Pensie întreţinere. Sentința nr. 8705/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8705/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 27-05-2013 în dosarul nr. 30866/200/2012
DOSAR NR_
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.- SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8705
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.05.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE C. I.
GREFIER N. A.
Pe rol fiind soluționarea cererii având ca obiect exercitarea autorității părintești formulată de reclamanta S. D., cu domiciliul în mun. B., . B, ., ., în contradictoriu cu pârâtul I. L. V. cu domiciliul în ., cu participarea autorităților tutelare din cadrul primăriilor M. B. și comunei Frățești-județul G..
La apelul nominal făcut in ședința publică a răspuns reclamanta S. D., prin av. S. I., lipsă fiind pârâtul I. L. V. și autoritățile tutelare din cadrul primăriilor M. B. și comunei Frățești-județul G..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura este legal îndeplinită, nu s-a depus adeverința de venituri de către pârât, s-a depus referatul de anchetă socială, după care:
Av. S. I. pentru reclamantă precizează acțiunea în sensul că solicită ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de către reclamantă.
Instanța ia act de precizarea cererii de chemare în judecată și, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Av. S. I. pentru reclamantă solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată și precizată, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere.
Instanța, potrivit disp. art.150 C.pr.civ., constată cauza în stare de judecata și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe cu numărul_ în data de 13.12.2012 reclamanta S. D. domiciliata in B., Bld. Stadionului, ., ., Jud. B. a solicitat in contradictoriu cu paratul I. L. V., domiciliat in ., județul G., încredințarea spre creștere si educare a minorei I.-S. M. A. născută la data de 17.08.2010 și obligarea paratului la plata unei pensii de întreținere in favoarea minorei.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în perioada 2010-2012 a avut cu paratul o relație de concubinaj in urma căreia s-a născut minora M.-A.. Cu timpul relația a început sa se destrame pe fondul comportamentului violent al concubinului pentru ca din luna mai 2012, în urma unor discuții ce au culminat cu injurii si loviri din partea concubinului să intervină despărțirea. În prezent, a adăugat reclamanta, copilul este cu ea si alături de părinții săi se străduiește să-i asigure cele necesare unei creșteri si educații decente. Având in vedere că în toata aceasta perioada paratul nu s-a preocupat de creșterea si îngrijirea copilului, precum si faptul ca pentru orice act administrativ sau pentru deplasarea împreuna cu minorul este necesara si încuviințarea tatălui, solicită exercitarea in mod exclusiv a drepturilor părintești asupra copilului, urmând ca paratul sa păstreze dreptul de a avea legături personale cu acesta oricând dorește.
A precizat reclamanta că pârâtul manifesta un total dezinteres, de mai bine de 8 luni nu a luat legătură cu copilul si nu s-a interesat deloc de acesta. A adăugat reclamanta că din informațiile pe care le deține, paratul mai este obligat sa plătească pensie de întreținere pentru doi copii minori din alta relație și solicită obligarea paratului la plata unei pensii de întreținere in favoarea minorei in funcție de cele susmenționate, cat si de veniturile pe care acesta le realizează ori, in situația in care acesta nu realizează venituri, raportat la venitul minim pe economie.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 398, 513 si urm. Cod Civil, art. 112 si urm. Cod Procedura Civila.
În susținerea cererii reclamanta a depus la dosarul cauzei în copie următoarele înscrisuri: certificat de naștere minoră, certificat medico-legal nr.500/14.05.2012.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și arăta apărările și dovezile pe care se sprijină.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, ancheta psihosocială întocmită de Autoritatea Tutelară P. comunei Frățești, ancheta psihosocială întocmită de Autoritatea Tutelară P. M. B., martori. În cadrul probei testimoniale, la propunerea reclamantei a fost audiată martora A. E..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
La data de 17 august 2010 s-a născut minora I. S. M. A. din relația de concubinaj a reclamantei S. D. cu pârâtul I. L. V., astfel cum rezultă din certificatul de naștere al minorei ., nr._.
Prin cererea de față, reclamanta a solicitat instanței în baza dispozițiilor Noului cod civil să se pronunțe asupra exercitării autorității părintești exclusive, stabilirea domiciliului minorei și obligarea pârâtului să contribuie la cheltuielile de creștere și educare a minorei.
Instanța reține că potrivit prevederilor Noului Codul civil autoritatea părintească comună reprezintă regula, în timp ce autoritatea părintească exercitată de către un singur părinte reprezintă o situație de excepție și trebuie să fie temeinic motivată.
Potrivit art. 487 Cod civil, părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acesteia potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului. Despărțirea părinților și stabilirea locuinței minorului la unul dintre aceștia nu trebuie să afecteze exercițiul autorității părintești comune. Ambii părinți trebuie să aibă, în mod constant, în vedere interesul copilului lor și să ia împreună deciziile importante legate de creșterea și evoluția acestuia, spre exemplu cele referitoare la religia copilului, la asistența medicală, întreținere și educație.
Autoritatea părintească comună, în cazul părinților despărțiți reprezintă modalitatea de responsabilizare a amândurora cu privire la minor și de garantare atât a prezenței mamei cât și a tatălui în viața copilului, independent de faptul că aceștia nu mai conviețuiesc.
D. pe cale de excepție, în cazuri întemeiate, autoritatea părintească va fi acordată unui singur părinte. Art. 507 din noul cod civil prevede limitativ situațiile în care exercitarea autorității părintești se face de către un singur părinte, respectiv când unul din părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești, sau dacă, din orice motiv se află în neputință de a-și exprima voința.
Potrivit dispozițiile art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești referitoare la copii.
Stabilirea acestui interes se face prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, printre care vârsta copilului, condițiile pe care părintele i le poate asigura pentru o bună dezvoltare morală, intelectuală și fizică, atașamentul acestuia față de copil, precum și al copilului față de părinte, profesia părinților, profilul lor socio-moral, interesul și grija manifestată de părinți în timpul conviețuirii și după despărțirea în fapt și alte asemenea împrejurări, fără ca vreun criteriu de apreciere să fie absolutizat, sau altul să nu fie luat în seamă.
Exercitarea în comun a autorității părintești se concretizează în consultarea acestora în luarea deciziilor importante cu privire la creșterea si educarea copiilor (de exemplu, alegerea scolii la care copilul va studia, a medicului de familie, a cursurilor extrașcolare, a excursiilor în care se va deplasa etc.), iar, în speță, aspectul că părinții minorei sunt divorțați, nu poate fi un motiv pentru a exclude unul din părinți de la responsabilitatea ce-i revine în creșterea și educarea copilului, de altfel nici reclamantul nu a dorit acest lucru.
În speță, instanța reține că aspectul că pârâtul de la separarea în fapt de reclamantă în urmă cu aproximativ un an nu a mai luat legătura cu minora nu constituie un motiv întemeiat pentru exercitarea în mod exclusiv a autorității părintești.
În consecință, urmează ca instanța să stabilească ca autoritatea părintească să revină în comun ambilor părinți referitor la minora I. S. M. A..
În privința celui de al doilea capăt de cerere din probele administrate instanța reține că potrivit art. 496 din noul cod civil ,copilul minor locuiește la părinții săi, dacă părinții nu locuiesc împreună aceștia vor stabili de comun acord locuința copilului . Potrivit dispozițiilor art. 496 alin.3, în caz de neînțelegeri între părți instanța de tutelă hotărăște locuința copilului având în vedere concluziile raportului de anchetă psihosocială, ascultându-i pe părinți, dar mai ales potrivit interesului superior al copilului.
Instanța constată că în speță reclamanta a avut o relație de concubinaj cu pârâtul din anul 2009, iar în urmă cu un an urmare unor neînțelegeri pârâtul a părăsit domiciliul comun din municipiul B. și s-a întors în locuința părinților săi din .. De la separarea în fapt minora a rămas în grija mamei sale care a fost ajutată de părinți.
Astfel, instanța apreciază că în situația în care se pune problema stabilirii locuinței minorului trebuie să se aibă în vedere condițiile care în ansamblu determină stabilirea locuinței minorului unuia dintre părinți și care își găsește justificarea și poate fi luată numai atunci când se stabilește că interesele minorului o cer, adică numai când părintele în a cărui îngrijire se află nu-i mai poate a sigura condițiile necesare pentru o dezvoltare corespunzătoare.
La stabilirea locuinței copiilor trebuie să se țină seama de interesul lor, care urmează a se determina prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, cum sunt vârsta minorului, conduita morală a fiecărui părinte, gradul de atașament față de copil, situația lor materială, posibilitățile concrete de a se ocupa efectiv de minor, precum și afecțiunea manifestată de acesta față de unul sau altul dintre părinți.
Aceste împrejurări, fără a fi determinante prin ele însele, sunt lăsate la aprecierea instanței pentru a conchide, în raport cu ansamblul criteriilor respective, morale și materiale, care dintre părinți poate oferi condiții mai bune pentru creșterea și educarea copilului.
Potrivit noilor reglementări cuprinse în legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului în art.2 din lege se menționează că orice reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
Astfel, potrivit legii copilul are dreptul să crească alături de părinții săi, ambii părinți fiind responsabili pentru creșterea și educarea copiilor lor.
In măsura în care însă există neînțelegeri între părinți, instanța judecătorească trebuie să se pronunțe cu privire la exercitarea acestor drepturi și îndeplinirea obligațiilor părintești, considerându-se necesară măsura în primul rând în interesul superior al minorului.
În consecință, așa cum rezultă din referatul întocmit de către Autoritatea Tutelară de la domiciliul reclamantei și la domiciliul pârâtului și în raport de probele administrate în cauză, respectiv în raport de declarația martorului audiat, văzând și lipsa totală de interes din partea pârâtului care, legal citat nu s-a prezentat la niciun termen de judecată, nu a formulat întâmpinare sau cerere reconvențională, instanța în conformitate cu dispoz art.403 din noul cod civil va admite acțiunea formulată de reclamantă și în consecință va stabili locuința efectivă a minorei la domiciliul reclamantei din . B, scara A, etaj 1, ..
În ceea ce privește pensia de întreținere, instanța reține că potrivit art. 499 al.1 Cod civil, „tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.”
Relativ la cuantumul obligației de întreținere, se au în vedere dispozițiile art. 529 Cod civil, potrivit cărora întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, trebuind totodată să fie respectate limitele întreținerii ce urmează a fi acordată de părinte din venitul sau din muncă.
Așa fiind în temeiul dispoz art.402 C. civil, instanța va obliga pârâtul să contribuie la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a minorei prin plata unei pensii de întreținere în cuantum de 91 lei lunar, începând cu data introducerii cererii 13.12.2012 minora locuind efectiv la reclamantă la acea dată, și până la împlinirea vârstei majoratului de către beneficiara obligației de întreținere, ținându-se seama de salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata stabilit prin HG nr. 1193/2010, precum și de declarațiile reclamantei că pârâtul mai are doi copii minori în întreținere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea având ca obiect exercitarea autorității părintești formulată de reclamanta S. D., cu domiciliul în mun. B., . B, ., ., în contradictoriu cu pârâtul I. L. V. cu domiciliul în Com. Frățești, ., cu participarea autorităților tutelare din cadrul primăriilor M. B. și comunei Frățești-județul G..
Stabilește ca autoritatea părintească să revină în comun ambilor părinți referitor la minora I. S. M. A., născută la data de 17.08.2010.
Stabilește locuința minorei la reclamantă, în . B, ., ..
Stabilește în sarcina pârâtului contribuția acesteia la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a minorei prin plata unei pensii de întreținere în cuantum de 91 lei lunar, începând cu data introducerii cererii 13.12.2012, și până la împlinirea vârstei majoratului de către beneficiara obligației de întreținere.
Executorie de drept în privința obligației de întreținere.
Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.05.2013.
Președinte, I. C. | ||
Grefier, A. N. |
Red. C.I/Tehnored. C.I /A.N.
6 ex/17 Iunie 2013
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 5985/2013. Judecătoria BUZĂU | Pensie întreţinere. Sentința nr. 24/2013. Judecătoria BUZĂU → |
|---|
