Plângere contravenţională. Sentința nr. 15/2013. Judecătoria BUZĂU

Judecătoria BUZĂU - Sentințe și decizii civile / 2013

Sentința nr. 15/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 15-11-2013 în dosarul nr. 14319/200/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA B.

SECTIA CIVILĂ

Sentința civilă nr._

Ședința publică de la 15.11.2013

Instanța constituită in:

PREȘEDINTE: E. I.

GREFIER: C. Z.

Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe petentul N. G., cu domiciliul în B., ..26, ., jud B., și pe intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, cu sediul în București, ..401A, sector 6, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, prin serviciul registratură intimata a depus la dosar întâmpinare, planșe foto, certificate calificate și autorizații de control a agentului constatator, de asemenea Direcția Economică a Municipiului B. a depus adresa nr_/ 12.11.2013, copia contractului de vânzare-cumpărare a autovehiculului folosut carte de identitate auto, după care:

Instanța respinge excepția lipsei calitãții procesual active a petentului, invocatã de intimatã.

Respinge excepția tardivitãții plângerii, invocatã de intimatã.

Instanța, deliberând asupra pertinenței, concludenței și utilității probelor solicitate, în conformitate cu dispozițiile art. 255 și 258 N.C.proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 244 alin.1 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreascã, declară dezbaterile închise, conform art.394 alin.1 C.proc.civ., și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr_ petentul N. G. a solicitat în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, anularea proceselor verbale de contravenție . nr._/ 10.04.2012, . nr._/10.04.2012, . nr._ . nr._/09.04.2013.

În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esențã, că a fost sancționat contravențional motivat de faptul că a circulat pe DN 2km 115 în localitatea Mărăcineni, cu autoturismul cu nr de înmatriculare_ fără a deține rovinietă valabilă .

În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001.

În sustinerea cererii, în conformitate cu dispozitiile art. 112 C.proc.civ, petentul a anexat, în copii certificate, înscrisurile cu care întelege să-si dovedească pretentiile.

Plângerea este scutită de taxă judiciară de timbru, potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001, raportat la art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 și de aplicarea timbrului judiciar, potrivit art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.

Intimata, legal citatã, a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a petentului și excepția de tardivitate a formulării cererii de către petent, pe fond solicitând respingerea plângerii.

În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițile OG 2/2001, OG 15/2002,.

Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri .

Analizând actele și lucrările dosarului și deliberând cu prioritate asupra excepțiilor invocate de intimatã, instanța reține următoarele:

In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a petentului, excepție de fond, absolută și peremptorie, instanța reține cã, potrivit practicii judiciare, calitatea procesualã presupune existența unei identitãți între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat, în cazul situațiilor juridice pentru a cãror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesualã activã aparținând celui ce se poate prevala de aceste interes.

Din analiza proceselor-verbale atacate, instanța constatã cã acestea au fost întocmite pe numele petentului, G. N., care figura în certificatul de înmatriculare a autoturismelor în cauzã.

Prin urmare, având calitatea de contravenient, petentului îi aparține dreptul de a contesta procesele-verbale din cauzã, potrivit disp.art.33alin.1 din OG nr.2/2001.

Pentru aceste considerente, instanța constatã cã s-a fãcut dovada calității de contravenient a petentului, astfel încât acesta are calitate procesuală activã în această cauză, urmând să respingã excepția lipsei calității procesuale active a petentului, ca neîntemeiatã.

Cu privire la excepția tardivitãții plângerii, invocatã de intimatã, instanța reține urmãtoarele:

Procesele verbale atacate de petent, . nr._/ 10.04.2012, . nr._/10.04.2012, . nr._ . nr._/09.04.2013, i-au fost comunicate acestuia prin afișare, la data de 27.04.2012, respectiv 16.04.2013, potrivit proceselor verbale de îndeplinire a procedurilor de comunicare (dosar, filele 31, 33, 35,37, 39, 41, 43, 45), întocmite în prezența martorilor V. A., respectiv S. O..

Conform art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, act normativ ce constituie dreptul comun în materie contravenționalã, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, se poate face plângere în termen de 15 zile de la comunicarea acestuia.

Art. 25 alin. 1 din același act normativ prevede cã procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului, iar potrivit art. 27, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.

Totodatã, instanța reține cã, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la dispozițiile art. 31 alin. (1) din OG nr. 2/2001, prin Decizia nr.10 din 10.06.2013, Inalta Curte de Casație și Justiție a stabilit cã, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.

Astfel, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul sau sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.

Or, intimata din cauza de fațã, a procedat la comunicarea proceselor-verbale prin afișare, fãrã a fi fãcut vreo dovadã în sensul cã nu ar fi reușit sã comunice petentului prin poștã procesele-verbale, motiv pentru care instanța constatã cã cerința comunicãrii acestora nu a fost îndeplinitã și, în consecințã, apreciazã cã plângerea a fost formulatã de petent la data de 22.08.2013, în termen legal.

Pentru aceste considerente, instanța urmează a respinge excepția tardivității plângerii invocatã de intimatã.

Pe fondul cauzei,

I.Cu privire la procesul verbal .>R12 nr._ întocmit la data de 10.04.2012.

La data de 10.04.2012 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – CESTRIN, procesul verbal de contravenție . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către petent a contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002, constând în faptul cã, la data de 10.11.2011, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentului, a circulat pe DN 2- km 115+80 m, pe raza localității Mărăcineni, fără a deține rovinietă valabilă.

Pentru acest motiv, în temeiul art.8 alin.(2) și art.8 alin.(3) din OG nr.15/2002, s-a aplicat petentului sancțiunea amenzii în cuantum de 250,00 lei și a fost obligată la plata tarifului de despăgubire în valoare de 28,00 EURO.

Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa petentului și a unui martor, contravenția fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale Sistemul Informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.

Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Sub aspectul legalității, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care pot fi invocate de instanță din oficiu, iar petentul nu a invocat niciunul din motivele de nulitate prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, procesul- verbal conținând mențiunile privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia, fiind generat și tipărit în mod automat cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR, având asociată semnătura electronică extinsă a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, făcând dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Potrivit dispozițiilor art. 7 din OG 15/2002, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, termenul de utilizator fiind definit la art. 1 alin.1 lit. b din același act normativ, respectiv: „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România”

Așadar, față de dispozițiile legale mai sus enunțate, obligația de achitare a rovinietei aparține persoanei înscrise în certificatul de înmatriculare al autovehicului, cu condiția sã fie și proprietarul acestuia sau sã aibã un drept legal de a-l folosi.

În speță, instanța constată că, din probele administrate în cauză, a rezultat o altă situație de fapt decât cea reținută în cuprinsul procesului verbal menționat, de natură a înlătura răspunderea contravențională a petentului.

Astfel, din Contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 15.01.2008 (f.9), instanța reține că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a fost înstrăinat de petent către numitul A. C. la data de15.01.2008, și a fost scos din evidențele fiscale de pe numele petentului la aceeași datã, așa cum reiese din adeverința din 20.08.2013 și adeverinta nr._ din 12.11.2013, eliberate de Primãria Municipiului Buzãu–Direcția economicã (fila 59). .

Potrivit art. 1674 din Noul Cod Civil, cu excepția cazurilor prevãzute de lege ori dacã din vointa pãrților nu rezulta contrariul, proprietatea se strãmutã de drept cumpãrãtorului din momentul încheierii contractului, astfel încât la data de 15.01.2008 a avut loc transferul dreptului de proprietate asupra autovehiculului cu numãrul de înmatriculare_, noul proprietar fiind cumpãrãtorul A. C..

Prin urmare, la data înregistrãrii contravenției, 10.11.2011, petentul nu mai era proprietarul autovehiculului cu numărul de înmatriculare menționat și nici nu îl mai utilizaîn baza unui drept legal, astfel încât, nemaiavând calitatea de utilizator a rețelei de drumuri naționale din România, nu-i mai revenea nici responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile.

Aceasta deoarece, în condițiile vânzãrii autovehicului, noul proprietar este obligat conform disp. art. 11 alin.4 din O.U.G. nr. 195/ 2002, să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate și emiterea unui nou certificat de înmatriculare. In același sens, art. 8 alin. 1 lit. a din Ordinul nr. 1501/ 2006 prevede ca transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul se efectuează în baza mai multor documente, printre care și cererea noului proprietar.

Așadar, petentului nu i se poate reține vreo culpã în faptul cã a continuat sãfigureze în continuare ca proprietar al autovehiculului în evidențele autoritãților, deoarece obligația de a solicita emiterea unui nou certificat de înmatriculare revenea cumpãrãtorului autovehiculului.

Pe cale de consecințã, prezumția de veridicitate a procesului-verbal este răsturnată, petentulnu mai deținea în proprietate și nici nu mai putea folosi în baza unui alt drept legal autovehiculul cu numarul de înmatriculare_, astfel încât nu se poate reține în sarcina acestuia savârșirea contravenției pentru care a fost sancționat.

Pentru aceste considerente, instanța, constatã cã, procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în mod netemeinic pe numele petentului, iar prin situația creatã, i-a fost pricinuitã acestuia o vãtãmare care nu poate fi înlãturatã altfel decât prin desființarea actului sancționator contestat.

Fațã de cele anterior expuse, instanța apreciazã cã plângerea este întemeiatã, în temeiul art.34 și urm. din O.G. nr.2/2001, urmând sã o admitã, sã anuleze procesul-verbal de contravenție și sã exonereze petentul de la plata amenzii contravenționale.

II.Cu privire la procesul verbal . nr._ întocmit la data de 10.04.2012.

La data de 10.04.2012 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – CESTRIN, procesul verbal de contravenție . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către petent a contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002, constând în faptul cã, la data de 16.12.2011, autovehiculul cu numãrul de înmatriculare_, aparținând petentului, a circulat pe DN 2- km 115+80 m, pe raza localității Mărăcineni, fără a deține rovinietă valabilă.

Pentru acest motiv, în temeiul art.8 alin.2 și art.8 alin.(3) din OG nr.15/2002, s-a aplicat petentului sancțiunea amenzii în cuantum de 250,00 lei și a fost obligată la plata tarifului de despăgubire în valoare de 28,00 EURO.

În privința temeiniciei procesului -verbal de contravenție, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 7 din OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, „responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români”, termenul de utilizator fiind definit la art. 1 alin.1 lit. b) din același act normativ, respectiv: „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.”

Față de dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța reține că obligația de achitare a rovinietei aparține proprietarului autoturismului (înscris în certificatul de înmatriculare), în cauza dedusă judecății această obligație fiind în sarcina petentului, care era proprietarul autovehicului.

De asemenea, instanța constată că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal corespunde realității, în sensul că petentul a circulat, într-adevăr, în data de 16.12.2011, orele 14:12, cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe drumul național 2, km 115+80 m, Mărăcineni, jud. B. fără a deține rovinietă valabilă, aspect probat prin planșele foto atașate la dosar.

Fațã de aceste împrejurãri de fapt și de drept, instanța conchide că procesul verbal întocmit în cauză este legal și temeinic, petentul săvârșind contravenția reținută în sarcina sa.

În același timp, din probele administrate la dosarul cauzei, instanța constatã că petentul a deținut rovinietã valabilã pentru perioada 09.11._11 și a achiziționat o nouã rovinietă cu valabilitatea de 1 an, începând cu data de 05.06.2013 și până la data de 04.06.2014 ( fila 13).

Cu privire la sancțiunea aplicatã, instanța reține cã, dispozițiile art.7 alin.3 din OG 2/2001, prevãd posibilitatea aplicãrii sancțiunii avertismentului și în situația în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede expres aceastã sancțiune, pentru a permite în acest mod sancționarea faptelor de o gravitate redusã cu luarea în considerare și a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare.

Analizând gradul de pericol social al faptei sãvârșite, în conformitate cu criteriile prevãzute de art.21 alin.3 din OG 2/2001, instanța apreciazã cã sancțiunea amenzii este prea asprã, nefiind proporționalã cu gradul de pericol social al faptei sãvârșite, care este minim, raportat la împrejurarea în care a fost sãvârșitã fapta și la urmãrile acesteia. De asemenea, pericolul social minim rezultã și din circumstanțele personale ale petentului care a intrat în legalitate, achitând contravaloarea pentru un an a tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale.

Fațã de aceste împrejurãri, instanța apreciază că fapta are o gravitate redusã și cã se impune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, aceastã sancțiune rãspunzând cerințelor de proporționalitate prevãzute de art.5 alin.5 și art.21 alin.3 din OG nr.2/2001. Aceastã sancțiune este mai potrivitã realizãrii scopului general al aplicãrii unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei sãvârșite și de a-l determina sã adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.

Față de considerentele mai sus expuse, instanța va admite în parte plângerea petentului și va modifica procesul-verbal de contravenție atacat, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii în cuantum de 250,00 lei cu sancțiunea avertismentului. De asemenea, va atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei sãvârșite și îi va recomanda sã respecte dispozițiile legale.

În ceea ce privește obligarea petentului la achitarea tarifului de despăgubire, instanța reține că, potrivit art II din Legea 144/2012 privind modificarea OG 15/2002 –„ tarifele de despãgubire prevãzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobatã cu modificãri și completãri prin Legea nr. 424/2002, cu modificãrile și completãrile ulterioare, aplicate și contestate în instanțã pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi se anuleazã”.

Pe cale de consecință, față de dispozițiile imperative ale legii, instanța urmează să anuleze tariful de despăgubire aplicat petentului prin procesul- verbal atacat.

III.Cu privire la procesul verbal . nr._ întocmit la data de 10.04.2012.

La data de 10.04.2012 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – CESTRIN, procesul verbal de contravenție . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către petent a contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002, constând în faptul cã, la data de 19.12.2011, autovehiculul cu nr. de înmatriculareBZ 06 GTD, aparținând petentului, a circulat pe DN 2- km 115+80 m, pe raza localității Mărăcineni, fără a deține rovinietă valabilă.

Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care pot fi invocate de instanță din oficiu.

In ceea ce privește încadrarea juridicã datã faptei, procesul-verbal indicã dispozițiile art.8 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, care, potrivit noilor reglementări introduse prin art.I pct.1 din Legea 144 din 23 iulie 2012, prevãd cã fapta de a circula fără a deține rovinietã valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.

Același act normativ de modificare a OG nr.15/2002 prevede cã procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1) din OG nr. 15/2002.

Instanța reține cã, potrivit art.15 alin.2 din Constituția României, „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”, iar potrivit disp.art.12 din OG 2/2001, când legea contravenționalã nouã este mai favorabilã, aceasta retroactiveazã.

Prin urmare, dispozițiile mai favorabile prevãzute de Legea 144 din 23 iulie 2012, care interzic sancționarea unui contravenient pentru o perioadă de timp de la data constatãrii altei contravenții, îi sunt aplicabile petentului din prezenta cauzã, deși nu erau în vigoare la data sãvârșirii contravenției de cãtre acesta.

Instanța constatã, din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, cã procesul -verbal . nr._ este încheiat la data de 10.04.2012, în perioada de 30 de zile de la data încheierii altui proces verbal, respectiv procesul-verbal . nr._, încheiat la data de 10.04.2012, anterior procesului-verbal contestat, pentru sãvârșirea aceleiași contravenții prevãzute de art.8 alin.(1) din OG 15/2002.

Prin urmare, față de dispozițiile imperative ale legii, instanța urmează să admitã plângerea și sã anuleze procesul -verbal . nr._ încheiat la data de 10.04.2012.

În ceea ce privește obligarea petentei la achitarea tarifului de despăgubire, instanța reține că, potrivit art II din Legea 144/2012 privind modificarea OG 15/2002 –„ tarifele de despãgubire prevãzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobatã cu modificãri și completãri prin Legea nr. 424/2002, cu modificãrile și completãrile ulterioare, aplicate și contestate în instanțã pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi se anuleazã”.

Așadar, prin anularea procesului verbal, se va înțelege anularea acestuia în totalitate, cu privire la toate dispozițiile conținute de acesta, inclusiv cele privitoare la tariful de despăgubire.

IV.Cu privire la procesul verbal . nr._ întocmit la data de 09.04.2013

La data de 09.04.2013 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – CESTRIN, procesul verbal de contravenție . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către petent a contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002, constând în faptul cã, la data de 20.03.2013, autovehiculul cu numãrul de înmatriculare_, aparținând petentului, a circulat pe DN 10- km 5+500 m, pe raza localității Vernești, fără a deține rovinietă valabilă.

Pentru acest motiv, în temeiul art.8 alin.2 din OG nr.15/2002, s-a aplicat petentului sancțiunea amenzii în cuantum de 250,00 lei.

De asemenea, instanța constată că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal corespunde realității, în sensul că petentul a circulat, într-adevăr, în data de 20.03.2013, orele 08:58, cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe DN 10- km 5+500 m, pe raza localității Vernești, fără a deține rovinietă valabilă, aspect probat prin planșele foto atașate la dosar.

În același timp, din probele administrate la dosarul cauzei, instanța constatã că petentul a achiziționat rovinietã cu valabilitatea de 1 an, începând cu data de 05.06.2013 și pânã la data de 04.06.2014 ( fila 13).

Analizând gradul de pericol social al faptei sãvârșite, în conformitate cu criteriile prevãzute de art.21 alin.3 din OG 2/2001, instanța apreciazã cã sancțiunea amenzii este prea asprã, nefiind proporționalã cu gradul de pericol social al faptei sãvârșite, care este minim, raportat la împrejurarea în care a fost sãvârșitã fapta și la urmãrile acesteia. De asemenea, pericolul social minim rezultã și din circumstanțele personale ale petentului care a intrat în legalitate, achitând contravaloarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale pentru zilele în care a circulat pe drumurile naționale.

În temeiul 453(1) NCpc având în vedere principiul disponibilității procesului civil, instanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția lipsei calitãții procesual active a petentului, invocatã de intimatã.

Respinge excepția tardivitãții plângerii, invocatã de intimatã.

Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul N. G., cu domiciliul în B., ..26, ., jud B., și pe intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, cu sediul în București, ..401A, sector 6.

1.Anulează procesul verbal .>R12 nr._ întocmit la data de 10.04.2012.

2.Inlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 250,00 lei aplicate petentului prin procesul-verbal .>R12 nr._/10.04.2012 cu sancțiunea avertismentului.

Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei și îi recomandã respectarea dispozițiilor legale.

In temeiul dispozițiilor art. II din Legea nr. 144/2012, anuleazã tariful de despãgubire în cuantum de 28 EURO pe care petentul a fost obligat sã îl achite prin procesul-verbal . nr._/10.04.2012.

3.Anulează procesul verbal .>R12 nr._ întocmit la data de 10.04.2012.

4.Inlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 250,00 lei aplicate petentului prin procesul-verbal .>R13 nr._/09.04.2013 cu sancțiunea avertismentului.

Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei și îi recomandã respectarea dispozițiilor legale.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecãtoria Buzãu.

Pronunțatã în ședințã publicã, azi, 15.11.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

E. I. C. Z.

Red.: E.I./Tehnored.: E.I.

4 ex./22 noiembrie 2013

← Plângere contravenţională. Sentința nr. 27/2013....		Plângere contravenţională. Sentința nr. 15/2013.... →

Plângere contravenţională. Sentința nr. 15/2013. Judecătoria BUZĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 15/2013. Judecătoria BUZĂU