Plângere contravenţională. Sentința nr. 2296/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2296/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 29738/200/2012
DOSAR NR . 29._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2296
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 08.02.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – F. L.
GREFIER – V. C.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul R. M., cu domiciliul în mun. Focșani, ., ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B. - SERVICIUL RUTIER, cu sediul în mun. B., .-10, jud. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit petentul R. M. și intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B. - SERVICIUL RUTIER.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită.
Având în vedere că procedura de citare este legal îndeplinită și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza rolului activ, în conformitate cu art. 129 al. 5 C.pr.civ., instanța, în temeiul art. 167 al.1 C.pr.civ, încuviințează ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, proba cu înscrisurile depuse la dosar, și întrucât nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.11.2012, sub nr. 29._, petentul R. M. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE B. anularea procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din data de 04.11.2012.
În motivarea plângerii sale, petentul a arătat că i s-a întocmit proces verbal pentru depășirea limitei de viteză și sancționat cu amendă în cuantum de 140 lei și trei puncte de penalizare, de către un echipaj de poliție care nu avea montat pe mașină instalație radar și avea număr de înmatriculare MAI și un șir de cinci cifre, ai cărui agenți i-au adus la cunoștință faptul că viteza a fost reținută de o altă mașină de poliție, iar viteza cu care circula era de 98 km/oră, într-o zonă de drum unde viteza legală era de 70 km/oră.
Susține petentul faptul că a refuzat semnarea procesului verbal de contravenție, întrucât a solicitat prezența unui martor, iar organul de poliție i-a adus la cunoștință faptul că a fost înregistrat cu un aparat radar omologat, iar în astfel de situații nu este necesară prezența unui martor.
În drept, petentul a motivat plângerea pe dispozițiile art. 118 și următoarele din OUG 195/2002, a regulamentului de aplicare prevăzut de HG 1392/2006 și ale art. 31 din OG 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor.
Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este scutită de taxă judiciară de timbru, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001, raportat la art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 și de aplicarea timbrului judiciar, potrivit art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea plângerii.
În motivare a arătat că la data de 04.11.2012, ora 16.30, petentul a condus autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare_, pe șoseaua Nord, din municipiul B., fiind înregistrat de aparatul radar tip Traffipax Speedophot, montat pe autospeciala poliției cu numărul de înmatriculare_, în regim staționar, circulând cu viteza de 98 km/oră, în localitate, limita maximă admisă pe sectorul respectiv de drum fiind de 70 km/oră.
A fost întocmit proces verbal de contravenție pentru depășirea vitezei maxime admisă în localitate, fiind aplicată sancțiunea principală a amenzii în valoarea de 280 lei ( 4 puncte amendă – minimul prevăzut de lege), ca sancțiune complementară fiind dispusă aplicarea a 3 puncte de penalizare.
Aparatul radar folosit este verificat metrologic și declarat corespunzător, conform buletinului de verificare metrologică nr._/07.09.2012 eliberat de Biroul Române de Metrologie Legală, cu valabilitate până la data de 06.09.2013, iar abaterea a fost constatată în conformitate cu prevederile art. 109al. 2 din OUG195/2002.
Procesul verbal a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă prevăzute de legea specială, respectiv OUG 195/2002 și regulamentul de aplicare a acesteia, implicit cu completările OG 2/2001.
Cu privire la solicitările petentului, intimatul a arătat că ordinul de serviciu nu se eliberează polițistului atunci când acesta execută sarcini curente, prin care își exercită atribuțiile incluse în fișa postului și conform ordinelor primite, precum și faptul că la ieșirea din mun. B., pe . București, este montat indicator de limitare a vitezei la 70 km/oră.
În drept, intimatul a motivat întâmpinarea pe dispozițiile art. 115-118 C.pr.civ..
Instanța a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar de către petent, copie proces verbal . nr._/04.11.2012 (fila 5), copie carte de identitate ( fila 6), dovadă comunicare ( fila 7), iar intimatul a depus planșă fotografică ( fila 14), atestat operator radar și buletin de verificare metrologică ( fila 15), planșă fotografică cu indicatorul de limitare de viteză ( fila 16) și istoric abateri ( fila 17).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/04.11.2012, încheiat de un agent din cadrul INSPECTORATULUI JUDEȚEAN DE POLIȚIE B., petentul R. M. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 280 lei ( 4 puncte amendă – minimul prevăzut de lege), ca sancțiune complementară fiind dispusă aplicarea a trei puncte de penalizare.
Petentul a refuzat semnarea procesului verbal.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor articolelor 16 și 17 din O.G. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute exprese, respectiv: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită (depășirea vitezei legale în localitate), data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța constată pentru început că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Aceasta deoarece, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost dezincriminate, în lumina jurisprudenței CEDO (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kaubec c. Slovaciei), acest gen de contravenție (referitoare la circulația pe drumurile publice) intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO. La această încadrare conduc două argumente: 1. norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general; 2. amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv.
Curtea europeană a drepturilor omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, c. Maszini c. României, hotărârea din 21.09.2006) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție caracter penal.
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Față de cele de mai sus, instanța reiterează faptul că textul Convenției Europene a Drepturilor Omului (la fel și jurisprudența Curții) face parte din dreptul intern al României încă din anul 1994 (de 17 ani), iar, în raport de dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. Așadar, indiferent de reglementarea de care beneficiază contravențiile în dreptul intern (ele fiind dezincriminate în dreptul românesc), în lumina jurisprudenței CEDO ele intră în sfera acuzațiilor în materie penală. De nenumărate ori Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat faptul că s-ar goli de sens, de conținut întregul sistem de protecție a drepturilor omului dacă s-ar recunoaște legiuitorului intern posibilitatea de a scoate de sub incidența convenției anumite cazuri în care ar trebui garantate și protejate drepturile omului.
În acest sens, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces-verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.
Beneficiind de prezumția de nevinovăție, petentul nu era obligat să-și dovedească nevinovăția, sarcina administrării probelor revenind agentului constatator, orice îndoială profitând persoanei acuzate de săvârșirea contravenției (in dubio pro reo).
Or, fără putință de tăgadă, din plansa foto rezultă că autoturismul filmat a fost înregistrat de aparatul radar, în localitate, cu viteza de 98 km./h pe .. Buzau.
Coroborând cuprinsul actului constatator cu plansa foto, cu buletinul de verificare metrologică și atestatul operatorului SPEEDOPHOT (fila 15 dosar),precum și planșa foto de la fila 16, care constituie probe aduse de organul constatator în susținerea celor consemnate în actul de constatare a contravenției, rezultă că la data de 04.11.2012, ora 16.30 petentul ce se afla la volanul autoturismului fotografiat și care a fost legitimat și identificat de agentul de poliție circuland pe drumurile publice cu o viteză ce depășește limita legală.
Așa fiind, organul constatator a produs dovada indubitabilă a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției sale, în conformitate cu garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală) raportate la dispozițiile speciale cuprinse în art. 1 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora „constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată ca atare prin lege”.
Art. 3.5.1 din NORMA DE METROLOGIE LEGALĂ NML 021 – 05 “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)” stipulează că „înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; sensul de deplasare a autovehiculului; faptul că a fost efectuată autotestarea (conform. 3.2.6); imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Din plansa foto depusă de intimat se poate distinge cu claritate numărul de înmatriculare a autoturismului surprins în trafic cu viteza de 98 km/h, condițiile atmosferice nefiind de natură a perturba înregistrarea, precum și faptul că acesta se afla într-o localitate fiind vizibile repere specifice ale unei localități.
Conform art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată limita maximă legală de viteză în localitate este de 50 km./h.
Fapta petentului de a conduce pe drumurile publice un autovehicul în localitate cu viteza de 98 km/h, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 cu referire la art. 49 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, potrivit cărora constituie contravenție depășirea vitezei legale de 50 km./h în localitate și se sancționează conform art.102 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice actualizată la 01.01.2007.
Cu privire la sancțiune, instanța are în vedere dispozițiile art. 5 alin.5 din OG nr.2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Având în vedere aceste circumstanțe, precum și că fapta este de o gravitate ridicata, instanța apreciază că sancțiunea aplicată – amenda contravențională în cuantum de 280 lei – reflectă pericolul social al faptei comise, fiind corect individualizată.
Reținând vinovăția petentului, pericolul social ridicat al faptei săvârșite, dar și antecedentele contravenționale ale acestuia reflectate în fișa de cazier auto ( filele 17-18 dosar ), instanța va aprecia în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G 2/2001 legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contraventie contestat.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea formulată de petent în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului B. cu privire la procesul-verbal de contravenție . nr._ incheiat la data de 04.11.2012, încheiat de intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul R. M., cu domiciliul în mun. Focșani, ., ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B. - SERVICIUL RUTIER, cu sediul în mun. B., .-10, jud. B..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 08.02.2013.
Președinte, Grefier,
F. L. V. C.
Red. F.L./Tehnored.C.V/4 ex/ 07.03.2013.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 914/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2295/2013.... → |
|---|
