Plângere contravenţională. Sentința nr. 1954/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1954/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 25587/200/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1954
Ședința publică de la 05.02.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. E.
GREFIER: E. M.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile, având ca obiect plângere contravențională, formulată de către petentul B. D. M. cu domiciliul în municipiul B., ., județul B. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ CESTRIN, cu sediul în mun. București, .. 401A, sector 6, împotriva procesului verbal de contravenție . 11 nr._ din 19.09.2011, emis de către intimată.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit, petentul B. D. M. și intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, acțiunea este scutită de taxă de timbru, iar intimata prin serviciul registratură a depus la dosar planșa foto obținută în sistemul SIEGMCR, certificatul calificat privind semnătura electronică al agentului constatator și autorizația de control aparținând agentului constatator, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 1591 alin. 4 C. proc. civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere, în temeiul art. 126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare; material, în temeiul art. 1 pct. 2 C. proc. civ și teritorial în temeiul art. 32 alin.2 din OG nr. 2/2001.
Constatând proba ca fiind pertinentă, concludentă precum și utilă soluționării cauzei, în temeiul art. 167 al.1 C.pr.civ., instanța încuviințează pentru ambele părți, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreasca, declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ la data de 02.11.2011 petentul B. D. M. a formulat, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - CESTRIN, plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/19.09.2011, solicitând anularea procesului verbal.
În motivare, petentul a arătat în esență că a cele menționate în procesul verbal nu sunt reale, deoarece la acea dată nu se afla în localitate, iar această mașină este dată în comodat unei firme de catering. Potrivit art. 25 din OG 2/2001 comunicarea contravenție trebuie făcută în termen de o lună, de la data constatării iar potrivit procesului verbal contravenția a fost constatată pe 23.03.2011 și comunicată la 18.10.2011, deci peste termenul prevăzut de lege. În priocesul verbal nu se prevede limitele minime și maxime ale amenzii, se prevede o amendă de 250 lei ce excede limitelor de amendă prevăzute în anexa 2 a din OG 15/2002. Amplasarea camerelor de luat vederi se face pe o șosea națională 500 m în față și 500 m în spate, ceea ce nu este cazul camerele fiind montate pe raza municipiului B..
În drept a invocat dispozițiile art. 31 din OG 2/2001.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Instanța a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar, în copii, de către petentă: procesul-verbal de contravenție . nr._/19.09.2011, f 6, iar intimata certificat calificat și autorizație de control pentru agentul constatator, f 8, 10, planșa foto, f 11.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 19.09.2011, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul COMPANIEI NAȚIONALE DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE – CESTRIN, procesul verbal de contravenție . nr._/19.09.2011, prin care s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 constând în aceea că la data de 23.03.2011, ora 12,02, a circulat autovehiculul categoria A, cu nr. de înmatriculare_ pe DN 2 km 115+80 m, pe raza localității Mărăcineni, aparținând numitului B. D. M., fără a deține rovinietă valabilă.
Pentru acest motiv, s-a aplicat contestatorului, sancțiunea amenzii în cuantum de 250 lei și a fost obligat la plata tarifului de despăgubire în valoare de 28 Euro, adică 118,21 lei.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa petentului și a unui martor, contravenția fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale Sistemul Informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate ale procesului verbal de contravenție atacat, invocate de petent instanța le apreciază neîntemeiate pentru următoarele motive:
Referitor la apărarea petentului că procesul verbal i-a fost comunicat la data de 18.10.2011, deși fapta a fost constatată la data de 23.03.2011, astfel că nu a fost respectat termenul de o lună de la data constatării pentru comunicarea procesului-verbal, instanța apreciază că termenul de o lună în care trebuie comunicat procesul-verbal curge de la data aplicării sancțiunii, respectiv de la data încheierii procesului verbal, în cauză de la 19.09.2011. Procesul verbal a fost comunicat la data de 18.10.2011, cu respectarea prevederilor art.25 din OG 2/2001, astfel că nu a intervenit prescrierea executării sancțiunii amenzii contravenționale aplicate.
În ceea ce privește susținerea petentului că nu au fost indicate limitele minime și maxime ale amenzii în cuprinsul procesului-verbal, instanța constată că aceste mențiuni sunt cuprinse în legea specială care sancționează fapta descrisă, fiind obligatorie potrivit art.16 din OG 2/2001 numai indicarea actului normativ prin care se stabilește si se sancționează contravenția, precum și amenda aplicată.
Instanța apreciază că procesul-verbal contestat cuprinde toate mențiunile esențiale a căror lipsă este sancționată, prin dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cu nulitatea absoluta.
Referitor la temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 7 din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Termenul de utilizator este definit la art. 1, alin.1, lit. b, din același act normativ în sensul că „utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români”.
Față de dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța reține că obligația de achitare a rovinietei aparține proprietarului autoturismului (înscris în certificatul de înmatriculare), în cauza dedusă judecății această obligație fiind în sarcina petentului care este proprietarul autovehiculului. Așa încât nu este înlăturată răspunderea petentului, chiar dacă a dat autoturismul în comodat unei firme de catering.
Așadar, este evident faptul că pentru autoturismul proprietatea petentului la data de 23.03.2011, ora 12,02, momentul săvârșirii contravenției, nu exista achiziționată o rovinietă pentru autovehiculul înmatriculat sub nr._, aspect ce rezultă din planșa foto anexată la dosar, și din faptul că petentul nu a făcut dovada achitării rovinietei.
Rezultă că fapta reținută în sarcina petentului prin procesul verbal de contravenție atacat, corespunde realității.
Prin urmare intimata a reușit să răstoarne prezumția de nevinovăție a petentului, prevăzută de art. 6 CEDO
În aceste condiții, instanța constată că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002 potrivit căruia constituie contravenție continuă fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă.
În ceea ce privește obligarea petentului la achitarea tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro, instanța va dispune anularea acestuia, având în vedere dispozițiile art. II din Legea 144/2012, potrivit căruia tarifele de despăgubire prevăzute de OG 15/2002, aplicate și contestate în instanță, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, respectiv 24.07.2012, se anulează.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța apreciază plângerea întemeiată doar în parte, urmând să anuleze tariful de despăgubire în sumă de 28 euro.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petentul B. D. M., domiciliat în ., județul B. în contradictoriu cu C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ -CESTRIN, cu sediul în București, .. 401A, sector 6.
Anulează tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro, adică 118,21 lei, aplicat prin procesul verbal de contravenție . nr._/19.09.2011.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție . nr._/19.09.2011.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 februarie 2013.
PREȘEDINTEGREFIER
Red./tehnored./P.E/14.02.2013/ 4 ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 12/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 10/2013.... → |
|---|
