Plângere contravenţională. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 13540/200/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11.10.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: N. A. D.
GREFIER: M. B. Ș.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul T. V. C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că la data de 16.09.2012, prin serviciul registratură, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare și documentația care a stat la baza emiterii procesului-verbal contestat, in 2 exemplare, iar la data de 11.10.2013, prin serviciul registratura, petentul a depus la dosarul cauzei o cerere de acordare a unui nou termen de judecata, in vederea angajarii unui aparator, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 159 indice 1 C.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere - în temeiul art. 126 al. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, material - în temeiul art. 1 pct.2 C.proc.civ. și teritorial în temeiul art. 32 al. 2 din OG nr. 2/2011.
Deliberand asupra cererii de amanare a judecatii, formulata de petent, instanta apreciaza ca aceasta a avut suficient timp la dispozitie in vederea angajarii unui aparator (cca 3 luni de la momentul introducerii actiunii si cca 2 luni de la momentul primirii citatiei), plangerea fiind introdusa pe rolul instantei la data de 12.08.2012, iar citatia pentru primul termen de judecata fiindu-i comunicata inca din data de 12.09.2012. Mai mult, instanta retine ca petentul nu a probat in niciun fel existenta unor motive exceptionale si temeinice in sensul dispozitiilor art.222 alin.1 C.proc.civ, care sa justifice acordarea unui nou termen de judecata in cauza, considerente pentru care instanta respinge cererea de amanare formulata de petent, ca neintemeiata
Apreciind că probele cu înscrisurile de la dosar si cu inregistrarea video sunt pertinente, concludente și utile putand duce la dezlegarea in fond a pricinii, în temeiul art. 255 alin.1 rap. la art.258 alin.1 C.proc.civ, instanța le încuviințează pentru ambele parti.
Instanta, considerându-se lămurită, în temeiul art.394 C.proc.civ, declară încheiate dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângereaînregistrată pe rolul Judecatoriei B. la data de 12.08.2013, sub nr._, petentul T. V. C. a chemat în judecată pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/06.08.2013 întocmit de un agent constatator din cadrul IPJ Buzau, exonerarea sa de la plata amenzii, iar in subsidiar, anularea sanctiunii complementare.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 06.08.2013, in timp ce conducea autoturismul marca Mercedes Benz cu nr. de inmatriculare_ pe ., a fost oprit de catre agentul de politie I. V. I., care i-a comunicat ca a fost inregistrat de aparatul radar circuland cu viteza de 98 km/h, desi in realitate nu rula pe sosea cu aceasta viteza.
Petentul a aratat ca, la momentul sanctionarii sale, agentul de politie I. V. I. nu i-a prezentat niciunul dintre documentele care atestau savarsirea faptei retinute in sarcina sa si, mai mult, agentul mentionat nu avea decat dreptul de a-l identifica pe petent, abaterea trebuind sa fie constatata printr-un act intocmit chiar de agentul care a inregistrat fapta, in speta cel care a utilizat aparatul radar, care trebuia sa detina atestat valabil de folosire a echipamentului video de masurare a vitezei. Agentul I. V. I. se afla la cativa kilometri de locul unde era amplasat radarul, astfel ca nu avea cum sa constate nemijlocit fapta.
Petentul a mai aratat ca, potrivit art.181 alin.1 din HG nr.1391/2006, procesul-verbal de constatare a unei contraventii urmeaza a fi incheiat dupa prelucrarea inregistrarilor de catre politistul care utilizeaza aparatul radar, folosindu-se modelul prevazut in anexa nr.1D, ceea ce nu s-a intamplat in cauza.
In aceste conditii, petentul a invocat nulitatea absoluta a procesului-verbal contestat, intrucat acesta nu cuprinde numele, prenumele si semnatura agentului constatator, ci ale unei alte persoane – numitul I. V. I. – care nu indeplineste cerintele prevazute de lege.
Petentul a invocat totodata nulitatea actului contestat si pentru incalcarea dispozitiilor art.16 din OG nr.2/2001, intrucat in continutul lui nu sunt indicate numele, prenumele si institutia din care face parte agentul care a constatat fapta, iar nu ale persoanei care a redactat procesul-verbal.
În drept, petentul a invocat dispozițiile HG nr.1391/2006, OUG nr. 195/2002 si C.proc.civ.
În dovedire, petentul a depus la dosar, în copie, urmatoarele inscrisuri: procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/06.08.2013 întocmit de către instituția intimată (fila 5), chitanta . nr._ (fila 7) si act identitate (fila 8).
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 20 lei, prin chitanta . nr._/08.08.2013 (fila 6), potrivit dispozitiilor art.19 din OG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru (in vigoare la data introducerii plângerii).
La data de 17.09.2012, prin serviciul registratura, intimatul a depus la dosarul cauzei intampinare, solicitand respingerea plangerii.
In motivare, intimatul a aratat ca la data de 06.08.2013, petentul a fost inregistrat cu aparatul radar montat pe autospeciala MAI_, ruland cu o viteza de 98 km/h, pe un sector de drum unde viteza maxima admisa era de 50 km/h.
Intimatul a invederat ca aparatul radar utilizat pentru constatarea contraventiei in prezenta cauza este verificat metrologic, conform buletinului nr._/28.03.2013.
In drept, intimatul a invocat dispozitiile art.205-208 C.proc.civ.
In dovedire, intimatul a depus la dosar, în copie, urmatoarele inscrisuri: buletin de verificare metrologica nr._/28.03.2013 (fila 17), atestat operator radar (fila 19), istoric abateri contraventionale (fila 21), inregistrarea video a contraventiei pe suport electronic – compact disk (fila 22) si raport al agentului constatator (fila 23).
Instanța a încuviințat în cauză proba cu înscrisurile de la dosar si proba cu inregistrarea video, pentru ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/06.08.2013 (fila 5) încheiat de agentul constatator I. V. I. din cadrul instituției intimate INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., petentul T. V. C. a fost sancționat cu 9 puncte amenda în cuantum de 720 de lei si 6 puncte de penalizare.
Petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută art.121 alin.1 din ROUG nr.195/2002 si sanctionata de art.102 alin.2 din OUG nr.195/2002, retinandu-se că, la data de 06.08.2013, orele 08.40, a condus autoturismul marca Mercedes Benz cu nr. de inmatriculare_ pe ., avand o viteza de 98 km/h.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în prezenta petentului, fiind semnat de catre acesta cu urmatoarele obiectiuni: „nu am depasit viteza cu acest nivel”.
În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data inmanarii procesului-verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește excepțiile nulității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției invocata de petent, instanța le califica ca fiind apărari de fond, iar nu veritabile excepții procesuale asupra cărora să fie obligată să se pronunțe în condițiile art.137 alin.1 C.proc.civ.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța observă că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității, de către un agent constatator competent în raport cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii arătate la art. 17 din actul normativ citat.
Instanța reține că prin Decizia nr. XXII/ 19.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii, s-a statuat că nerespectarea la încheierea unui proces-verbal a altor dispoziții legale decât cele prevăzute de art.17 din OG nr. 2/2001, se sancționează cu nulitatea relativă, fiind necesară dovada existenței unei vătămări suferite de petent și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
Instanta nu poate primi critica petentului potrivit careia procesul-verbal contestat, intrucat acesta nu cuprinde numele, prenumele si semnatura agentului constatator, ci ale unei alte persoane – numitul I. V. I. – care nu indeplineste cerintele prevazute de lege. Instanta apreciaza ca este neîntemeiată aceasta aparare a petentului, față de dispozițiile art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, potrivit cărora nu constituie o încălcare a legii faptul că procesul-verbal de contravenție nu a fost încheiat de polițistul care a operat cu aparatul radar, ci de un altul care l-a oprit la o oarecare depărtare de locul constatării faptei, întrucât în speță fapta a fost constatată cu ajutorul aparatului radar, mijloc tehnic verificat metrologic.
Oricum, în accepțiunea dispozițiilor OG nr. 2/2001 și a art. 109 din OUG nr. 195/2002, agentul constatator nu este numai persoana care percepe personal și nemijlocit fapta contravențională, prin propriile simțuri, ci și aceea care constată (descoperă) săvârșirea unei contravenții prin examinarea oricăror probe prevăzute de lege. O interpretare contrară ar presupune că nu ar putea fi sancționate decât faptele contravenționale percepute în mod direct de agentul constatator, ceea ce este inadmisibil. De altfel, polițistul rutier care a încheiat procesul-verbal de contravenție a participat parțial la constatarea faptei, întrucât procedând la oprirea vehiculului cu ajutorul căruia s-a comis fapta contravențională, a identificat pe autorul acesteia.
De asemenea, instanța reține că nu se impunea ca agentul constatator care a întocmit procesul-verbal să dețină un atestat de operator radar (desi in cauza intimatul a facut aceasta dovada), întrucât, așa cum s-a reținut, nu acesta a operat cu aparatul radar.
Instanta nu poate primi nici critica petentului in sensul ca in continutul procesului-verbal nu este indicata institutia din care face parte agentul constatator, intrucat din examinarea actului contestat rezulta ca aceasta mentiune este inscrisa in curpinsul sau. Oricum, petentul nu a facut dovada unei vatamari produse de o eventuala lipsa a mentiunii respective, care sa nu poata fi inlaturata decat prin anularea actului.
Instanta nu poate primi nici apararea petentului, potrivit careia procesul-verbal de constatare a unei contraventii urmeaza a fi incheiat dupa prelucrarea inregistrarilor de catre politistul care utilizeaza aparatul radar, folosindu-se modelul prevazut in anexa nr.1D, retinand ca, potrivit art.181 alin.2 din HG nr.1391/2006, modelul la care petentul face referire in plangerea sa este folosit numai in cazurile in care contravenientul nu a fost identificat imediat dupa savarsirea faptei, ori in situatia dedusa judecatii petentul a fost identificat imediat.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul temeiniciei sale, instanța apreciază că probatoriul administrat în cauză conduce la concluzia că procesul-verbal este temeinic, pentru considerentele ce urmează:
Astfel, din analiza planșei foto si inregistrarii video depuse la dosar de intimat pe suport electronic (fila 22), reiese cu claritate că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ condus de petent a fost depistat cu aparatul radar circulând cu viteza de 98 km/h pe un drum public, in localitate, la data și ora indicate în procesul verbal de contravenție.
Planșa foto si inregistrarea video îndeplinesc toate cerințele prevăzute de art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05/2005, aprobată prin Ordinul 301/2005, așa cum a fost modificat prin Ordinul nr.187/2009, evidențiindu-se în cuprinsul lor data și ora măsurătorii, valoarea vitezei și imaginea autovehiculului al cărui număr de înmatriculare este vizibil.
Conform procesului-verbal . nr._/06.08.2013 (fila 6), înregistrarea faptei a fost făcută cu aparatul radar montat pe autospeciala marca Dacia L. MCV cu numărul de înmatriculare MAI_, aparat care la acel moment se afla în termenul de valabilitate a verificării metrologice, conform buletinului nr._/28.03.2013 (atasat la dosar pe suport electronic – fila 22), prin care acesta a fost declarat admis pentru o perioadă de 1 an, fiind îndeplinite astfel și condițiile impuse de art. 5.2.1 din Norma de metrologie amintită.
Instanta observa ca aceste probe se coroboreaza si cu raportul intocmit de agentul constatator al faptei – aflat la fila 23 din dosar.
Instanta retine ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională constituie un act administrativ și ca orice act administrativ este învestit cu prezumția de legalitate, ce presupune că actul este emis cu respectarea dispozițiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumția de autenticitate, ce presupune că actul emană de la autoritatea menționată în cuprinsul său și prezumția de veridicitate, în temeiul căreia se consideră că aspectele menționate în cuprinsul său corespund realității constatate de agentul instrumentator.
Deși prezumția de adevăr de care se bucură un astfel de proces-verbal, în virtutea calității sale de act administrativ, este una relativă și nu una absolută (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție), acest act are o anumită forță probantă dată de faptul constatării faptei prin propriile sale simturi de un organ al statului investit cu autoritate publica.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator (cauza A. împotriva României).
Prin urmare, toate constatările făcute de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumții, chiar de ordin judiciar, dacă aceste prezumții se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. României - prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.
Deși petentului i s-a acordat în mod efectiv posibilitatea de a propune orice probe ar fi considerat necesare în combaterea celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare în cadrul unei proceduri contradictorii, instanța observă că în cauză apărările formulate de acesta prin care tinde la a dovedi netemeinicia procesului-verbal contestat, nu sunt însoțite de nicio dovadă și nici de vreun indiciu care să facă rezonabilă îndoiala cu privire la faptele reținute de agentul constatator (cauza N. G. c. României).
Așadar, prezumția de legalitate a actului atacat nefiind răsturnată - instanța constată că rămâne în ființă prezumția de veridicitate a situației de fapt reținută în cuprinsul actului, apreciind că în mod întemeiat a reținut agentul constatator săvârșirea faptei contravenționale constând în depasirea de catre petent cu 48 km/h a vitezei maxime legale prevazute pentru circulatia pe drumuri nationale, in localitate.
Art. 34 din OG nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii aplicate.
Privitor la sancțiunile aplicate, instanța noteaza ca, potrivit dispozițiilor art. 49 alin.1 din OUG. 195/2002, limita maximă de viteză în localități pe drumurile naționale europene este de 50 km/h, iar potrivit art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 conducătorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus.
Potrivit art. 102 alin.2 din OUG 195/2002 si art.108 alin.1 lit.d pct.3 din OUG 195/2002 - constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni (9-20 puncte amendă) și 6 puncte de penalizare depășirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai cu 41- 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit dispozițiilor art.98 alin.1 din OUG nr.195/2002, amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, iar potrivit dispozițiilor alin.2 din același act normativ, un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
Cum din analiza materialului probator administrat in cauza rezulta ca petentul a depășit viteza legală cu 48 Km/h, instanta retine ca fapta a fost corect încadrată din punct de vedere juridic, iar sanctiunea aplicata respecta limitele prevazute de lege pentru fapta comisa.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța observă că, în speță, petentului i s-a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege pentru depasirea cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata cu mijloace tehnice verificate si omologate.
Instanța consideră că fapta petentului, nu poate fi consecința unei neatenții sau culpe ușoare, ci este consecința unei lipse vădite de interes a acestuia față de siguranța traficului și denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja atât pe cel care conduce un autoturism, cât și pe ceilalți participanți la trafic.
Instanța apreciaza că acest gen de fapte necesită o sancționare adecvată, în vederea realizării scopului educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale, in conditiile in care prezintă un grad de pericol social destul de ridicat, fiind susceptibile de urmări grave și ireparabile, precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor corporale. Conducerea cu o viteză de deplasare mai mare decât cea admisă de lege pe un anumit sector de drum constituie prin ea însăși un pericol pentru siguranța celorlalți participanți la trafic, prin aceea că favorizează posibilitatea survenirii de accidente rutiere.
Analizand circumstanțele personale ale contravenientului in aprecierea pericolului social al faptei comise, instanta are in vedere comportamentul general al acestuia in societate, sens in care observa ca petentul a mai fost sanctionat anterior de 21 ori pentru acelasi gen de fapte, astfel cum rezulta din analiza istoricului abaterilor contraventionale savarsite de acesta aflat la fila 21 din dosarul cauzei.
Coroborand acest comportament al petentului care persevereaza pe cale contraventionala, savarsind in mod repetat acelasi gen de contraventie, chiar si dupa sanctionarea sa, cu atitudinea nesincera a acestuia in cadrul acestei actiuni, el declarand ca nu rulat cu viteza de 98 km/h, desi nu a reusit sa probeze aceasta sustinere, instanta conchide ca petentul nu înțelege gravitatea faptei sale și nici pericolul pe care o astfel de faptă îl prezintă în mod concret pentru sine si pentru ceilalti participanti la trafic.
Întrucât sancțiunea complementară a aplicarii punctelor de penalizare intervine de drept odată cu săvârșirea faptei de către petent, instanța apreciază orice discuție referitoare la oportunitatea luării sale este exclusă.
Având în vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunii contravenționale, aceasta fiind una proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge plângerea formulată de petent, ca fiind neîntemeiată si va mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/06.08.2013, ca fiind temeinic si legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plangerea contraventionala formulată de petentul T. V. C., cu domiciliul in Buzau, ..5, jud. Buzau, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., cu sediul în Buzau, .-10, jud. Buzau, ca neintemeiata.
Mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/06.08.2013, ca fiind temeinic si legal.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. D. M. B. Ș.
Red. A.D.N.
4 ex. /23.10.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 24/2013. Judecătoria BUZĂU | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 11/2013.... → |
|---|
