Rezultă, așadar, că terenul în litigiu, întrucât a fost expropriat mamei reclamantei, Marcosanu A., făcând parte din terenul proprietatea
acesteia, și a făcut obiectul unei notificări formulate în baza Legii nr. 10/2001 era indisponibilizat prin efectul legii, începând cu data de 14.02.2001, nu putea fi restituit în natură altei persoane decât reclamantei P. M., singura care avea calitate de persoană îndreptățită cu privire la acest teren, în calitate de unică moștenitoare a defunctei M. A. (A.); scopul primordial al indisponibilizării operate referitor la acest teren era „îndeplinirea obligației de restituire în natură către adevăratul proprietar", adică reclamanta. Este esențial de observat că, la momentul în care Legea nr. 10/2001 a intrat în vigoare (14.02.2001), terenul în litigiu era, indiscutabil, în proprietatea pârâtului M. B. și că acest teren era supus unei indisponibilizări determinată de formularea notificării de către reclamantă - care avea ca scop primordial restituirea sa în natură către reclamantă, ca moștenitoare a adevăratului său proprietar. Evidenta greșeală comisă în identificarea și măsurarea pe teren a suprafeței de 144 mp - care a fost restituită în natură pârâților V. I. și V. V., prin Dispoziția nr. 418/10.10.2002 și care a fost vândută, apoi, de aceștia către pârâții I. O. și E. O. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 3294/21.10.2003-, nu poate fi imputată reclamantei, după cum aceasta nu poate fi pusă a suferi consecințele acestei erori. In acest context, trebuie relevat că linia de hotar dintre terenul proprietatea mamei reclamantei, M. A. și terenul proprietatea vecinului de la Est -pârâtul V. I.- nu putea fi o linie trasată de la colțul blocului 35D, astfel cum se menționează în planul de situație întocmit de ing. C. V., care a stat la baza emiterii Dispoziției nr. 418/2002, contestate în cauză, întrucât acest . ulterior exproprierii terenului, produsă prin Decretul nr. 134/1977, de la mama subsemnatei reclamante, M. A. (A.), neexistând, prin urmare, la data când s-a produs exproprierea și neputând delimita cele două proprietăți. În consecință, față de cele care succed, doar cu nesocotirea flagrantă a legii, respectiv a prevederilor art. 21 alin. 5 din Legea nr.10/2001și ale art.21.1.din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007, pârâtul M. B., prin Primar a emis, în soluționarea
notificării nr._/19.10.2001, formulate de pârâții V. I. și V. V.,
Dispoziția nr. 418/10.10.2002, cu privire la terenul în suprafață de 29 mp. Se impune, așadar, a se constata nulitatea absolută parțială a acestei Dispoziții, doar referitor la terenul în litigiu, în suprafață de 29 mp. Cu privire la al doilea capăt de cerere, a aratat, de asemenea, următoarele: astfel cum reiese din extrasul de carte funciară pentru informare anexat prezentei acțiuni, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3294/21.10.2003 de BNI L. Sinica, pârâții V. I. și V. V., în calitate de vânzători au vândut către pârâții O. I. și O. E., în calitate de cumpărători, terenul în suprafață de 144 mp, situat în B., ., județul B., dobândit de vânzători prin Dispoziția nr. 418/10.10.2002, emisă de Primarul Municipiului B..Or, în condițiile în care terenul în suprafață de 29 mp, care face obiectul prezentului litigiu, este inclus în terenul obiect al contractului de vânzare! cumpărare autentificat sub nr. 3294/21.10.2003 de BNI L. Sinica, se impune, ca o consecință a admiterii primului capăt de cerere, să se dispună și constatarea nulității absolute parțiale a acestui contract, doar cu privire la terenul în litigiu, în suprafață de 29 mp. O astfel de concluzie este necesar a fi formulată în aplicarea directă în prezentul litigiu a principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis, care reflectă, ca regulă, situația juridică a actului subsecvent celui constatat nul. Astfel, în doctrină, s-a arătat că principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial se prezintă ca o consecință firească în plan juridic a celorlalte două principii care guvernează nulitatea actului, anume, retroactivitatea (ceea ce înseamnă că orice act nul repune părțile în situația anterioară încheierii lui) și respectiv, a celui definit prin adagiul nemo dat quod non habet (ceea ce arată că nimeni nu poate transmite valabil ceea ce nu are/deține).Or, așa cum am arătat anterior terenul în litigiu, în suprafață de 29 mp, era supus unei indisponibilizări prin efectul legii, până la soluționarea notificării formulate de către reclamantă. Astfel, Legea nr. 10/2001 a urmărit cu claritate scopul menținerii situației juridice a imobilului existente la data apariției legii reparatorii și evitarea eventualelor acte juridice translative de proprietate care ar pune în imposibilitate persoana îndreptățită să mai obțină vreodată măsura prevalentă a restituirii în natură. În acest sens, art. 9 alin. 1 din această lege (în forma existentă la data notificării depuse de reclamantă) dispunea în sensul că „imobilele preluate in mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini. Mai mult, în cauză, este necesar de subliniat că singura cerință prealabilă a acestei „indisponibilizării legale a terenului în litigiu,care este cea privind notificarea, prin executorul judecătoresc,a entității deținătoare pârâtul M. B., prin Primar-,în condițiile art.21 din Legea nr.10/2001,este îndeplinită, fapt constatat irevocabil prin sentința nr. 1626/2011 a Tribunalului B.. Or, atâta vreme cât terenul în litigiu era notificat, pârâtul M. B. nu putea să restituie în natură acel teren unei alte persoane decât reclamantei, fără a încălca scopul explicit al legii, emițând un act lovit de nulitate cât privește suprafața notificată. În egală măsură, terții sub-dobânditori - pârâții O. I. și O. E. - nu se pot apăra prin mijlocirea bunei - credințe și invocarea aparenței în drept a titlului pârâților V. I. și V., câtă vreme notificarea nu trebuia să fie dublată, conform legii, de măsuri suplimentare de opozabilitate (notarea litigiului în registrele de publicitate, notificarea directă a terților de către persoana îndreptățită etc), simpla ei înregistrare la unitatea deținătoare atrăgând interdicția încheierii oricărui act juridic translativ de drepturi asupra imobilului vizat. Referitor la al treilea capăt de cerere, menționez că temeiul în drept al acestor pretenții rezidă în dispozițiile art. 907, ale art. 908 alin. 1 pct. 1 și ale art.911din Noul Cod civil. Aceste prevederi sunt incidente în cauză, în baza art. 76 din Legea nr. 71/2011, ținând seama că, așa cum am arătat mai sus (pct. 1, pct. 5-7), atât titlul reclamantei - sentința civilă nr. 1626/30.11.2011, pronunțată de Tribunalul B. -Secția I civilă în dosarul nr._ -, cât și înscrierile făcute, la cererea reclamantei, în cărțile funciare nr._ și nr._, au survenit după . Noului Cod civil, respectiv după data de 1 octombrie 2011.Cu privire la al patrulea capăt de cerere, a arătat că admiterea acestuia se impune având în vedere că: pe de o parte, reclamantei i s-a restituit în natură, în proprietate, terenul în litigiu, în suprafață de 29 mp, prin sentința civilă nr. 1626/30.11.2011, pronunțată de Tribunalul B. - Secția I civilă în dosarul nr._, care a rămas irevocabilă prin nerecurare, care a fost învestită cu formulă executorie și care, în baza art. 563 alin. 4 din Noul Cod civil, este opozabilă și terților dobânditori;pe de altă parte, pârâții O. I. și O. E., cei care posedă, în prezent, terenul în litigiu, nu justifică, în speță, existența vreunui titlu de proprietate, în condițiile în care, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3294/2003, au cumpărat terenul în litigiu de la persoane - pârâții V. I. și V. V. -cărora, cu încălcarea flagrantă a prevederilor legale evocate anterior (pct. 9), li s-a restituit în natură acel teren. A solicitat instanței ca, în probațiune: să dispună, în temeiul art. 172 C.proc.civ., ca pârâtul M. B., prin Primar să depună întreaga documentație care a stat la baza emiterii Dispoziției nr. 418/10.10.2002, în copii certificate pentru conformitate cu originalul;să dispună emiterea unei adrese către Biroul Notarului Public L. Sinica V. D., la sediul acestuia din B., ., județul B., telefon/fax_,_, pentru a comunica contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3294/ 21.10.2003 de notarul public L. Sinica si toate înscrisurile care au stat la baza autentificării sale; să dispună efectuarea, în condițiile art. 862 C.proc.civ., a demersurilor necesare pentru aflarea domiciliilor exacte ale pârâților O. I. si O. E., în vederea legalei îndepliniri a procedurii de citare cu acești pârâți, având în vedere că, în ciuda demersurilor făcute, subsemnata reclamantă nu cunoaște aceste domicilii;să dispună, în temeiul art. 172 și următoarele C.proc.civ., emiterea unei adrese către Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliară B., pentru ca să comunice anexa A la Cartea funciară nr._ a UAT B. (nr. CF vechi_ - e:_), cu proprietari actuali pârâții O. I. și O. E., care cuprinde geometria parcelei, împreună cu întreaga documentație cadastrală cu care se completează si care a stat la baza atribuirii numărului cadastral 4865 si a înscrierii în cartea funciară a acestui imobil, în copii certificate pentru conformitate cu originalul;să încuviințeze, în condițiile art. 167 C.proc.civ., administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul pârâților, declarațiile unor martori și a celorlalte probe a căror necesitate reiese din dezbateri. A apreciat că prezenta acțiune este scutită de plata taxei judiciare de
timbru si a timbrului judiciar, în baza prevederilor art. 15 lit. r) din Legea nr.146/1997.A considerat că prezenta acțiune este de competenta de judecată în primă instanță a judecătoriei, în raport de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b), coroborate cu
cele ale art. 1 pct. 1 C.proc.civ., având în vedere că valoarea obiectului litigiului civil
de față este sub 500.000 lei, terenul în litigiu, în suprafață de 29 mp, având o valoare
impozabilă de 8.120 lei. Pârâtul V. I. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat a se lua act de împrejurarea ca V. VICORIA a încetat din viata la 26 iunie 2007, fapt demonstrat cu certificatul de deces depus in cauza, urmează a fi introduși in cauza moștenitorii acesteia, fiii lor, dupa cum urmează V. P. S., domiciliat in localitatea Valea Călugăreasca nr. 105, jud. Prahova si V. Ș. V., domiciliat in București, sector 3, .. 15, ., etaj 3, . se respingă acțiunea reclamantei ca fiind lipsită de obiect cu cheltuieli de judecată.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta P. M. a învederat instanței că prin sentința civilă nr. 1626/30.11.2011, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, i s-a restituit în proprietate în natură, în calitate de moștenitoare a defunctei M. A., suprafața de 87,57 mp teren, situat în B., .. Mărgeanului nr.25, fostă .. 19, fostă .), teren care fusese expropriat de la mama reclamantei prin Decretul nr. 134/1977 fiind trecut în proprietatea Statului încă din anul 1977. În continuare, reclamanta arată că, din suprafața de teren menționată mai sus, o porțiune de 29 mp a fost inclusă din eroare în suprafața de 144 mp, situat în B., ., restituită în natură subsemnaților pârâți, prin Dispoziția nr.418 / 10.10.2002 emisă de Primarul Municipiului B., solicitând a se constata nulitatea absolută parțială a acestei Dispoziții cu privire la suprafața în litigiu de 29 mp. Întrucât pârâți, aU vândut către pârâții O. I. și O. E., terenul de 144 mp dobândit prin Dispoziția nr.418 / 10.10.2002 emisă de Primarul Municipiului B., reclamanta solicită instanței să constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 3294/21.10.2003 de BNI L. Sinica, cu privire la suprafața de teren în litigiu de 29 mp, arătând că suprafața respectivă a fost îngrădită de pârâții O. I. și O. E. și astfel reclamanta a pierdut posesia asupra acesteia.Având în vedere cele arătate mai sus, solicită instanței respingerea acțiunii ca lipsită de obiect, din următoarele considerente: suprafața de teren în litigiu de 29 mp nu a fost inclusă, așa cum arată reclamanta, în cei 144 mp teren dobândit de noi prin Dispoziția nr.418 / 10.10.2002 emisă de Primarul Municipiului B. și pe care l-am vândut apoi către pârâții O. I. și O. E. prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 3294/21.10.2003 de BNI L. Sinica, prin urmare, este lipsită de obiect cererea de a se constata nulitatea absolută parțială a Dispoziției nr.418 / 10.10.2002 emisă de Primarul Municipiului B., precum și cererea de a se constata nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.3294/21.10.2003 de BNI L. Sinica, cu privire la suprafața de teren în litigiu de 29 mp; suprafața de teren în litigiu a fost ocupată în mod abuziv de pârâții O. I. și O. E. care l-au împrejmuit cu gard, pârâții O. I. și O. E. și-au recunoscut vina și au desființat gardul construit abuziv, astfel încât reclamanta poate exercita în mod liber posesia asupra terenului în litigiu.
M. B. prin Primar, reprezentat prin avocat G. I., a formulat întâmpinare la acțiunea promovată de reclamanta P. M. în contradictoriu cu M. B. PRIN PRIMAR, prin care solicită instanței: să constate nulitatea absolută parțială a Dispoziției nr. 418 din 10 octombrie 2002 a Primarului Municipiului B. în soluționarea notificării nr._/19.10.2001,formulate de pârâții V. I. și V. V. în temeiul Legii nr. 10/2001, cu privire la terenul în suprafață de 29 mp și să oblige pârâții M. B. PRIN PRIMAR, precum și pe pârâții O. I. și O. E. să lase reclamantei, în deplină proprietate și liniștită posesie, terenul în suprafață de 29 mp care face obiectul lititgiului, situat în mun. B., .. Mărgeanului nr. 25, fostă .. 19, fostă .). Cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a Dispoziției nr. 418 din 10 octombrie 2002 a Primarului Municipiului B., acesta fiind un act administrativ, competența de soluționare aparține Tribunalului B., Secția comercială și de contencios administrativ, potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și cu procedura prealabilă prevăzută de această lege, astfel că solicităm declinarea competentei în favoarea Tribunalului B., Secția de contencios administrativ.
Întrucât reclamanta nu a respectat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. «554/2004, invocă și excepția inadmisibilității cererii, pentru nerespectarea procedurii prealabile (recursul grațios). Cu privire la capătul de cerere privind obligarea să lase reclamanta în deplină proprietate și liniștită posesie, terenul în suprafață de 29 mp care face obiectul lititgiului, situat în mun. B., .. Mărgeanului nr. 25, fostă sta Petofi nr. 19, fostă .), învederează faptul că nu mai dețin respectivul teren cu niciun titlu, întrucât l-a restituit în natură pârâților V. și V. V., în temeiul Legii nr. 10/2001, prin Dispoziția nr. 418 din octombrie 2002 a Primarului Municipiului B., astfel că solicită respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată. Din punctul lor de vedere, instanța urmează să stabilească, pe baza probelor ce se vor administra, care dintre părțile în proces (reclamanții sau pârâții) va exercita de acum înainte prerogativele dreptului de proprietate cu privire la suprafața de teren aflată litigiu (29 mp).
Nefiind deținători ai acestei suprafețe, obligarea lor să lăse reclamanta în deplină proprietate și posesie ceva ce nu dețin nu ar produce niciun efect. Pe fondul cauzei, învederează faptul că terenul în litigiu a fost restituit de ei în natură, prin dispoziția atacată, pârâților V. I. și V. V. ca urmare a efectuării, în procedura administrativă de rezolvare a notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001, a unei expertize topografice de identificare a terenului ce a aparținut acestora și a fost expropriat prin decret în perioada comunistă.
Reclamanta P. M.,, în contradictoriu cu pârâții MUNIQPIUL B., prin PRIMAR, V. I. și V. V., O. E. și O. I., depune note de ședință prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției necompetenței materiale a Judecătoriei B., invocată de pârâtul M. B., prin PRIMAR, pentru următoarele motive: în prezenta cauză, reclamantă P. M. a solicitat instanței de judecată să dispună: în contradictoriu cu pârâții M. B., prin Primar, V. I. și V. V., constatarea nulității absolute parțiale a Dispoziției nr. 418/10.10.2002, emise de Primarul Municipiului B. în soluționarea notificării nr._/19.10.2001, formulate de pârâții V. I. și V. V., cu privire la terenul în suprafață de 29 mp, descris mai jos (II pct. 8), care face obiectul prezentului litigiu;. în contradictoriu cu pârâții V. I. și V. V., respectiv O. I. și O. E., constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3294/21.10.2003 de BNI L. Sinica, încheiat între pârâții V. I. și V. V., în calitate de zânzători și pârâții O. I. și O. E., în calitate de omparăton, cu privire la terenul în suprafață de 29 mp, descris mai jos (II pct. 8), care face obiectul prezentului litigiu;. în contradictoriu cu pârâții O. I. și O. E., rectificarea Cărții funciare nr._ a UAT B. (nr. CE vechi_ - e:_), în sensul de a se radia dreptul de proprietate al pârâților O. I. și O. E. cu privire la terenul în suprafață de 29 mp, descris mai jos (II pct. 8), care face obiectul prezentului litigiu, înscrierea acestui drept de proprietate în Cartea funciară nr._ a UAT B., care are menționat ca proprietar pe reclamantă și se referă la imobilul cu nr. cadastral_, dobândit în proprietate de către reclamantă în baza sentinței civile nr. 1626/30.11.2011, pronunțate de Tribunalul B. - Secția I civilă în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin nerecurare și radierea, în consecință, a notării, în această Carte funciară, sub B2, referitoare la suprapunerea pe 29 mp teren, cu imobil având nr. cadastral 4865; în contradictoriu cu pârâții M. B., prin Primar, I. și O. E., obligarea pârâților să lase reclamantei, în proprietate și liniștită posesie, terenul în suprafață (Je 29 mp, descris mai jos pct. 8), care face obiectul prezentului litigiu; în contradictoriu cu pârâții O. I. și O. E., obligarea pârâților să desființeze, pe cheltuiala lor, gardul pe care l-au amplasat ilegal, fără autorizație de construire emisă în condițiile Legii nr. 50/1991, pe terenul proprietatea reclamantei;obligarea pârâților să plătească reclamantei cheltuielile de judecată ocazionate de desfășurarea prezentului proces, în baza art. 274 Gproc.civ., de culpa lor procesuală evidentă.
Rezultă, așadar, că, capătul principal de cerere este acela referitor constatarea nulității absolute parțiale a Dispoziției nr. 418/10.10.2002, emise de Primarul Municipiului B. în soluționarea notificării nr._/ 19.10.2001, formulate de pârâții V. I. și V. V., cu privire U terenul în suprafață de 29 mp, care face obiectul prezentului litigiu. Or, o atare acțiune este de competența de judecată în prima; instanță a judecătoriei, în raport de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b), coroborate cu cele ale art. 1 pct. 1 C.proc.civ., având în vedere că valoarea obiectului în litigiului civil de față este sub 500.000 lei, terenul în litigiu, în suprafață de 29 mp, având o valoare impozabilă de 8.120 lei. In acest sens, este practica judiciară constantă, inclusiv a instanței supreme. Astfel, prin decizia civilă nr. 120A/23.02.2009, pronunțată de Curtea de Apel București- Secția a IH-a civilă, în motivarea soluției de stabilire a competenței materiale în favoarea judecătoriei cu privire la o acțiune similara celei din prezenta cauză, s-a arătat că:„Potrivit art 26 alin 3 din Legea nr. 10/2001 „decizia sau, după caz, de respinge a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată, de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, termen de 30 de zile de la comunicare".Dispoziția legală citată este suficient de clară și precisă pentru a fi susceptibilă de a fi supusă unei interpretări logico-juridice sau teleologice.
In realitate, a admite că sunt de competența tribunalului în primă instanță și cererile terțelor persoane de anulare a dispoziția prin care s-a admis notificarea sau cererea de restituire în natură formulată de persoana îndreptățită înseamnă a adăuga la lege prin argumentul de analogie.
Pentru a nu conduce la crearea urneialte norme de drept sau la denaturarea normei de drept interpretate, acest procedeu nu poate fi însă folosit decât în limitele legii, adică atunci când lega nu reglementează anumite situații care se pot ivi în practică. O asemenea ipoteză nu se regăsește însă în cazul de față, întrucât competența soluționarii cererii unei terțe persoane de anulare a dispoziției prin care s-a admis notificarea sau cererea de restituire în natură formulată de persoana îndreptățită este reglementata de o dispoziție legala expresă, chiar dacă aceasta un caracter general, respectiv art. 1 pct. 1 C.pr.civ. potrivit căruia judecătoria este instanță de drept comun pentru judecarea cererilor în primă instanță Un argument în plus în favoarea acesta soluții îl constituie chiar prima dintre cele trei reguli de interpretare logică și anume aceea potrivit căreia excepția, în speță competența tribunalului în judecarea una cereri în primă instanță, este de strictă interpretare și aplicare. Cât privește justețea acestor soluții diferite pe categorii de persoane, ea nu poate constitui ternei pentru încălcarea unui text de lege. Pe de altă parte, dispoziția de restituire nu constituie un act administrativ, pentru ca cererea de anulare a sa să atragă competența instanțelor de contencios administrativ Astfel, potrivă art 2 lit c din Legea nr. 554/2004 actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Or, dispoziția de restituire nu este emisă de unitatea deținătoare în regim de putere publică, ci în calitate fie de proprietar al imobilului a cărui restituire s-a solicitat, în cazul în care imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu valabil, fie de detentor în cazul în care imobilul a trecut în proprietatea statului fără titlu valabil, deci ca participant la circuitul civil. Aceasta concluzie este întărită de faptul că nu întotdeauna unitatea deținătoare este o autoritate publică, iar natura actului juridic în discuție nu poate fi diferită în funcție de persoana juridică care îl emite.
Față de aceste considerente, având în vedere și caracterul imperativ al normelor juridice care reglementează competența materială, potrivă art 159 pct 2 Cpr.dv, Curtea să admită excepția de necompetență și în temeiul art 296 și 297 alin 2 Cpr.dv, să admită apelul, să anuleze sentința civilă apelată și să trimită cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Sectorului 2 București care este și competentă teritorial în raport de dispozițiile art 10 pct 1 Cpr.av, ca instanță în raza teritorială a căreia se află imobilul ce formează obiectul actului a cărui nulitate se solicită întrucât judecarea în continuare a cauzei intră în competența una alte instanțe. Curtea nu va mai analiza celelalte motive de apelare din, motive invocate de către apelanta reclamanta.
La termenul de judecată din data de 25.06.2013 instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B., invocată de instanță din oficiu.
Analizând excepția invocată de instanță, se constată că primul capăt de cerere formulat de către reclamantă vizează constatarea nulității absolute parțiale a Dispoziției nr. 418/10.10.2002 emisă de Primarul Municipiului B., în soluționarea notificării cu nr._/19.10.2001, formulată de pârâții V. I. și V. V., cu privire la terenul în suprafață de 29 mp, Dispoziția Primarului, reprezintă un act administrativ, iar anularea unui act administrativ este de competența tribunalului, conform art. 2 pct. 1 lit. d Cod procedură civilă, în vigoare la data sesizării instanței.
În ceea ce privește celelalte capete de cerere respectiv constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3294/21.10.2003 de BNI L. Sinica, încheiat între pârâții V. I. și V. V., în calitate de vânzători și pârâții O. I. și O. E., în calitate de cumpărători, cu privire la terenul în suprafață de 29 mp, rectificarea Cărții funciare nr._ a UAT B. (nr. CF vechi_ - e:_), în sensul de a se radia dreptul de proprietate al pârâților O. I. și O. E. cu privire la terenul în suprafață de 29 mp, descris mai jos, care face obiectul prezentului litigiu, înscrierea acestui drept de proprietate în Cartea funciară nr._ a UAT B., care are menționat ca proprietar pe reclamantă și se referă la imobilul cu nr. cadastral_, dobândit în proprietate de către reclamantă în baza sentinței civile nr. 1626/30.11.2011, pronunțate de Tribunalul B.,- Secția I civilă în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin nerecurare si radierea, în consecință, a notării, în această Carte funciară, sub B2, referitoare la suprapunerea pe 29 mp teren, cu imobilul având nr. cadastral 4865, în contradictoriu cu pârâții M. B., prin Primar, O. I. și O. E., obligarea pârâților să lase reclamantei, în deplină proprietate și liniștită posesie, terenul în suprafață de 29 mp, obligarea pârâților să desființeze, pe cheltuiala lor, gardul pe care l-au amplasat ilegal, fără autorizație de construire emisă în condițiile Legii nr. 50/1991, pe terenul proprietatea reclamantei, este adevărat că dacă ar fi fost formulate separat de primul capăt de cerere ar fi atras competența de soluționare a judecătoriei, însă, în speța de față instanța constată că soluția pronunțată cu privire la aceste capete de cerere, depinde de soluția ce va fi pronunțată cu privire la primul capăt de cerere, care nu este de competența Judecătoriei, aceste cererii având prin urmare caracter accesoriu, față de primul capăt de cerere, și astfel are loc o prorogare de competență a instanței competente să judece primul capăt de cerere și cu privire la celelalte capete de cerere care au caracter accesoriu.
Astfel potrivit art. 17 din codul de procedură civilă, cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.
Față de considerentele mai sus expuse instanța apreciază excepția întemeiată, urmând să o admită, iar în baza art. 158 Cod procedură civilă va declina competența de soluționare a în favoarea Tribunalul B. – secția a II a civilă de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B..
Declină competența de soluționare a cauzei civile, având ca obiect constatare nulitate act, formulată de reclamanta P. M. cu domiciliu în municipiu B., bulevardul Unirii, ..1, județul B. în contradictoriu cu pârâtul M. B. prin primar cu sediul în municipiu B., ., județul B., V. I., cu domiciliu în municipiu B., ., județul B. O. E. și O. I., ambii cu domiciliu în municipiu B., ., județul B., V. P. S. cu domiciliu în localitatea Valea Călugărească, nr.105, județul Prahova și V. Ș. V. cu domiciliu în București, sector 3, ..15, ., etj.3, . favoarea Tribunalului B. secția a II a civilă de contencios administrativ.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25.06.2013.
Președinte, Grefier,
P. E. I. D. C.
Red. P.E../Tehnored.I.D.C./4 ex/15.07.2013
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 7787/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 11/2013.... → |
|---|
