Plângere contravenţională. Sentința nr. 4396/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4396/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 15-03-2013 în dosarul nr. 29948/200/2012
DOSAR NR . 29._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4396
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 15.03.2013.
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – B. I.
GREFIER – V. C.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul S. D., cu domiciliul în mun. București, sector 6, ., ., . cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B. cu sediul în mun. B., .-10, jud. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit petentul S. D. și intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, prin Serviciul registratură intimatul a depus punct de vedere la răspuns la întâmpinare și punct de vedere la răspuns la punctul de vedere.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreasca, declară închise dezbaterile, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fată, constată următoarele:
Prin cererea inregistrată pe rolul acestei instante, la data de 15.11.2012, sub nr_, petentul S. D. a formulat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., plangere contraventionala, solicitând anularea procesului verbal de contravenție . nr_ din data de 19.11.2012.
In motivarea cererii petentul a arătat, in esenta, ca nu a condus cu viteza retinuta in procesul-verbal de contraventie, iar acuzatia agentului de politie este nefondata.
In drept cererea a fost intemeiata pe dispozitiile O.G. 2/2001 si NML 021-05.
Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este scutită de taxă judiciară de timbru, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001, raportat la art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 și de aplicarea timbrului judiciar, potrivit art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că procesul verbal este legal și temeinic, viteza cu care a circulat petentul, respectiv 129 km/h, fiind înregistrată cu un aparat radar verificat metrologic, abaterea a fost inregistrată in regim stationar, agentul constatator detine atestat operator.
În drept, a invocat dispozițiile art.115 și 118 din C.pr.civ.
In raspunsul la intampinare, petentul a aratat, in esenta, ca agentul de politie care a intocmit procesul-verbal de contraventie este altul decat cel care a constatat contraventia, considerand acest fapt drept unul abuziv din partea intimatei.
Instanța a administrat, la propunerea ambelor părți, proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar, de către petent, procesul verbal contestat, iar de către intimat, cazier auto, planșa foto, buletin de verificare metrologică, atestat operator radar.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție contestat, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 630 lei, contravaloarea a 9 puncte amendă și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendarii dreptului de a conduce pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 raportat la art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
S-a reținut în fapt că, in data de 19.11.2012, ora 16:05, petentul a condus autoturismul cu nr de înmatriculare_, pe DN2-E85, Soseaua Nordului, km. 111, pe un sector de drum unde viteza maximă admisă este de 70 km/h fiind înregistrat cu aparatul radar ca având o viteză de 129 km/h.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Referitor la legalitatea procesului verbal instanța va verifica îndeplinirea cerințelor legale în raport cu forma procesului verbal, precum și pe cele în raport cu fondul acestuia.
În primul rând, instanța, din oficiu verificând forma procesului verbal de contravenție, reține că agentul constatator este competent în raport cu art. 15 alin. 2 din OUG 2/2001 și art. 2 din OUG 195/2002. De asemenea, instanța constată că procesul vebal constestat cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 din OG 2/2001.
În al doilea rând, referitor la condițiile de fond, acestea se subsumează corectei încadrări juridice a faptei și a legalității sancțiunii.
Potrivit art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 raportat la art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a faptei de a depăși cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit art 49 din OUG 195/2002: Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h. Pe anumite sectoare de drum din interiorul localităților, administratorul drumului poate stabili, pentru autovehiculele din categoriile A și B, și limite de viteză superioare, dar nu mai mult de 80 km/h. Limitele de viteză mai mari de 50 km/h se stabilesc numai cu avizul poliției rutiere.
Potrivit art. 98 alin. 4 lit d) din OUG 195/2002 republicată, clasa a IV a de sancțiuni este reprezentată de posibilitatea aplicării de la nouă până la 20 puncte de amendă, fiecare punct reprezentând 10% din nivelul venitului minim pe economia națională.
Obligația de a respecta viteza legală este cuprinsă și în regulamenul de aplicare al OUG 195/2002, aprobat prin HG 1391/2006, care, la art. 121 prevede: conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Față de aceste aspecte, instanța reține că fapta, astfel cum a fost descrisă în procesul verbal atacat, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de textele legale citate, atât sub aspect subiectiv, cat și sub aspect obiectiv, sancțiunea fiind legal aplicată, existând și mențiunea posibilității achitării a jumătate din minimul special al amenzii în 48 de ore de la comunicare.
Petentul a solicitat si ordinul de serviciu al agentului constatator. Instanța retine faptul ca aceste ordine de serviciu nu exista decat pentru anumite situatii, in cazul desfasurarii activitatii de masurare a vitezei autovehiculelor nu este necesar un asemenea ordin, existand o anumita planificare in acest sens. Mai mult instanța apreciaza ca in acest caz echipajul de politie rutiera se afla in desfasurarea unui serviciu public pentru prevenirea acidentelor de circulatie cauzate de viteza excesiva si nu trebuie un ordin de serviciu in aceste sens, cu atat mai mult cu cat autoturismele care au montate aparate radar parasesc sediul politiei doar cu acordul superiorilor.
In ceea ce priveste sustinerea petentului conform careia procesul-verbal contestat este nul dat fiind faptul ca acesta a fost incheiat de un alt agent de politie decat cel care a constatat asa zisa abatere, instanta observa ca, in conformitate cu dispozitiile art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 rep., in situatia in care fapta a fost constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, politistul rutier incheie un proces verbal de constatare a contraventiei. Se observa ca legea nu prevede faptul ca politistul rutier care a constatat contraventia sa procedeze si la intocmirea actului constatator, acest din urma fapt putand fi realizat de orice alt politist rutier. Prin urmare, instanta va da aplicare principiului de drept „ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus” -unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distinga.
Totodata, instanta mai constata ca in raport cu dispozitiile art. 109 alin. 2 din O.U.G 195/2002 rep. si in conformitate cu Decizia nr. 150/21.02.2008 a Curtii Constitutionale, sunt necesare si suficiente pentru dovedirea abaterii savarsite de catre petent inregistrarea video si buletinul de verificare metrologica. Astfel, Curtea mai retine ca a solicita si alte documente decat plansa foto si buletinul de verificare metrologica, este de fapt o completare a textului de lege, solutia legislativa nemultumind pe petent prin prisma a ceea ce nu cuprinde.
Față de toate cele expuse, instanța constatată că procesul verbal este legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că în sistemul de drept român, contravenția este calificată ca făcând parte din materia civilă, care implică, în mod necesar dovedirea pretențiilor ridicate de cel care le afirmă.
Trebuie reținută Decizia nr. 83/08.03.2002 și Decizia nr. 197/2003 ale Curții Constituționale, prin care aceasta a arătat că dispozițiile OG 2/2001 sunt în deplină concordanță cu cerințele art. 6 din Convenție și cu jurisprudența Curții EDO. De asemenea, Curtea a arătat că OG 2/2001, respectă atât procedural cât și din punct de vedere al administrării probatoriului cerințele art. 6 din Convenție și că nu se poate considera că procedura contravențională ar contraveni principiului din materie penală, in dubio pro reo.
In acord cu jurisprudenta Curtii de la Strasbourg, in privinta prezumtiilor si a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depaseasca in folosirea lor, consideram ca una din limitele pana la care sa actioneze prezumtia de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie data de constatarea personala a faptei de catre agent. În situatia in care agentul nu a constatat personal fapta contraventionala prezumtia de temeinicie nu poate functiona, intrucat nu isi gaseste ratiunea. Motivul pentru care actele administrative sunt inzestrate cu aceasta caracteristica este increderea in faptul ca organul emitent, autoritatea (agentul, in aceasta situatie) consemneaza exact faptele pe care le constata, fara alte adaugiri sau denaturari ale realitatii. Este evident ca aceasta ratiune nu se regaseste in situatia in care fapta nu este constatata personal. In sprijinul acestei afirmații se poate aduce si argumentul ca si Codul Civil trateaza diferit mentiunile constatate personal din actele autentice față de celelalte mențiuni.
În cauza de față instanța consideră că întreg ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză vine să susțină mențiunile din cuprinsul procesului verbal atacat.
Astfel, din buletinul de verificare metrologică nr._ din 07.09.2012, rezultă că aparatul radar era omologat și verificat metrologic, funcționând în mod corect. Din cuprinsul plansei foto existenta la dosarul cauzei (fila 22) rezulta ca autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a circulat cu viteza de 129Km/h la data de 19.11.2012.
Față de împrejurarea că materialul probator administrat în cauză coroborează mențiunile din procesul verbal atacat, instanța dă curs constatărilor personale ale agentului constatator și le reține ca fiind reale.
Pentru aceste considerente, instanța conchide că procesul verbal întocmit în cauză este temeinic.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, instanța apreciază drept justificat cuantumul amenzii aplicate.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța constată că nivelul amenzii corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentului, care nu este la prima abatere de acest gen, luand in considerare cazierul auto al acestuia. De asemenea, având în vedere că viteza cu care circula petentul era una extrem de mare, având în vedere natura drumului pe care-l parcurgea petentul și faptul că acestă abatere a fost săvârșită pe timp de noapte cand vizibilitatea este mai redusa decat in timpul zilei, instanța consideră că fapta acestuia denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja atât pe cel care conduce un autoturism cât și pe ceilalți participanți la trafic. Astfel, instanța consideră că urmarea produsă de fapta petentului este producerea unui extrem de ridicat grad de pericol social atât pentru pietoni, alți șoferi cât și pentru petent însuși, pericol social ce justifică cuantumul amenzii aplicate. De altfel, instanța consideră că fapta de a circula cu o viteză cu 59 de km peste cea legala nu poate fi consecința unei neatenții sau culpe ușoare a petentului, ci doar consecința unei lipse de interes vădite a acestuia față de dispozițiile legale și față de siguranța traficului.
Sancțiunea complementară intervine de drept odată cu săvârșirea faptei de către petent, astfel încât orice discuție referitoare la oportunitatea luării sale este exclusă.
Față de cele expuse anterior, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunii contravenționale, aceasta fiind una proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent.
Față de cele expuse anterior, instanța va respinge acțiunea formulată de către petent, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de petentul S. D., cu domiciliul în mun. București, sector 6, ., ., . cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B. cu sediul în mun. B., .-10, jud. B., împotriva procesului verbal de contravenție . nr_/19.11.2012, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.03.2013.
Președinte, Grefier,
B. I. V. C.
Red.B.I../Tehnored.C.V/4 ex/ 03.04.2013.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3432/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4372/2013.... → |
|---|
