Plângere contravenţională. Sentința nr. 1570/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1570/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 21889/200/2011
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECATORIA BUZAU – SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR.1570
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 30 ianuarie 2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
P.: A. C.
GREFIER: F. L.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul D. L. I. domiciliat în comuna Vernesti, . în contradictoriu cu intimat I. DE POLITIE AL JUDETULUI BUZAU- BRIGADA DE POLIȚIE RUTIERĂ, cu sediul în Buzau, ., judet Buzau, împotriva procesului-verbal . nr._ din 10.09.2011, întocmit de către intimată
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare au lipsit partile .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, actiunea este scutita de taxa judiciara de timbru, procedura de citare este legal îndeplinită ,dupa care;
Instanta, lasa cauza la a doua strigare, avand in vedere ca nici una dintre parti nu a fost prezenta la strigarea cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constata lipsa partilor,respectiv a petentului D. L. I. si a reprezentantului intimatei IPJ Buzau .
La a doua strigare-la apelul nominal facut in sedinta publica se constata lipsa partilor.
In baza art.167 al.1 Cod procedura civila instanta incuviinteaza pentru ambele parti proba cu inscrisuri ,considerand-o utila,pertinenta si concludenta solutionarii cauzei.
De asemenea,nemaifiind alte probe de administrat ,respectiv cereri de formulat instanta,in temeiul art.150 Cod procedura civila ,declara inchise dezbaterile ,constata cauza in stare de judecata si o retine spre solutionare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.09.2011 sub nr._, contestatorul DOBROTA L. I. a solicitat în contradictoriu cu intimata IPJ BUZAU/Brigada de Poliție Rutieră, anularea procesului verbal . nr._ din 10.09.2011 și a măsurilor aplicate prin acesta..
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că, în data 10.09.2011, orele 23.40 se deplasa la volanul autoturismului BMW cu nr._ ,pe DJ 200 H si a fost oprit în trafic de un agent de poliție în localitatea Vernești, judet Buzau, fiind sanctionat pentru folosirea necorespunzătoare a luminilor de ceata și nepurtarea centurii de siguranță.
Însă,cele reținute nu corespund realității pentru că purta centura de siguranță,autoturismul fiind prevăzut cu folii ionizate pe geamuri ,astfel că este posibil ca polițistul rutier ,urmare și condițiilor de vizibilitate de la acea oră târzie,să fi ajuns la o concluzie eronată.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar conform art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 modificată coroborat cu dispozițiile art. 1 al. 2 din OG 32/1995.
În susținerea plângerii, contestatorul a depus la dosarul cauzei în copie, procesul verbal de contravenție atacat, dovadă de circulatie, carte identitate, declaratie de conformitate, autorizatie tehnica 312/24.05.2011, certificat de inmatriculare.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat motivat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
A învederat că,la data de 10.09.2011,ora 23.35,în urma controlului rutier efectuat pe raza comunei Vernești,petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ folosind nejustificat luminile de ceață-cerul era senin- iar,în momentul opririi conducătorului auto s-a constatat că acesta nu purta centura de siguranță.
Pentru faptele comise,petentul a fost sancționat cu avertisment pentru contravenția prevăzută de art.108 pct.8 din OUG nr.195-2002 iar pentru contravenția prevăzută de art. 36 alin.1 din același act normativ i s-a aplicat o amendă în cuantum de 134 lei iar ca măsură complementară i s-au aplicat 2 puncte penalizare.
Procesul verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond prevăzute de lege sub condiția nulității și a fost semnat de petent fără obiecțiuni.
Ca temei juridic,a invocat dispozițiile art.115-119 cod de procedură civilă.
În susținerea temeiniciei și legalității procesului verbal,intimatul a depus raportul agentului constatator și cazierul auto al contravenientului.
În temeiul art.167 C.proc.civ., instanța a încuviințat pentru ambele părți, proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind-o ca fiind legală,pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 10.09.2011, contestatorul a fost sancționat cu avertisment, respectiv cu 2 puncte-amendă în sumă de 134 de lei și două puncte penalizare,pentru încălcarea dispozițiilor art.108 pct.6 și art.36 alin.1 din OUG nr.195/2002,republicată,privind circulația pe drumurile publice,reținându-se că,în data de 10.09.2011,ora 23.35, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe raza localitatii Vernești având în funcțiune nejustificat luminile de ceață și nu purta centura de siguranță.
Petentul a semnat procesul-verbal pentru luare la cunoștință iar, la rubrica „alte mențiuni”,a consemnat că „nu am obiecțiuni.”
Verificând,potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului – verbal contravențional, petentul nu a indicat, nici în cuprinsul plângerii contravenționale, nici la termenul de judecată, vreo cauză de nulitate a procesului – verbal atacat,motiv pentru care instanța va analiza ,din oficiu, doar dispozițiile legale a căror nerespectare este de natură a determina nulitatea absolută a actului contestat.
Astfel,instanța apreciază că,procesul - verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art.17 din O.G. nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv:numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Prin Decizia nr. XXII/19.03.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție,în examinarea unui recurs în interesul legii,a stabilit că,situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe prevăzute de lege atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de către agentul constatator sunt limitativ determinate prin art.17 din O.G. nr.2/2001.
În celelalte cazuri de nerespectare a condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească un asemenea act, nulitatea procesului – verbal de constatare a contravenției nu poate fi constatată decât dacă petentul face dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea respectivului proces – verbal. Or, petentul nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
Sub aspectul temeiniciei procesului – verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde prevederi exprese referitoare la forța probantă a actului de constatare și sancționare a faptei contravenționale, din interpretarea art. 34 din același act normativ rezultă că, procesul - verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt reținute, până la proba contrară, prin prisma autorității cu care agentul constatator a fost învestit de către stat, beneficiind astfel de o prezumție simplă de temeinicie, pe care, potrivit art. 129 alin. (1) teza
finală din C.proc.civ. și art. 1169 C.civ., petentul o poate răsturna prin administrarea unor probe concludente contrare.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că, procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul contator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că ,faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că,situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
În ceea ce privește fapta contravențională prevăzută de art. 36 alin.(1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată:
Potrivit art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, „conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute de regulament”, iar potrivit art. 99 alin. (1) și alin. (2) din același act normativ,„constituie contravenție […] 8. nerespectarea obligației pasagerilor aflați într-un autovehicul de a purta, în timpul deplasării pe drumurile publice, centura sau dispozitivele de siguranță omologate” și se sancționează cu amenda contravențională prevăzută în clasa I de sancțiuni și aplicarea a două puncte de penalizare.
Petentul nu a propus administrarea niciunei probe pentru a face dovada unei situații de fapt contrare celei descrise în procesul – verbal contravențional, potrivit art. 129 alin. (1) teza finală din C.proc.civ. și art. 1169 C.civ., motiv pentru care instanța reține că prezumția de temeinicie a procesului – verbal contravențional nu a fost răsturnată în privința acestei fapte
contravenționale.
Raportat la situația de fapt reținută prin procesul – verbal contravențional, instanța apreciază că, prin aplicarea amenzii contravenționale în cuantumul minim prevăzut de lege (2x67 lei), agentul constatator a făcut o corectă individualizare a sancțiunii, având în vedere importanța purtării de către conducătorul autoturismului, pe timpul deplasării, a centurii de siguranță (minimă măsură de protecție), în situațiile în care acesta circulă pe drumuri cu
limite de viteză ridicate.
În ceea ce privește contravenția prevăzută de art.108 pct.8 din OUG nr.195/2002,republicată-folosirea nejustificată a luminilor de ceață-,pentru care i s-a aplicat sancțiunea avertismentului,din motivarea plângerii contravenționale,se observă că,săvârșirea acestei fapte,nu a fost contestată de petent în sensul că ,fapta reținută prin actul constatator, nu ar corespunde adevărului.
Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge plângerea formulată de contestatorul DOBROTA L. I., domiciliat în ., în contradictoriu cu intimatul I. DE POLITIE AL JUDETULUI BUZAU- SECȚIA 4 DE POLIȚIE RURALĂ B., împotriva procesului-verbal . nr._ din 10.09.2011 întocmit de către intimat, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 30.01.2013
REȘEDINTE,GREFIER,
C. A. L. F.
Red. A.C
Tehnored. F.L
Exempl 4/14.02.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2295/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 01/2013.... → |
|---|
