Ordin de protecţie. Sentința nr. 5/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 2607/200/2013
Dosar nr. 2._
ROMANIA
JUDECATORIA BUZAU
SECTIA CIVILA
Sentința civilă nr.5.917
Sedinta Camerei de Consiliu din 08.04.2013
Instanța constituită din:
P. – N. N.
PROCUROR – I. C.
GREFIER – P. L. – S.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect ordin de protecție, formulată de petenta B. E. - M., cu domiciliul în mun. B., ., jud. B., în contradictoriu cu intimatul B. C. - C., cu domiciliul în mun. București, ., ., ..
Anterior strigării cauzei la ordine organele de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean B. prezintă instanței martorii R. V. și B. I., aduși în baza mandatului de aducere.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu, au răspuns petenta B. E. – M., personal și asistată de avocat G. A., martorii R. V. și B. I., lipsind intimatul B. C. – C., reprezentat de apărător desemnat din oficiu, Scocioran M. – I..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită; dosarul se află la termenul de judecată în vederea administrării probei testimoniale.
După identificarea fiecăruia dintre martorii, introduși pe rând în sala de judecată, sub prestare de jurământ, potrivit art. 193 alin. 8 C.pr.civ., instanța le pune în vedere că mărturia mincinoasă constituie infracțiune și procedează la audierea separată a acestora, declarațiile fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
La interpelarea instanței, atât apărătorii părților, cât și reprezentantul Ministerului Public, arată că nu mai au alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta, prin apărător, având cuvântul pe fond, solicită admiterea cererii de chemare în judecată, emiterea unui ordin de protecție pentru o perioadă de 6 luni, obligarea pârâtului să păstreze o distanța de 200 m față de clienta sa, dar și de reședința acesteia, precum și interzicerea acestuia de a o contacta telefonic, sau prin orice alt mod.
În continuare, apărătorul reclamantei invocă prevederile art. 26 și urm. din Legea nr.217/2003, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 25/2012, învederând instanței de judecată prevederile art. 3 care explica înțelesul de violență în familie, arătând că petenta a fost supusă unor traume atât fizice, cât și psihice.
De altfel, probatoriul administrat în cauză și declarațiile martorilor audiați la prezentul termen au relevat experiența petentei. Mai mult, aceasta a fost agresată în trafic, ceea ce ar fi putut determina un accident, dar a fost agresată și într-un bar, fără teamă sau decență.
Pe de altă parte, aceste evenimente nu s-au desfășurat foarte des, având loc în perioada septembrie –ianuarie, dar există posibilitatea repetării acestor evenimente.
Concluzionând, apărătorul petentei, apreciază că instanța de judecată este în măsură să ofere protecția clientei sale, solicitând admiterea cererii și emiterea ordinului de protecție.
La interpelarea instanței de judecată, reclamanta, prin apărător, arată că dosarul de divorț are termen în data de 13.05.2013.
Apărătorul intimatului, având cuvântul pe fond, lasă la aprecierea instanței, urmând a dispune în consecință.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe fond, arată că prezenta cerere este admisibilă în parte, în sensul că nu a rezultat din administrarea probatoriului o situație similară și față de sora petentei. În continuare, solicită admiterea acțiunii formulate și emiterea ordinului de protecție față de petentă. De asemenea, solicită ca prin ordinul de protecție intimatului să îi fie interzis să se apropie de petentă și prin intermediul altei persoane.
Pe de altă parte, reprezentantul Ministerului Public solicită să aibă în vedere și faptul că intimatul nu a mai executat violențe în ultimul timp, iar față de aceste aspecte lasă la aprecierea instanței pe ce interval de timp va fi emis ordinul de protecție, dar de asemena natură încât să se asigure un echilibru între drepturile petentei și dreptul la liberă circulație al intimatului.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., sub număr unic de dosar_ la data de 01.02.2013, reclamanta B. E. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. C. C., în scopul înlăturării stării de pericol în care se află, emiterea unui ordin de protecție pe o perioadă de șase luni, în ceea ce îl privește pe pârât, în perioada menționată urmând ca acesta să fie obligat să păstreze o distanță minimă de 200 m față de reclamantă și față de reședința acesteia, situată în mun. B., ., jud. B., interzicerea pârâtului să o mai contacteze telefonic, prin corespondență electronică sau în orice mod.
Aceleași măsuri le-a solicitat să fie instituite și față de sora sa, S. M. M..
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 05.06.2012 și a locuit cu acesta în casa părinților săi, aceștia fiind plecați în străinătate.
După o perioadă scurtă de timp, mai precis două luni, a înțeles că singurul scop al căsătoriei a fost starea sa materială care i-ar fi suplinit nevoia de bani. De asemenea, a aflat că acesta încă ținea legătura cu fosta soție.
Datorită acestor motive, arată că din luna august 2012, după două luni de mariaj, s-au despărțit, el plecând la București, la fosta soție, reclamanta arătând că a rămas în continuare în casa părinților săi.
Precizează de deși acesta a fost inițial de acord cu divorțul, acesta nu a acceptat totuși procedura notarială, motiv pentru care a introdus cerere pe rolul Judecătoriei B., care face obiectul dosarului nr._/200/2012.
După acest moment, arată că pârâtul a început să vină în fiecare week-end la B., cu singurul scop de a o urmări, când se deplasează prin oraș cu mașina, prin magazine, localuri, cafenele și în orice spațiu public unde se află, fără a se apropia, dar trimițând sms-uri pentru a știi că este urmărită.
Arată că seara parchează mașina în fața casei sale, de unde îi transmite, de asemenea sms-uri de amenințare, această situație dându-i o stare de nesiguranță și de frică. Reclamanta arată că pârâtul o amenință că dacă va fi vreodată cu altcineva, îi va omorî pe amândoi, că o va desfigura, să nu se mire dacă într-o zi va intra în mașina pe care o conduce o Dacie, care o va face praf, că este tot timpul pe urmele sale, că îi va vedea privirea când se va căsători sau va avea primul copil, etc.
Mai arată că a descoperit în mașina personală un sistem GPS cu două microfoane de care nu avea cunoștință și a înțeles că fusese montat de către pârât, motiv pentru care a formulat plângere penală împotriva acestuia.
În timp, atitudinea pârâtului arată că s-a schimbat, sens în care, precizează că la sfârșitul anului trecut, a fost împreună cu o prietenă la cumpărături la Kaufland, iar la momentul la care s-a suit în mașină și se îndrepta către S. Sporturilor, la intersecția semaforizată dinainte de locația susmenționată, deși știa că se află singură în mașină, cineva i-a tras frâna de mână și i-a acoperit gura cu mâna. A observat că era pârâtul, care căuta cu cealaltă mână ceva în geanta sa. După ce s-a smuls din strânsoare, arată că a început să strige după ajutor, iar la intervenția unor trecători, pârâtul a lăsat geanta și telefonul pe care i le luase.
De asemenea, arată că pe data de 26.01.2013, în timp ce se afla cu un grup de prieteni la un club din mun. B., pârâtul a urmărit-o, iar la momentul la care persoana de sex masculin care o însoțea s-a ridicat de la masă, pârâtul a venit la masa sa și a început să îi adreseze cuvinte jignitoare și a fost trasă de păr. În urma scandalului creat, precizează că a venit poliția.
Mai arată că este terorizată de către pârât, că îi este frică să iasă în stradă și să rămână singură în casă, motiv pentru care și-a montat sistem de alarmă și camere de supraveghere în imobilul unde locuiește.
Apreciază că este agresată fizic și psihic, motiv pentru care solicită emiterea ordinului de restricție.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 26 și următoarele din Legea nr. 217/2003. Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru, potrivit art. 26 al. 2 din Legea nr. 217/2003.
În dovedirea cererii de chemare în judecată, reclamanta a depus înscrisuri (filele 8 – 20).
Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță. Acesta a fost reprezentat de avocat din oficiu.
La cererea reclamantei, au fost audiați doi martori.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamanta este căsătorită cu pârâtul, astfel după cum rezultă din certificatul de căsătorie ., nr._/15.06.2012.
Conform certificatului emis la data de 31.01.2013, pe rolul judecătoriei B., se află înregistrat dosarul nr._/200/2012, având ca obiect divorț, cu prim termen de judecată la data de 13.05.2013 CC3.
Conform declarațiilor martorilor audiați în cauză, care sunt susținute și de adresele emise de către I.P.J. B., dar și de certificatul medico-legal nr. 1082/28.09.2012, pârâtul se comportă violent cu reclamanta, această atitudine fiind manifestată de acesta, după ce reclamanta și-a manifestat (și materializat) intenția de a divorța.
Astfel, din conținutul adresei nr._/11.02.2012, emisă de IPJ B., rezultă că reclamanta B. E. M. a depus la Poliția mun. B. trei plângeri, toate conexate la nr. 5579/P/2012, aceste plângeri privindu-l pe pârâtul B. C. C., sub aspectul comiterii infracțiunilor de furt, lovire și distrugere.
La data de 05.03.2013, P. de pe lângă Judecătoria B. i-a adus la cunoștință reclamantei că are dreptul la conciliere psihologică gratuită, conform procesului verbal aflat la fila 27 dosar.
Martorii audiați în cauză au confirmat un comportament nefiresc al pârâtului, de urmărire și hărțuire a reclamantei, prin diverse locații unde aceasta se află, dar și actele de violență de la sfârșitul anului trecut (2012) și din data de 26.01.2013, la care reclamanta a făcut referire.
Conform dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 217/2003, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Constituie, de asemenea, violență în familie împiedicarea femeii de a-și exercita drepturile și libertățile fundamentale.
Conform art. 4 din același act normativ, „violența în familie se manifestă sub următoarele forme: a) violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare; b) violența psihologică - impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar; c) violența fizică - vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar; (…)”.
Potrivit art. 5 lit. b din lege, în sensul legii, prin membru de familie se înțelege și soțul sau soția și/sau fostul soț/fosta soție.
Art. 21 din Legea nr. 217/2003 arată că persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții: (..) d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima.
Art. 24 din același act normativ prevede că durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție se stabilește de judecător, fără a putea depăși 6 luni de la data emiterii ordinului.
Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata măsurilor dispuse, acestea vor produce efecte pentru o perioadă de 6 luni de la data emiterii ordinului.
Constatând că în cauză, reclamanta îndeplinește calitatea de membru de familie, că împotriva acesteia este exercitată violență în familie, care îi pune în pericol viața, integritatea fizică sau psihică, instanța va admite în parte acțiunea și va emite ordinului de protecție pe o perioadă de șase luni de la data emiterii prezentului, prin care dispune obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă de 200 m, față de reclamantă și față de reședința acesteia, situată în mun. B., ., jud. B..
În ceea ce privește durata, instanța va opta pentru perioada ei maximă, de șase luni, având în vedere persistența în activitate a pârâtului. Pe de altă parte, în această perioadă este posibilă și desfacerea căsătoriei prin divorț, în dosarul nr._/200/2012 al Judecătoriei B..
Instanța va interzice pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență, electronică sau în orice alt mod, cu reclamanta.
Instanța va respinge solicitarea reclamantei formulată și în numele sorei sale, S. M. M.. Constată că nici din actele depuse în cauză, nici din declarațiile martorilor audiați, nu rezultă în nici un fel existența vreunei stări de pericol în care să se afle aceasta, datorită acțiunilor pârâtului.
Prezentul ordin este executoriu, potrivit art. 29 din Legea nr. 217/2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea înregistrată sub nr._, având ca obiect „ordin de protecție”, formulată de reclamanta B. E. - M., domiciliată în mun. B., ., jud. B., în contradictoriu cu pârâtul B. C. C., domiciliat în mun. București, ., .. 7, ., sector 6.
Emite ordinului de protecție pe o perioadă de șase luni de la data emiterii prezentului, prin care dispune obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă de 200 m, față de reclamantă și față de reședința acesteia, situată în mun. B., ., jud. B..
Interzice pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență, electronică sau în orice alt mod, cu reclamanta.
Prezenta hotărâre se va comunica Poliției Municipiului B..
Executoriu, potrivit art. 29 din Legea nr. 217/2003.
Încuviințează plata onorariului avocatului din oficiu, în cuantum de 300 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul B.C.A.J. B..
Cu drept de recurs în termen de 3 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 08.04.2013.
P. GREFIER
N. N. P. L. – S.
Red NN/Tehnored.PLS
4 ex/15.04.2013
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
