Plângere contravenţională. Sentința nr. 7437/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7437/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 6725/200/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 7437
Ședința publică de la 30 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E.-C. V.
GREFIER: S. N.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe petenta S.C. E. A. S.R.L., cu sediul în Huși, .. 8, județ V. și pe intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ –CESTRIN, cu sediul în mun. București, sector 6, .. 401 A.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordinea de listă, au lipsit petenta S.C. E. A. S.R.L. și intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ –CESTRIN.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea se află la primul termen de judecată, plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, s-a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței, la data de 26.04.2013 adresă comunicare relații, certificat calificat pentru semnătura electronică, autorizația de control și planșa foto care au stat la baza emiterii procesului verbal, după care:
Verificându-și din oficiu competenta, în conformitate cu dispozițiile art. 159 ind. 1 alin. 4 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, în temeiul art. 126 alin. 1 si 2 din Constituția României, material, în temeiul art. 1 alin. 3 Cod procedură civilă și teritorial, în temeiul art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001, să judece cauza.
Luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța califică excepția lipsei semnăturii invocată de petentă, ca fiind apărare de fond ce vizează nelegalitatea încheierii procesului verbal, urmând a fi analizată ca atare la soluționarea fondului pricinii.
În temeiul dispozițiilor art. 167 alin. 1 Cod procedură civilă, încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciindu-le pertinente, concludente și utile cauzei.
În temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, constată terminată cercetarea judecătorească și, apreciind cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele :
Prin plangerea contraventionala înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.02.2012 sub nr._, petenta S.C. E. A. S.R.L. a solicitat, în termen legal, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, anularea procesului verbal de contravenție . nr._/31.01.2012 incheiat de intimata si, in subsidiar, inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu avertisment .
În motivarea plângerii, petenta a solicitat a se constata ca, in temeiul art. 16 din O.G. nr. 2/2001, lipsește semnătura agentului constatator și procesul-verbal este afectat de nulitate absolută.
Petenta a invederat ca procesul-verbal de contravenție este încheiat în formă electronică și nu este semnat de agentul constatator cu semnătură olografa, facându-se precizarea că a fost semnat electronic conform Legii nr. 455/2001 și H.G. nr. 1259/2001. Din interpretarea art. 5 din Legea nr. 455/2001, înscrisurile electronice cărora le este atașată semnătura electronică sunt asimilate în ce privește condițiile și efectele înscrisurilor sub semnătură privată. Procesul-verbal de contravenție are natura unui act administrativ, deci de drept public și totodată este un act autentic, astfel încât nu-i sunt aplicabile prevederile Legii nr. 455/2001 referitoare la semnătura electronică. Petenta a mentionat faptul ca nicio dispoziție a Legii nr. 455/2001 nu prevede posibilitatea atașării semnăturii electronice pe procesul-verbal de contravenție sau alt act autentic.
Totodata, petenta a aratat ca O.G. nr. 2/2001 nu prevede posibilitatea substituirii semnăturii agentului constatator cu semnătura sa electronică și cu atât mai puțin ca procesul- verbal să fie în formă electronică.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea excepției de nulitate absolută a procesului-verbal pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
Pe fondul cauzei, petenta a aratat ca autoturismul a fost cumpărat de societate de la dl. Enrico Fulgenzi, care este și administratorul societății S.C. E. A. S.R.L. Vânzătorul și administratorul cumpărătoarei erau așadar una și aceeași persoană. Știind că pentru 2011 a cumpărat rovinieta (atașată în copie certificată) pentru autovehicul, dl. Enrico Fulgenzi a omis să cumpere o nouă rovinieta în momentul transferului dreptului de proprietate în favoarea S.C E. A. S.R.L. sau să notifice C.N.A.D.N.R. despre reînmatricularea autovehiculului.
Petenta a arata ca, potrivit art. 1 alin. 10 din O.G. nr. 15/2002 „ în cazul schimbării utilizatorului vehiculului, rovinieta își menține valabilitatea". Conform art. 1 alin. 12 din O.G. nr. 15/2002 „ începând cu data de 1 august 2010, în cazul schimbării numărului de înmatriculare al vehiculului, rovinieta își menține valabilitatea numai în condițiile în care utilizatorul informează în scris C.N.A.D.N.R. S.A. cu privire la schimbarea numărului de înmatriculare, în vederea operării modificării în baza de date".
Petenta a invederat ca pentru acest autoturism, având . nr. WFOAXXGBF.A,YL38878 și nr. de înmatriculare BN-141-BN, a fost achitată taxa de rovinieta la data de 05.12.2010, valabilă până la data de 04.12.2011. Autoturismul a fost cumpărat de S.C. E. A. la data de 11.01.2011 și înmatriculat sub nr._ . Pentru ca rovinieta să-și păstreze valabilitatea, trebuia ca S.C. E. A. S.R.L. să notifice C.N.A.D.N.R. conform art. 1 alin. 12 din O.G. nr. 15/2002, lucru pe care nu 1-a făcut.
Prin urmare, petenta a mentionat ca autoturismul nu a circulat fară să plătească taxa de drum, ci plata acestei taxe nu era valabilă, prin interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 1 alin. 12 din O.G. nr. 15/2002.
Petenta a apreciat faptul că, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, precum și consecințele ei minime pot îndreptăți instanța să aplice sancțiunea avertismentului, în condițiile în care autovehiculul a fost radiat din circulație și apoi înmatriculat ca aparținând societății, considerand că rovinieta plătită în 2011 pentru aceeași mașină își păstrează valabilitatea.
In drept, petenta a invocat prevederile OG nr. 2/2001, HG nr. 455/2001 si HG nr. 1259/2001 .
În dovedirea plângerii, petenta a depus, in fotocopii, un set de inscrisuri ( filele 4-8 ).
Potrivit dispozitiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, precum si prevederilor art. 15 alin. 1 lit. m din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea formulată de petent este scutită de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar.
Fiind legal citata, intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN nu a formulat întâmpinare, nu s-a prezentat la judecarea cauzei si nu a solicitat administrarea de probe, insa, la data de 26.04.2013, a depus la dosar un set de inscrisuri in fotocopie, si anume: adresa nr._/17.04.2013 ( fila 13 ), certificatul calificat si autorizatia de control ( fila 15 ) precum si plansa fotografica ( fila 16 ), dovada comunicarii procesului-verbal .
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/31.01.2012 incheiat de intimata, petenta a fost sancționata cu amendă în cuantum de 750 de lei și obligata la plata contravalorii tarifului de despagubire in cuantum de 96 euro, adica, 412,61 lei intrucat, la data de 11.08.2011, la orele 15.35, pe DN 2, la km 115 + 80 m, pe raza loc. Mărăcineni, a fost depistat vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentei, care circula fără a deține rovinietă valabilă.
Instanța observa ca potrivit art. 7 din OG nr. 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile revine în exclusivitate utilizatorilor români.
Art. 1 alin. 1 lit. b definește noțiunea de utilizatori ca reprezentând persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite utilizatori români.
Conform art. 9 alin. 2, începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. Potrivit alin. 3, in cazurile prevăzute la alin. 2 procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
În drept, instanța are în vedere că până la adoptarea art. 15 alin. 2 din Constituția României (care prevede că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, s-a conferit legii contravenționale mai favorabile”), noțiunea de lege contravențională mai favorabilă era utilizată cu un singur sens, respectiv pentru a desemna instituția reglementată de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională).
Odată cu adoptarea noii legi fundamentale, această sintagmă a dobândit însă un sens nou, mai larg decât cel utilizat anterior astfel că, în prezent, prin lege contravențională mai favorabilă se înțelege orice dispoziție cu caracter contravențional cuprinsă în legi sau decrete, intervenită ulterior săvârșirii contravenției și până la judecarea definitivă a plângerii contravenționale și care, prin efectele sale, duce la crearea unei situații mai ușoare pentru făptuitor.
Mai trebuie precizat că excepția de la principiul neretroactivității legii, înscrisă în art. 15 alin. 2 din Constituție, privește numai legi contravenționale de drept material, normele de procedură fiind guvernate de principiul aplicării imediate a legii noi.
Aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu poate primi cel puțin două justificări. Pe de o parte, legea nouă este expresia politicii de apărare socială actuale, astfel că ea trebuie aplicată, în măsura în care nu este mai gravă și nu contravine astfel principiului neretroactivității legii. Pe de altă parte, statul nu are interes să sancționeze anumite fapte săvârșite sub imperiul legii vechi mai sever decât prevede legea nouă, în vigoare la data judecării lor.
În plus, spre deosebire de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ cu forță juridică inferioară legii fundamentate), care prevede drept criterii de aplicare a legii mai favorabile numai dezincriminarea faptei și sancțiunea mai ușoară, art. 15 alin. 2 din Constituție nu face nicio distincție în acest sens.
Astfel, trebuie admisă și existența altor criterii de stabilire a caracterului mai favorabil al unei legi contravenționale, precum modificarea modului de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc. Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.
În cauză, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu, respectiv:
1existența unei succesiuni de legi, intervenită între momentul comiterii contravenției și momentul judecării definitive a plângerii contravenționale, adică O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției și O.G. nr. 15/2002 modificată la data de 27 iulie 2012 prin Legea nr. 144/2012;
2toate legile succesive incriminează fapta comisă – art. 8 din O.G. nr. 15/2002, în ambele forme precitate, reglementează drept contravenție fapta imputată contestatorului;
3legile succesive conțin condiții diferite de angajare a răspunderii contravenționale – dacă O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției, nu prevedea un termen de prescripție al răspunderii contravenționale, fiind aplicabil termenul general de 6 luni, consacrat de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, prin forma actuală a O.G. nr. 15/2002, se consacră la art. 9 alin. 3 un termen special de prescripție de 30 de zile, aplicabil în materia analizată.
Natura juridică a acestui termen rezultă din interpretarea coroborată a art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 cu art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ambele texte legale impunând un anumit termen imperativ înăuntrul căruia trebuie aplicată sancțiunea contravențională, prin întocmirea procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției. Consecința nerespectării acestui termen este chiar prescripția răspunderii contravenționale, din moment ce sancțiunea contravențională - corolar al răspunderii - nu mai poate fi aplicată.
1textele de lege analizate cuprind norme de drept material, nu de drept procesual – condiție a cărei îndeplinire rezultă din faptul că, așa cum se preciza anterior, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012 consacră un termen special de prescripție, modificând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale, iar nerespectarea acestui termen atrage nelegalitatea procesului verbal astfel întocmit.
Conchizând, instanța reține că O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012, care prin art. 9 alin. 3 prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a petentului, constituie o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție, va fi aplicată retroactiv în cauză.
Față de motivele anterior expuse, având în vedere că fapta reținuta în sarcina petentei a fost savarsita la data de 11.08.2011, iar procesul verbal de constatare și sancționare a acesteia a fost întocmit la data de 31.01.2012, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, instanța reține că la data întocmirii acestora răspunderea contravențională a petentei era prescrisă.
Pentru toate motivele de fapt și de drept anterior expuse, instanța va admite cererea și va dispune anularea proceselor verbale contestate.
În ceea ce privește obligarea petentei la achitarea tarifului de despăgubire, instanța reține că potrivit art II din legea 144 privind modificarea OG 15/2002 - tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobata cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanța până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează. Așadar, prin anularea procesului verbal, se va înțelege anularea acestuia în totalitate, cu privire la toate dispozițiile conținute de acesta, inclusiv cele privitoare la tariful de despăgubire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea privind pe petenta S.C. E. A. S.R.L., cu sediul în Huși, .. 8, județ V. și pe intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ –CESTRIN, cu sediul în mun. București, sector 6, .. 401A.
Anulează procesul-verbal . nr._/31.01.2012.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
V. E.-CRISTINANEDELCOVICI S.
RED. ECV
TEHNORED. ECV-SN
20.05.2013/4 ex.
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2992/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7958/2013.... → |
|---|
