Obligaţie de a face. Sentința nr. 15/2013. Judecătoria BUZĂU

Sentința nr. 15/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 26294/200/2011

DOSAR NR. 26._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA B.-SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 15.065

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 28.10.2013

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: N. N.

GREFIER: P. L. - S.

Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect obligația de a face, formulată de reclamantul-pârât V. C., cu domiciliul în municipiul B., ., județul B. în contradictoriu cu pârâții-reclamanți N. G. și N. Z., ambii cu domiciliul în municipiul B., ., județul B..

Prezența și dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință, atunci când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 28.10.2013, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise. Prin serviciul registratură au fost depuse concluzii scrise atât de reclamantul – pârât, cât și de pârâții – reclamanți.

INSTANȚA

Asupra cauzei civile de față:

Prin cererea înregistrată sub nr._, la data de 14.11.2011, reclamantul V. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții N. G. și N. Z., pe cale de ordonanță președințială, obligarea pârâților să repare gardul despărțitor aflat între proprietățile părților, precum și efectuarea lucrărilor necesare privind picătura de streașină, la acoperișul aparținând pârâților.

În motivarea cererii s-a arătat că este vecin cu pârâții pe distanța de 34 ml, din anul 1991, proprietățile fiind delimitate de gardul construit exclusiv de către pârâți.

În ceea ce privește problema grănițuirii celor două proprietăți, se arată că aceasta a fost soluționată prin decizia nr. 505/17.06.2009 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._, prin care s-a stabilit linia de hotar dintre cele două proprietăți, conform planului D al expertizei întocmită de expert V. T., reclamanți în dosar fiind părinții săi.

Precizează că a devenit proprietarul terenului și a imobilelor amplasate pe acesta, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 798/12.10.2009 la BN Legalis din mun. B..

Mai arată că gardul edificat de către pârâți se află într-o stare avansată de degradare, putând să cadă peste copii care locuiesc în imobil, iar una din cauzele degradării se datorează faptului că apa rezultată din precipitații se scurge de pe acoperișul gardului pârâților pe terenul său și la fundația gardului, care este construit în urmă cu 15 ani, din plăci de ciment, fixate în stâlpi de ciment, care s-au înclinat.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 581 C. și ale art. 611 și 663 al. 2 CC. și a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.

Odată cu cererea, a depus copia sentinței civile nr. 462/30.01.2008 (fila 7 – 8), raport de expertiză tehnică, întocmit de expert V. T., în dosarul nr._ (fila 9 – 14), Decizia civilă nr. 505/17.06.2009 a Tribunalului B. (fila 15 – 17), plan de amplasament (fila 18), contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 798/12.10.2009 la BN Legalis B. (fila 19 – 20), certificat de naștere G. A.-B. (fila 21), certificat de naștere V. A.-C. (fila 22).

Legal citați, pârâții N. G. și N. Z. au depus întâmpinare și cerere reconvențională.

Pe cale de întâmpinare, au invocat inadmisibilitatea cererii reclamantului, pe motivul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581 C., solicitând că soluționarea cauzei să se facă potrivit dreptului comun.

S-a arătat că în urma acțiunii de grănițuire, linia de hotar a fost stabilită pe vechea linie, recunoscută de părți, iar în privința gardului, se arată că acesta a fost construit în urmă cu 15 ani, este în stare bună, cu excepția unui stâlp, care este înclinat, datorită acțiunii reclamantului, care încearcă să îl demoleze.

În anul 1991, când reclamantul a devenit proprietarul imobilului, aducând unele îmbunătățiri la garajul proprietatea sa, se artă că a refăcut acoperișul garajului, marginile celui nou depășind linia de hotar cu 30 cm pe proprietatea pârâților, în apropierea casei. Se mai arată că imobilul casă de locuit este edificat chiar pe linia de hotar, astfel încât se află în imposibilitatea de a mai construi o cameră în prelungirea casei, care le este necesară pentru rezolvarea problemelor familiei.

Pe cale reconvențională solicită obligarea reclamantului să retragă marginea acoperișului garajului în limita proprietății sale, astfel încât săi le permită construirea camerei.

În ceea ce privește servitutea de picătură a streșinii, apreciază că singura soluție este de a monta și repara jgheaburile astfel încât apa de ploaie să se scurgă pe terenul fiecăruia, pentru a înlătura orice prejudiciu.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 111 C..

Prin răspunsul la întâmpinare depus în cauză, reclamantul a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile admisibilității judecării cererii pe cale de ordonanță președințială.

Cu toate acestea, la data de 26.03.2012, reclamantul a arătat că înțelege să se judece pe calea dreptului comun, iar instanța a luat act de aceste precizări.

A fost luat interogatoriul pârâtului N. G. și au fost audiați câte un martor (filele 55 – 57).

În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică de specialitate, raportul aflându-se la filele 91 – 95. Pârâții reclamanți N. G. și N. Z. au ridicat obiecțiuni la acest raport, care au fost admise, iar expertul a răspuns acestora (filele 104 – 113).

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Reclamantul este proprietarul imobilului situat în mun. B., ., jud. B., iar proprietatea acestuia se învecinează cu proprietatea pârâților, pe partea de vest, astfel după cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 798/12.10.2008 la BNP Legalis din mun. B., planul de amplasament și raportul de expertiză tehnică, întocmit de expert V. T., în dosarul nr._ .

Granița dintre cel două proprietăți a fost stabilită, în mod definitiv și irevocabil, prin decizia nr. 505/17.06.2009 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._, prin care s-a stabilit linia de hotar dintre cele două proprietăți, conform planului D al expertizei întocmită de expert V. T.. Deci, sub acest aspect, o schimbare a aliniamentului gardului, dincolo de ceea ce deja s-a stabilit nu mai este posibilă, față de părți hotărârea intrând sub puterea lucrului judecat.

Atât reclamantul, prin cererea formulată, cât și pârâții, prin apărări, reclamă o stare precară a gardului existent între cele două proprietăți. Reclamantul solicită obligarea pârâților să repare gardul, afirmând că le aparține, deși, din probele administrate, acest lucru nu este întru totul adevărat. Astfel, ambele părți au arătat prin precizările referitoare la schița depusă în dosar, că parte din aliniamentul de hotar, respectiv, între punctele 103 – 301, este delimitat de peretele garajului reclamantului (fila 34).

D. urmare, cererea reconvențională a pârâților de obligare a reclamantului să își retragă marginea acoperișului garajului în limita proprietății sale, astfel încât săi le permită construirea camerei, este contrară deciziei civile menționate, presupunând o modificare a unei situații existente deja stabilite de către instanță, motiv pentru care instanța va respinge cererea reconvențională formulată de pârâții N. G. și N. Z., privind retragerea marginii acoperișului garajului reclamantului, ca fiind nefondată.

Așa cum am reținut, gardul despărțitor al celor două proprietăți nu este în întregime al pârâților.

Potrivit dispozițiilor art. 560 CC, proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.

Art. 662 CC arată că oricare dintre vecini îi poate obliga pe proprietarii fondurilor învecinate să contribuie la construirea unei despărțituri comune.

Față de aceste dispoziții, instanța va obliga părțile, respectiv, reclamantul și pârâții, ca prin cheltuială comună, să edifice gardul despărțitor aflat între proprietățile lor, pe aliniamentul stabilit prin Decizia nr. 505/17.06.2009 a Tribunalului B..

Atât raportul de expertiză întocmit în cauză, cât și susținerile părților, dar și declarația martorilor audiați în cauză, au reliefat că picătura streșinii, atât în cazul reclamantului, dar și în cazul pârâților, picătura streșinii cade pe proprietatea celuilalt.

Art. 611 CC obligă proprietarul să își facă streașina casei sale astfel încât apele provenind de la ploi să nu se scurgă pe fondul proprietarului vecin.

Pe de altă parte, mutarea sau demolarea construcțiilor este total neeconomică, motiv pentru care, instanța, va obliga ambele părți să monteze jgheaburi de preluarea apelor pluviale, astfel încât picătura streșinii să pice pe terenul proprietatea fiecăruia.

Ca parte căzută în pretenții, văzând și dispozițiile art. 274 C., instanța va dispune obligarea pârâților să achite reclamantului, suma de 563,55 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, onorariu de expert și onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte, cererea înregistrată sub nr._, având ca obiect „obligație de a face”, formulată de reclamantul V. C., domiciliat în mun. B., ., jud. B., în contradictoriu cu pârâții N. G. și N. Z., ambii domiciliați în mun. B., ., jud. B..

Respinge cererea reconvențională formulată de pârâții N. G. și N. Z., privind retragerea marginii acoperișului garajului reclamantului, ca fiind nefondată.

Obligă părțile, respectiv, reclamantul și pârâții, ca prin cheltuială comună, să edifice gardul despărțitor aflat între proprietățile lor, pe aliniamentul stabilit prin Decizia nr. 505/17.06.2009 a Tribunalului B..

Obligă ambele părți să monteze jgheaburi de preluarea apelor pluviale, astfel încât picătura streșinii să pice pe terenul proprietatea fiecăruia.

Obligă pârâții să achite reclamantului, suma de 563,55 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din data de 28.10.2013.

Președinte Grefier

N. N. P. L. – S.

Red. NN/tehnored.NN/5 ex/10.12.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Sentința nr. 15/2013. Judecătoria BUZĂU