Plângere contravenţională. Sentința nr. 15/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 11053/200/2012
DOSAR NR. 11._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 15.554
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 04.11.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – N. N.
GREFIER – P. L. – S.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul I. A., cu domiciliul în mun. B., ., jud. B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în mun. B., .-10, jud. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns petentul I. A., personal, și intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită.
Având în vedere că procedura este legal îndeplinită, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. pr. civ., instanța constată că este competentă să judece pricina din punct de vedere general, material și teritorial - potrivit art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/ 2001.
Instanța procedează la identificarea petentului I. A., datele de identificare ale acestuia regăsindu-se în caietul de ședință al grefierului, având în vedere dispozițiile Legii nr. 677/2001, privind protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date.
Având în vedere că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în probațiune.
Petentul I. A., având cuvântul în probațiune, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, depunând o fotocopie de pe polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA.
În baza rolului activ, în conformitate cu art. 129 al. 5 C.pr.civ., instanța, în temeiul art. 167 al.1 C.pr.civ, încuviințează atât pentru petent, dar și pentru intimat, probele cu înscrisurile depuse la dosar, ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreasca, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Petentul I. A., având cuvântul pe fond, solicită înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
Instanța reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 30.03.2012 sub număr unic de dosar_ /2013, petentul I. A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B., înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 1.000 lei, aplicată prin procesul verbal de contravenție, ., nr._/29.03.2012, cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 29.03.2009, la ora 18:10, pe DJ 204 D, în localitatea Maxenu, a fost sancționat pentru motivul că nu deținea asigurarea obligatorie.
Precizează că a prezentat actele, iar asigurarea obligatorie expirase deoarece nu circulase toată iarna și a omis să verifice valabilitatea acesteia. De asemenea, arată că a plecat imediat la B. și a încheiat asigurarea obligatorie.
Apreciază sancțiunea ca fiind prea drastică, având în vedere că nu are nici un venit și are în întreținere un copil minor.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 31 și 32 din OG nr. 2/2001 și este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 15 alin 1 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 36 din O.G. nr. 2/ 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, legile în vigoare la momentul sesizării instanței.
A fost depus, în copie, procesul verbal de contravenție ., nr._/29.03.2012 și dovadă (fila 4), certificatul de înmatriculare (fila 5), asigurare (fila 6).
Legal citat, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca fiind nefondată.
Arată că în urma controlului efectuat la data de 29.03.2012, pe raza satului Maxenu, . poliție a constatat că petentul nu avea asigurare de răspundere civilă auto valabilă, aspect recunoscut de petent și prin plângere.
Se precizează că agentul de poliție i-a comunicat petentului că va fi sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei, fiindu-i adus la cunoștință că poate achita în 48 de ore jumătate din minimul amenzii, respectiv 500 lei. De asemenea, i s-a adus la cunoștință că i se va aplica și măsura complementară a reținerii certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor cu nr. de înmatriculare.
Mai invocă intimatul că petentul a declarat la rubrica „alte mențiuni” că nu are de făcut obiecțiuni, fapt consemnat de agentul constatator.
Referitor la legalitatea procesului verbal, se arată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept și a fost însoțită de Raportul agentului constatator din data de 17.04.2012 (fila 7).
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție, ., nr._/29.03.2012, petentul I. A. a fost sancționat contravențional amendă în valoare de 1.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10din OUG nr. 195/2002, fiind reținut în sarcina acestuia faptul că nu a deținu asigurarea de răspundere civilă obligatorie.
Procesul verbal a fost încheiat în prezența petentului, care l-a și semnat, iar la rubrica „alte mențiuni” se află mențiunea că nu are de făcut obiecțiuni, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 19 din O.G. nr. 2/2001.
Având în vedere analiza dată de Curte contravenției, în cauza Ozturk vs. Germania, potrivit căreia, contravenția, intră în materia acuzațiilor în materie penală, având în vedere clasificarea faptei, potrivit dreptului național, natura faptei incriminate și natura și gravitatea sancțiunii, instanța apreciază că garanțiile procedurale prevăzute de art. 6, par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora orice persoană acuzată de săvârșirea unei infracțiuni, este prezumată nevinovată până ca vinovăția sa este stabilită, sunt pe deplin aplicabile. Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
Prezumția de nevinovăție privește și sarcina probei.
În exercitarea dreptului său la apărare, petentul trebuie, potrivit prevederilor art. 129, al. 1 C.P.C., să-și probeze pretențiile și apărările, această procedură fiind conformă practicii Curții, care a arătat în cauza Salabiaku vs. Franța, în care s-a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept sau de fapt, pe care Convenția nu le interzice în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării.
Instanța reține că O.G. nr. 2/2001 nu conține reguli exprese privind administrarea probelor.
În acest sens, instanța, analizând conținutul procesului verbal contestat de petent, constată faptul că acesta întrunește condițiile de formă impuse de dispozițiile art. 17 și 19 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 16 din O.G. nr. 2/ 2001, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate absolută.
Din interpretarea prevederilor O.G. nr. 2/2001 rezultă că procesul verbal de contravenție contestat se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, revenindu-i petentului sarcina dovedirii contrariului. Astfel, acesta face dovada asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptelor, până la proba contrară ce incumbă petentului, aspect care nu poate contrar intereselor acestuia, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului său la apărare.
Prin urmare, toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege. Rezultă deci că cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând deci prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța reține că petentul nu contestă săvârșirea faptei contravenționale.
De asemenea, instanța reține că petentul nu a probat prin niciun mijloc de probă contrariul a ceea ce s-a consemnat în procesul verbal.
Cu toate acestea, relativ la individualizarea sancțiunii aplicate de către intimat, instanța reține următoarele:
Art. 5 alin. 5 al O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
De asemenea, instanța de judecată, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, administrează probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Astfel, instanța consideră că sancțiunea aplicată de către intimat nu respectă principiul proporționalității cu fapta săvârșită.
Instanța reține că aplicarea sancțiunii „avertismentului ” este o măsură suficientă atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât și pentru atenționarea petentului cu privire la conduita sa viitoare, având în vedere că acesta este la prima abatere și are în întreținere un copil minor.
În sprijinul celor reținute mai sus, instanța constată că petentul a recunoscut fapta comisă, așa cum rezultă din plângerea contravențională depusă. De asemenea, instanța reține că fapta nu a fost de o intensitate așa de mare, astfel încât să fie de natură a produce un pericol real față de circulația pe drumurile publice, acesta încheind imediat momentului sancționării, asigurarea de răspundere civilă obligatorie, conform poliței depuse la dosar de către petent.
Pentru considerentele expuse și în baza art. 34 din O.G. nr. 2/ 2001, instanța va admite plângerea contravențională formulată de A. I. în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție B. și va dispune înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 1.000 lei, aplicată prin procesul verbal ., nr._/29.03.2012, cu sancțiunea avertismentului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională înregistrată sub număr unic de dosar_, formulată de petentul I. A., domiciliat în mun. B., ., jud. B., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., cu sediul în mun. B., . – 10, jud. B..
Dispune înlocuirea amenzii contravenționale în suma de 1.000 lei, aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/29.03.2012, cu sancțiunea avertismentului.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04.11.2013.
P.,GREFIER,
N. N. P. L. - S.
Red NN/Tehnored NN
4 ex/ 11.12.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6807/2013. Judecătoria BUZĂU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3901/2013.... → |
|---|
