Plângere contravenţională. Sentința nr. 1310/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1310/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 25-01-2013 în dosarul nr. 9808/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 1310/2013
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. C. I.
Grefier M. E.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul I. F. cu domiciliul în sat Scărișoara, ., . în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ -CESTRIN cu sediul în București, Sector 6, .. 401A, având ca obiect procesul verbal de contravenție .>R 12 nr._ din 22.02.2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică cu lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, dosarul este la primul termen de judecată, acțiunea nu este supusă achitării taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar, prin Serviciul registratură intimata CNADNR-CESTRIN a depus adresa emisă de BRML nr. 6633/21.06.2010, planșa fotografică privind autoturismul în cauză, certificatul calificat și autorizația de control a agentului constatator, precum și mențiunea că solicită judecarea în lipsă, iar petentul nu a depus la dosar bonul fiscal prin care a achiziționat rovinieta.
Instanța de judecată, conform dispozițiilor art.159 alin.3 din C.pr.civ. verifică competența și în temeiul art. 126 al.1 și al.2 din Constituția României și art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/ 2001, privind regimul contravențiilor, constată că este competentă să judece pricina din punct de vedere general, material și teritorial.
Având în vedere că procedura de citare este legal îndeplinită și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța, în temeiul art. 167 al.1 C.pr.civ, încuviințează ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Întrucât nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 19.03.2012 petentul I. F. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - CESTRIN, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contravenție .>R 12 nr._ din 22.02.2012 încheiat de intimată.
În fapt, petentul a arătat că a fost sancționat în conformitate cu art. 8 alin. 1 din OOG 15/2002 cu amendă în cuantum de 250 lei, și despăgubiri în valoare de 28 euro, motivat de faptul că în data de 30.08.2011, ora 11,42 pe DN 2 km 115+80 localitatea Mărăcineni, a circulat vehiculul cu nr. de înmatriculare_, fără a deține rovinietă valabilă.
În motivarea plângerii contravenționale, petentul a invocat excepția nulității procesului verbal pentru nerespectarea prevederilor art. 16 al.1, art. 16 al.7 din OG 2/2001, nefiind indicat martorul asistent și relatările acestuia. A mai arătat petentul că pentru ca înregistrarea efectuată de intimată să poată fi folosită ca probă trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute de pct. 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre) și cele de identificare".
În speță, nu sunt menționate în procesul verbal de contravenție datele de identificare a aparatului folosit pentru înregistrare, condițiile în care s-a făcut înregistrarea, identitatea operatorului și în general starea de fapt nu este descrisă corect și complet pentru ca instanța să poată verifica îndeplinirea cerințelor legale și înregistrările să poată fi folosite ca probă. În opinia petentei, generarea electronică a procesului verbal de contravenție după mai mult de 5 luni de la săvârșirea faptei reprezintă cea mai bună dovadă a lipsei oricărei posibilități de comunicare și exclude îndeplinirea cerinței constatării contravenției, respectiv semnarea procesului verbal fie de către contravenient, fie de către martorul asistent (lipsind semnătura acestuia).
Petenta a apreciat că dispozițiile art. 9 din O.G. nr. 15/2002 nu abrogă prevederile O.G. nr. 2/2001 privind necesitatea semnăturii unui martor pe procesul verbal de contravenție, ci oferă numai posibilitatea constatării pe baza utilizării unor mijloace tehnice.
De asemenea, petentul a solicitat prezentarea de către intimată a unui audit al sistemului informatic de emitere a proceselor verbale de contravenție, care să ofere certificarea respectării actelor normative privind emiterea unor astfel de documente, solicitare susținută având în vedere că sistemele informatice ale agenților economici privind emiterea facturilor și a altor documente trebuie supuse unui audit.
In drept au fost invocate dispozițiile din OG 2/2001, art. 242 C.p.c..
Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, precum si prevederilor art. 15 alin. 1 lit. m din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea formulată de petent este scutită de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar.
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare, dar a depus planșa fotografică în susținerea temeiniciei procesului verbal de contravenție solicitând și judecarea în lipsă.
În temeiul art. 167 al. 1 Cod procedură civilă instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri, iar pentru intimat și proba cu planșa foto care a stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție, apreciindu-le pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Instanța a respins ca lipsite de pertinență probele în dovedirea faptului că folosirea camerelor de supraveghere este realizată cu respectarea Legii nr. 677/2001 privind prelucrarea datelor cu caracter personal, respectiv probele din care să rezulte efectuarea unui audit al sistemului informatic de emitere a proceselor verbale de contravenție.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, soluționând plângerea contravențională, instanța are obligația de a verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție.
Prin procesul verbal de contravenție .>R 12 nr._ din 22.02.2012 încheiat de un agent din cadrul intimatului C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 250 de lei în temeiul art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România reținându-se că la data de 30.08.2011, ora 11,42, pe DN2, km. 115+80 în localitatea Mărăcineni, jud. B., vehiculul cu nr. de înmatriculare_, categoria A, aparținând petentului a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă. Tototdată, în temeiul art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, petentul a fost obligat la plata echivalentului în lei a sumei de 28 de euro, cu titlu de contravaloare a tarifului de despăgubire.
Examinând planșa foto depusă la dosarul cauzei, instanța reține temeinicia procesului verbal de contravenție, rezultând fără dubiu căautoturismul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentei a circulat pe drumurile naționale (DN2, km. 115+80, în localitatea Mărăcineni, jud. B.) în data de 30.08.2011 iar petentul nu a făcut dovada deținerii rovinietei valabile pentru data respectivă.
Nefiind vorba despre contravențiile privind depășirea vitezei legale prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, în mod evident înregistrărilor efectuate de intimat în dovedirea contravenției prevăzute de art. 8 din O.G. nr. 15/2002 nu le sunt aplicabile dispozițiile din Norma de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", așa cum susține petentul (care denumește trunchiat actul normativ menționat și se întemeiază greșit pe dipozițiile art. 181 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, neaplicabile în speță). Prin urmare, mijloacele materiale de probă a contravenției prevăzute de art. 8 din O.G. nr. 15/2002 nu trebuie să întrunească anumite cerințe speciale, de vreme ce legea nu le impune, fiind suficient ca acestea să fie apte să pemită identificarea neîndoielnică a mijlocului de transport (cerință îndeplinită în speță de planșa fotografică depusă în probațiune).
Cu privire la legalitatea procesul verbal de contravenție, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea condițiilor formă prevăzute de lege (art. 16-17 din O.G. nr. 2/2001).
Contrar susținerilor petentului, fapta a fost descrisă cu claritate și suficient de amănunțit astfel încât să se poată verifica legalitatea procesului verbal de contravenție.
Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului verbal de contravenție, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Rezultă cu claritate din aceste dispoziții că dreptul la apărare al contravenientului nu este absolut, iar în procedura contravențională se exercită prin formularea de obiecțiuni în anumite condiții prevăzute de lege, respectiv numai dacă contravenientul este prezent la încheierea verbal de contravenție, condiție subînțeleasă de vreme ce obligația de încunoștiințare a contravenientului este impusă agentului constatator numai pentru momentul încheierii procesului verbal de contravenție. În cazul în care contravenientul nu este prezent la încheierea procesului verbal, agentul constatator nu are obligația de a informa contravenientul despre dreptul de a formula obiecțiuni, așa cum susține în mod eronat petenta. Prin urmare, nu au fost încălcate dispozițiile art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001.
În speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001, întrucât dispozițiile art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 115/2002 și art. 11 alin. 10 din Normele metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România aprobate prin Ordinul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii nr. 769 din 1 octombrie 2010 instituie dispoziții derogatorii de la procedura contravențională de drept comun, fără a impune cerința semnăturii martorului asistent. Astfel, în cazul în care vehiculul este înregistrat cu dispozitivele omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și ulterior, în lipsa contravenientului. În condițiile în care circulația pe drumurile naționale se probează cu ajutorul unor mijloace materiale de probă obținute cu ajutorul unor dispozitive omologate, iar nu prin constatarea directă a faptei de agentul constatator, lipsește rațiunea pentru care s-a instituit prin dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2011 formalitatea semnăturii martorului asistent (împiedicarea abuzului agenților constatatori prin încheierea de procese verbale de contravenție pentru fapte inexistente), motiv pentru care cerința nu a fost instituită și prin dispozițiile O.G. nr. 15/2001 și ale Normelor metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
De asemenea, din examinarea dispozițiilor art. 16, 17 și 19 din O.G. nr. 2/2001 rezultă că semnătura contravenientului nu este un element obligatoriu al procesului verbal.
Nu afectează legalitatea procesului verbal de contravenție eventuala nerespectare a Legii nr. 677/2001 privind prelucrarea datelor cu caracter personal, întrucât cerințele de legalitate a procesului verbal de contravenție sunt stipulate în O.G. nr. 2/2001 și în O.G. nr. 15/2002, iar nu în Legea nr. 677/2001, a cărei nesocotire atrage numai sancțiuni pentru persona care utilizează ilegal datele cu caracter personal. De asemenea, legea nu impune efectuarea unui audit al sistemului informatic de emitere a proceselor verbale de contravenție.
Din examinarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001 și O.G. nr. 15/2002 rezultă că agentul constatator nu are obligația de a prezenta contravenientului mijloacele de probă care stau la baza emiterii procesului verbal de contravenție, critica petentei fiind deci neîntemeiată în legătură cu acest aspect.
În ceea ce privește condițiile de fond, se constată că fapta reținută în procesul verbal de contravenție a fost dovedită, constituie contravenție și a fost corect încadrată juridic în dispozițiile art. 8 alin. 1 și 3 din O.G. nr. 15/2002, potrivit cărora fapta de a circula cu un autoturism pe rețeaua de drumuri naționale din România fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă în cuantum de 250 de lei prevăzut în Anexa nr. 2, iar contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, suma de 28 de euro (118,21) cu titlu de tarif de despăgubire, potrivit Anexei nr. 4 (art. 8 alin. 3).
Este evident că responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, revine în exclusivitate utilizatorului mijlocului de transport, neexistând obligația organelor de control de verificare a achitării la zi a tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale și dreptul de a aplica sancțiunea numai după neconformarea utilizatorului în urma notificării sale, așa cum susține petenta.
Art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 instituie două condiții de fond de care depinde legalitatea procesului verbal de contravenție, respectiv aplicarea sancțiunii în limitele prevăzute de lege și proporționalitatea sancțiunii aplicate cu gradul de pericol social al faptei. Sancțiunea amenzii în sumă de 250 de lei a fost aplicată între limitele prevăzute în Anexa nr. 2 a O.G. nr. 15/2002 (respectiv 250-500 de lei pentru autoturisme). Prin urmare, petenta a fost sancționată cu amenda în cuantum egal cu minimul prevăzut de lege, proporțional cu pericolul social al faptei.
Potrivit dispozițiilor art. 7 din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar potrivit art. 1, alin. 21, din același act normativ tariful de utilizare se aplică doar pentru rețeaua de drumuri naționale din România.
Termenul de utilizator este definit la art. 1, alin.1, lit. b, din același act normativ în sensul că „utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români”.
Față de dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța reține că obligația de achitare a rovinietei aparține proprietarului autoturismului (înscris în certificatul de înmatriculare), în cauza dedusă judecății această obligație fiind în sarcina petentei care era proprietarul autovehiculului.
În cauza de față, intimata a făcut și dovada existentei faptei contravenționale reținute prin procesul-verbal în discuție, așa cum s-a reținut mai sus prin prezentarea planșei fotografice, iar contestatorul nu a făcut în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținuta în procesul verbal de contravenție, condiție în care instanța constată că forța probanta a acestuia nu a fost înlăturată.
Avându-se în vedere pericolul social al faptei săvârșite (art. 5, alin. 5 din OG nr. 2/2001), precum și dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța constată ca sancțiunea aplicată petentei a fost bine individualizată. Ulterior sancționării sale, petenta nu a făcut dovada că a achiziționat o rovinietă pentru autovehiculul respectiv, astfel că instanța apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 34, alin. 1 din OG 2/2001, instanța urmează a menține amenda contravențională plicată prin procesul-verbal.
Referitor la tariful de despăgubire, potrivit art.II din Legea nr.144/2012 tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
In consecință, în raport de considerentele arătate, instanța va admite în parte plângerea, va menține amenda contravențională și va anula tariful de despăgubire.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția de nulitate a procesului verbal de contravenție invocată de petentă.
Admite în parte plângerea formulată de petentul I. F. cu domiciliul în sat Scărișoara, ., . în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ -CESTRIN cu sediul în București, Sector 6, .. 401A, având ca obiect procesul verbal de contravenție .>R 12 nr._ din 22.02.2012.
Anulează în parte procesul verbal de contravenție . 12 nr._ din 22.02.2012 în sensul că menține amenda în sumă de 250 lei și exonerează petentul de plata tarifului de despăgubire în sumă de 121,35 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 25.01.2013.
Președinte,Grefier,
Red./I.V.C-tin
Tehnored./E.M./31.01.2013/ 4 ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 11/2013.... | Succesiune. Sentința nr. 536/2013. Judecătoria BUZĂU → |
|---|
