Plângere contravenţională. Sentința nr. 22/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 22-11-2013 în dosarul nr. 13982/200/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22.11.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: L. C. R.
GREFIER: E. L. D.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petenta ., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - CESTRIN.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit petenta și intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că la data de 14.11.2013 prin serviciul registratură, intimata a depus la dosarul cauzei documentatia care a stat la baza emiterii procesului-verbal contestat, in doua exemplare, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 131, alin. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere, în temeiul art. 126 al. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare; material si teritorial în temeiul art. 94, pct. 4 Cod procedură civilă raportat la art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
Instanța, în temeiul art. 258 C.pr.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosar, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângereaînregistrată pe rolul Judecatoriei B. la data de 19.08.2013, sub nr._, petenta . a chemat în judecată pe intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - CESTRIN, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/25.07.2013 întocmit de un agent constatator din cadrul CESTRIN și, pe cale de consecință, exonerarea sa de la plata amenzii în cuantum de 1.250 lei.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că societatea efectueaza curse in conformitate cu dispozitiile Legii nr.92/2007 (transport public local de persoane) si, potrivit art.3 alin.1 din OG nr.5/2002 cu modificarile si completarile ulterioare, coroborat cu art.10 pct.1 din O.M.T.I. nr.769/01.10.2010 – este exonerata de plata taxelor.
În drept, petenta a invocat dispozițiile art.399 alin.1 indice 1 din C.proc.civ.
În dovedire, petenta a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, un set de acte, reprezentând: procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/25.07.2013 întocmit de către instituția intimată (fila 4), dovada comunicarii acestuia prin afisare (fila 7), adrese (filele 5-6).
Plângerea contravențională formulată de petentul a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 20 lei – chitanta . nr._ (18)/03.09.2013 (fila 13), conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (in vigoare la data introducerii plangerii).
Desi legal citata intimata nu a depus la dosarul cauzei intampinare, insa a depus documentatia care a stat la baza emiterii procesului-verbal contestat, anume: planșa foto (fila 25), autorizația de control si certificatul calificat al agentului constatator (fila 22) și dovada comunicării prin afișare către petent a procesului-verbal contestat (fila 23).
Instanța a încuviințat în cauză proba cu înscrisuri, pentru ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/25.07.2013 (fila 4) încheiat de agentul constatator M. V. din cadrul instituției intimate C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - CESTRIN, petenta . a fost sancționata cu amendă în cuantum de 1.250 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin.1 și sancționate de art. 8 alin.2 din OG nr. 15/2002, constând în aceea că, la data de 12.07.2012, orele 13.51, vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentei, a circulat pe drumul național 2, km 115+80 m, Mărăcineni, jud. B., fără a deține rovinietă valabilă.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa petentei și a unui martor, contravenția fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale Sistemul Informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001 și având în vedere Decizia X/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs in interesul legii, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța observă că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității, de către un agent constatator competent în raport cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii arătate la art. 17 din actul normativ citat.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul temeiniciei sale, instanța apreciază că probatoriul administrat în cauză conduce la concluzia că procesul-verbal este temeinic.
Coroborand procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/25.07.2013 întocmit de către instituția intimată (fila 4) cu planșa foto (fila 25), instanța constată că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal corespunde realității în sensul că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ apartinand petentei a circulat, într-adevăr, la data de 12.07.2013, orele 13.57, pe drumul național 2, km 115+80 m, Mărăcineni, jud. B., fără a deține rovinietă valabilă.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin.1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă, cuantumul acesteia fiind stabilit conform art. 8 alin.2, în Anexa nr. 2, care prevede o amendă de la 1.250 la 1.750 lei, pentru vehicule de transport marfă cu 3,5 t mai mic decât MTMA mai mic sau egal cu 7,5 t si pentru vehicule de transport persoane cu mai mult de 9 locuri pe scaune (inclusiv conducătorul auto) și maximum 23 de locuri pe scaune (inclusiv conducătorul auto).
Tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România a fost introdus, conform art. 1 alin.2, începând cu data de 1 iulie 2002, fiind aplicat tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz. Potrivit art. 1 lit.e, acest tarif reprezintă „o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, rețeaua de drumuri naționale din România, concesionată Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A.”
Art. 1 lit.j definește rovinieta ca fiind „documentul sau înregistrarea în format electronic care atestă achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România”. Potrivit art. 7, „responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile … revine în exclusivitate utilizatorilor români”.
Potrivit dispozițiilor art. 7 din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Termenul de utilizator este definit la art. 1 alin.1 lit. b, din același act normativ respectiv: „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români”.
Față de dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța reține că obligația de achitare a rovinietei aparține proprietarului sau utilizatorului autoturismului (înscris în certificatul de înmatriculare), în cauza dedusă judecății această obligație fiind în sarcina petentei care era proprietarul si utilizatorul autovehiculului la momentul constatarii contraventiei.
În art. 3 alin.1 din OG nr. 15/2002 sunt prevăzute câteva excepții de la regula obligativității plății tarifului de utilizare de către toți utilizatorii rețelei de drumuri naționale stabilită de art. 1 alin.2, excepții limitative și de strictă interpretare. Astfel, sunt exceptate de la plata tarifului de utilizare vehiculele: (a) deținute în proprietate sau, după caz, folosite în baza unui drept legal, conform datelor înscrise în certificatul de înmatriculare, de: (i) unitățile Ministerului Apărării Naționale; (ii) unitățile Ministerului Administrației și Internelor; (iii) serviciile de ambulanță; (iv) serviciile publice comunitare pentru situații de urgență, reglementate prin OG nr. 88/2001; (v) C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A.; (b) folosite exclusiv în transportul public local de persoane prin servicii regulate pe raza teritorial-administrativă a unei localități; (c) istorice.
Se prevede expres, în alin.2, astfel cum a fost modificat prin articolul unic din OG nr. 17/2010, că începând cu data de 01.10.2010, vehiculele prevăzute la alin.1 sunt exceptate de la plata tarifului de utilizare numai dacă sunt înregistrate ca vehicule exceptate în baza de date, obligația de a solicita înscrierea vehiculelor prevăzute la alin.1 în baza de date revenind, conform alin.3, utilizatorilor acestora, iar documentele necesare și condițiile de înscriere în baza de date urmând a fi stabilite, potrivit alin.4, prin norme metodologice aprobate prin ordin al ministrului transporturilor și infrastructurii.
În temeiul acestor dispoziții, s-a adoptat Ordinul nr. 769/01.10.2010 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, în vigoare de la data de 01.10.2010, modificat ulterior prin Ordinul nr. 19/11.01.2011 (denumit în continuare Norme).
Conform art. 10 alin.1 din Norme, pentru vehiculele prevăzute la art. 3 alin.1 din O.G. nr. 15/2002 – cu excepția celor de la lit. (a) pct. (i) și (ii), la care s-a făcut anterior referire - utilizatorii acestora sunt obligați să comunice CNADNR - S.A., sub declarație pe propria răspundere, lista numerelor de înmatriculare ale vehiculelor aflate în proprietate ori care, după caz, pot fi folosite în baza unui drept legal, însoțită de copii ale certificatelor de înmatriculare sau ale cărților de identitate ale vehiculelor. Potrivit alin.3 și 4, CNADNR - S.A. are obligația să completeze baza de date în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data primirii listelor cu vehiculele exceptate de la plata tarifului, însă utilizatorii nu pot considera vehiculul exceptat de la plata tarifului până la confirmarea, în scris, de către CNADNR - S.A. a includerii acestuia în baza de date.
Examinand materialul probator administrat in cauza, instanta constata ca petenta a depus la dosar trei inscrisuri – adresa nr.5633/15.11.2010 (fila 6), ce nu poarta nicio viza a CNADNR care sa ateste primirea ei de catre aceasta institutie si adresa nr.92/_/29.10.2010 prin care petenta ar fi comunicat intimatei lista cu vehiculele detinute in proprietate, insa acest raspuns al CNADNR nu se refera in mod expres la vreun autoturism apartinand petentei .
Prin urmare, instanta apreciaza ca petenta nu a facut dovada exceptarii sale de la plata rovinietei, afirmatiile sale in acest sens ramanand fara suport. Instanta observa ca, desi petentei i s-a acordat în mod efectiv posibilitatea de a propune orice probe ar fi considerat necesare pentru a face dovada exceptarii sale de la plata rovinietei și de a-și prezenta argumentele in sprijinul sustinerilor sale in cadrul unei proceduri contradictorii, apărările formulate de aceasta prin care tinde la a dovedi ca se afla printre exceptiile prevazute de lege, nu sunt însoțite de nicio dovadă și nici de vreun indiciu care să facă rezonabilă îndoiala cu privire la acest aspect.
Cu toate acestea, luând în considerare faptul că sancțiunea contravențională are nu numai un rol de constrângere, ci și unul preventiv-educativ, urmărind ocrotirea relațiilor sociale și formarea unui spirit de responsabilitate, față de dispozițiile art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, instanța consideră că nu se justifică menținerea amenzii aplicate de agentul constatator, sanctiunea avertismentului fiind suficienta pentru atingerea scopului urmarit de legiuitor, fapta prezentand un grad de pericol social redus.
Instanta apreciaza ca aplicarea unui avertisment este proportionala cu gravitatea faptei savarsite de petenta si cu circumstantele reale ale savarsirii acesteia, petenta fiind astfel suficient atentionata asupra consecintelor negative ale incalcarii normelor legale privind obligativitatea achitarii taxelor de drum, fara a mai fi necesara aplicarea unor amenzi in sarcina acesteia.
Opinia instanței are la bază pe de o parte dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, dar și dispozitiile art.7 alin.3 din OG 2/2001 potrivit cărora în cazul în care fapta este de gravitate redusă, se poate aplica sancțiunea avertismentului, chiar și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța, în temeiul art. 34 din OG nr.2/2001 urmează să admită în parte plângerea, să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul. De asemenea, în temeiul art. 7 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei și îi va recomanda ca pe viitor să respecte legislația în vigoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte plangerea contraventionala formulată de petenta ., cu sediul în B., cart. Brosteni, ., ., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - CESTRIN, cu sediul în București, .. 401A, sector 6.
Dispune înlocuirea amenzii contravenționale aplicată petentei prin procesul verbal . nr._ din data de 25.07.2013, cu avertismentul.
Atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi recomandă ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. C. RomanElena L. D.
Red. L.C.R.
4 ex. /30.12.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1752/2013.... → |
|---|
