Plângere contravenţională. Sentința nr. 13/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 13/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 13-09-2013 în dosarul nr. 20441/200/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 13.09.2012
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – L. C. R.
GREFIER – R. N.
Pe rol fiind acțiunea civilă, având ca obiect plângere contravențională, formulată de către petentul C. A. în contradictoriu cu intimata I.P.J. B.-SERVICIUL RUTIER împotriva procesului verbal de contravenție . nr.._/17.06.2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită și că intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare și un set de înscrisuri.
Instanța ia act de depunerea la dosar, de către intimată, a întâmpinării și constată că aceasta a fost comunicată petentului.
Instanța în temeiul art. 159 1 alin.4 Cod procedură civilă, raportat la art. 32 alin.1 din O.G. nr.2/2001 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța, în temeiul art. 167 al.1 C.pr.civ., încuviințează pentru petent și pentru intimată proba cu înscrisurile de la dosar, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 19.06.2012 petentul C. A. a formulat, în contradictoriu cu intimata I.P.J. B.-SERVICIUL RUTIER, plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/17.06.2012, solicitând anularea acestuia și a sancțiunilor aplicate, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul.
În motivare, petentul a arătat, în esență, că prin procesul-verbal de contravenție a fost sancționat pentru o contravenție de care nu se face vinovat, respectiv pentru că a condus autoutilitara proprietatea tatălui său, fără a avea inspecția tehnică periodică. Petentul a menționat că autoturismul este proprietatea tatălui său și că în ziua respectivă a plecat cu autoturismul pentru un caz fortuit și anume o transporta pe fiica sa, C. B. M., la Spitalul Municipiului B., pentru un caz de urgență, având o criză de astm.
Petentul a susținut că nu avea cunoștință că autoturismul nu are inspecția tehnică periodică și nici nu a avut cum să-l întrebe pe tatăl său, întrucât a plecat la spital imediat ce s-a declanșat criza de astm. A mai susținut că în autoturism se afla și numita M. N.-N. din B..
Plângerea nu este întemeiată în drept.
A anexat plângerii procesul-verbal de contravenție . nr._/17.06.2012 și copie de pe cartea de identitate.
Plângerea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar potrivit art. 36 din OG nr.2/2001 și art. 15 lit.i) din Legea nr.146/1997 (în vigoare la data introducerii plângerii).
Intimata a depus la dosarul cauzei, la data de 20.09.2012, prin serviciul registratură, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și raportul întocmit de agentul constatator.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că în data de 17.06.2012, orele 08.17, petentul a fost oprit, la intersecția cu varianta Vadu Pasii, pentru control, iar după verificarea documentelor, agentul a constatat că inspecția tehnică periodică a autoturismului, aplicată pe certificatul de înmatriculare al acestuia, era expirată din data de 19.05.2012.
Petentului i s-a întocmit procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/17.06.2012, pentru nerespectarea prevederilor art.10 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep, procedând totodată și la reținerea certificatului de înmatriculare.
Intimata a mai arătat că petentului i s-a adus la cunoștință conținutul procesului-verbal, pe care l-a semnat, iar la rubrica „alte mențiuni” a consemnat „nu am stiut că era expirat”.
În drept, a invocat disp. art. 115-118 Cod procedură civilă.
În probațiune, intimata a depus la dosarul cauzei raportul întocmit de agentul constatator (fila 14 ) .
Intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La termenul de judecată din 13.09.2013, instanța în temeiul art. 167 alin.1 Cod procedură civilă a încuviințat petentului și intimatei proba cu înscrisurile de la dosar, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/17.06.2012 petentului i s-a aplicat ca sancțiune contravențională amenda în cuantum de 630 lei, pentru nerespectarea prevederilor art.10 alin.1 din OUG nr.195/2002 și reținerea certificatului de înmatriculare, în temeiul art.102 alin.1 pct. 1 din OUG nr. 195/2002, reținându-se că la data de 17.06.2012, ora 08:17, locul varianta Vadu Pasii, a condus autoutilitara marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, pe centura variantă Vadu Pasii, fără a avea efectuată inspecția tehnică periodică din data de 19.05.2012
Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevazute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contraventie conține mențiunile privitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, descrierea faptei savarsite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Procesul-verbal conține și semnătura petentului precum și obiecțiunile acestuia.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că potrivit art. 10 alin.1 din OUG nr.195/2002 este interzisă circulația pe drumurile publice a vehiculelelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, a celor al căror termen de valabilitate a inspecției periodice a expirat. Nerespectarea acestor dispozitii legale se sancționează, conform art.102 alin.1 pct. 1 din OUG nr. 195/2002, cu amendă prevazută în clasa IV de sancțiuni (9-20 puncte-amendă).
Instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de prob, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din 7 septembrie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr.2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argument pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Instanța reține totodată faptul că agentul constatator a întocmit procesul-verbal de contravenție ca urmare a constatărilor personale. Acest aspect rezultă din cuprinsul procesului-verbal, existând mențiunea că ”la data de 17.06.2012, ora 08:17, a condus autoutilitara marca Dacia, cu nr. de înmatriculare_ .... ” De asemenea, în cuprinsul procesului verbal se menționează că petentul se afla singur în mașină.
Așadar, din mențiunile procesului-verbal reiese că agentul constatator a constatat personal, anterior întocmirii procesului–verbal de contravenție, fapta reținută.
Totodată, în cuprinsul raportului de caz întocmit ulterior de același agent constatator, depus la dosar de către intimată odată cu întâmpinarea (fila 14), acest agent de poliție a declarat că, în data respectivă, în jurul orelor 08:17 a oprit autoutilitara Dacia cu nr. de înmatriculare_ în vederea testării conducătorului auto cu aparatul Drager, a solicitat documentația conducătorului auto, a efectuat testarea cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind 0,00 mg/l, verificând documentele prezentate a constatat faptul că autoutilitara avea ITP expirat din data de 19.05.2012. În același raport se menționează că, conducătorul auto se afla singur în mașină și se deplasa la oborul de vite.
Potrivit art. 1171 cod civil de la 1864 (în vigoare la data întocmirii procesului-verbal), ”actul autentic este acela care s-a făcut cu solemnitățile cerute de lege, de un funcționar public, care are drept de a funcționa în locul unde actul s-a făcut”, iar potrivit art.1173 Cod civil ”actul autentic are deplină credință împotriva oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile ce constată”. Prin urmare, procesul-verbal de constatare a contravenției, fiind un act autentic, după definiția Codului civil, se bucură de prezumția de validitate până la proba contrară, probă pe care petentul nu a făcut-o. Conform art. 1169 Cod civil ”cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”, așadar petentul trebuia să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul-verbal contestat, ceea ce nu a făcut. Petentul a afirmat în plângere că nu a avut cunoștință de inspecția tehnică periodică era expirată și că în acel moment a plecat cu autoutilitara pentru un caz fortuit, respectiv o transporta pe fiica sa la spitalul din Municipiul B., aceasta având o criză de astm.
Instanța reține că petentul nu a contestat faptul că nu avea inspecția tehnică periodică efectuată, ci a invocat doar că nu știa că ITP era expirat. Insă pentru a se reține în sarcina sa existența erorii, ca și cauză exoneratoare, petentul trebuia să probeze, în primul rând, că eroare nu îi este imputabilă, în sensul că nu ar fi putut, în mod rezonabil, sa știe că autoutilitara nu are inspecția tehnică periodică. Or, având în vedere că autoutilitara era proprietatea tatălui său, este greu de crezut că a fost în imposibilitate să afle de la tatăl său acest aspect.
În ceea ce privește susținerea petentului privind existența unui caz fortuit, respectiv criza de astm a fiicei sale pe care o transporta la Spitalul Municipiului B., instanța reține că această împrejurare nu poate fi încadrată ca fiind un caz fortuit, ci eventual o stare de necesitate. Cu toate acestea, petentul nu a probat această urgență medicală de care a făcut vorbire, cu acte medicale care să ateste că fiica sa are această afecțiune sau care să ateste că în acea dată a beneficiat de asistență medicală pentru criza de astm suferită, cu toate că avut posibilitatea, de la data introducerii plângerii -19.06.2012 și până la data soluționării-13.09.2013, să depună la dosarul cauzei orice înscrisuri de care înțelegea să se folosească.
Instanța reține atitudinea nesinceră a petentului care a arătat că o transporta pe fiica sa la Spitalul Municipiului B. și că era însoțit de numita M. N.-N., cu toate că atât în cuprinsul procesului verbal contestat, cât și în raportul întocmit de agentul constatator, se menționează că petentul se afla singur în autoutilitară. Mai mult, din raportul întocmit de agentul constatator, rezultă că direcția de mers a petentului era dinspre centru către B., că se deplasa la oborul de vite, fiind oprit la intersecția cu varianta Vadu Pasii. Dacă .-ar fi deplasat către Spitalul Municipiului B., așa cum susține acesta, direcția de deplasare trebuia să fie înspre B..
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, potrivit dispozițiilor art. 98 din OUG nr. 195/2002 rep., amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate. Un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului. Potrivit H.G.nr.1225/2011 salariul minim brut pe țară garantat în plată începând cu ianuarie 2012 este 700 lei.
În speță, instanța constată că petentului i s-a aplicat în mod corect sancțiunea amenzii de 630 lei pentru nerespectarea art.10 alin.1 din OUG nr.195/2002, reprezentând valoarea a 9 puncte-amendă (70×9 puncte amendă), potrivit art.102 alin.1 pct. 1 din OUG nr. 195/2002. Măsura reținerii certificatului de înmatriculare se aplică automat potrivit art. 112 alin.1 lit.a) din OUG nr. 195/2002, în cazul în care vehiculul nu are efectuată inspecția tehnică periodică valabilă.
Astfel, sancțiunea aplicată petentului se încadreaza în limitele legale, fiind stabilit minimul amenzii prevăzute de lege pentru încalcarea interdicției de a circula pe drumurile publice cu un autovehicul al cărui termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat.
În raport de criteriile de individualizare prevazute de art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, instanta apreciaza ca nivelul minim al amenzii corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentului, fapta fiind considerata de catre legiuitor a prezenta o gravitate sporita prin stabilirea unei amenzi minime în acest cuantum-630 lei.
Instanța consideră că fapta petentului denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja anumite valori, iar acest gen de fapte necesită o sancționare adecvată, în vederea realizării scopului educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale.
Stabilirea prin norme legislative a condițiilor privind circulația vehiculelor este menită să protejeze, printre altele, siguranța circulației rutiere, precum și protecția mediului.
Având în vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunii contravenționale, aceasta fiind una proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent.
Pentru aceste considerente, având în vedere că prezumția de legalitate și de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție nu a fost răsturnată prin proba contrară, iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol al faptei savârșite, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea petentului și va menține procesului verbal, ca legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul C. A., domiciliat în Comuna M., ., în contradictoriu cu intimata I.P.J. B.-SERVICIUL RUTIER, cu sediul în B., .-10, județul B., ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal . nr._ din data de 17.06.2012, ca legal și temeinic.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13.09.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER
L. C. RomanRodica N.
Red,dact L.C.R, 4ex, 15.10..2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1884/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9826/2013.... → |
|---|
