Revendicare imobiliară. Sentința nr. 19/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 410/200/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. JUDEȚUL B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.06.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE N. G.
GREFIER GIOABA I.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect revendicare imobiliară formulată de reclamantul M. D. cu domiciliul în com. B., . în contradictoriu cu pârâții M. I. cu domiciliul com. B., . .
La apelul nominal făcut in ședință publică au lipsit reclamantul M. D., pentru care a raspun avocat T. M. A. si paratul M. I., pentru care a raspuns avocat Tarcavu G..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul se ședință care arată că, procedura de citare este legal îndeplinită, acțiunea a fost timbrată că taxă de timbru în cuantum de 711 lei conform chitanței . nr._/05.05.2011 si 3 lei imbru judiciar după care:
Apărătorul reclamantului solicita completarea raportului de eexpertiza conform obiectiunilor formulae.
Aparatorul paratului precizeaza ca s-a depus o procura, nu a existat un mandat special pentru a se formula obiectiuni, invoca nulitatea de reprezentare, in baza dispozitiilor art 161 al 2 Cod procedura civila, trebuia sa aiba un mandat special.
Aparatorul paratului solicita respingerea exceptia dovezii calitatii de reprezentare, solicita respingerea obiectiunilor.
Instanta prin incheierea de sedinta din data de 01.02.2012 a luat act de renuntarea la judecata cu paratul M. P., incheiere care a fost data cu cale de atac, iar cadrul procesual a fost refacut.
Aparatorul reclamantului precizeaza ca exista o cerere cu privire la raspunsul la intampinare, semnat de doamna avocat prin care arata ca reclamantul detine 700 m.p. iar diferenta de 800 m.p. pe care o revendica se afla in posesia paratului M. I.. Aceasta cerere nu poate luata in considerare ca o renuntare. In raspunsul la intampinare se mentioneaza cu privire la cei 6000 m.p. actiunea a ramas fara obiect intrucat dupa formularea cererii de chemare in judecata paratii au renuntat la contractul de arendare si s-au obligat sa-i lase indeplinia si pasnica posesie aceasta suprafata reclamantului, insa aceasta suprafata se afla in posesia paratului M. P.. Solicita refacerea raportului de expertiza pentru a se stabili o linie de granituire pentru suprafetele intravilane, pentru a se stabili care sunt suprafetele stapinite de parti.
Aparatorul paratului invedereaza instantei ca cei 1400 m.p,.apartine lui M. I. si a fost granituit de 50 de ani.
Procuratorul precizeaza ca acel gard a fost facut de catre socrul sau, prin acea curte treceau sute de oameni care treceau cu barca catre halta. Precizeaza ca sotul sau este paralizat, iar din anul 1961 el i-a intretinut pe cei batrini, este singurul mostenitor .
Instanta respinge ererea aparatorului reclamantului de a se efectua suplmentarea cu probe, ca nefiind utila cauzei in raport de obiectul cererii de chemare in judectata. Raspunsul la intampinare este semnat de doamna avocat Ripeanu.
Aparatorii artilor învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat în cauză și nici alte probe, în afara înscrisurilor de la dosar.
Aparatorul reclamantului, având cuvântul solicită admiterea actiunii asa cum a fost formulata pentru suprafata de teren care exista in intravilan, cu cheltuieli de judecata.
Avocatul paratului avand cuvantul precizeaza ca ambele parti au detinut mai mult teren decat aveau pe rolul agricol, cei 6600 m.p. nu-i detine paratul, reclamantul a renuntat de bunavoie, nu s-a stabilit o contropire, reclamantul a avut rol distinct de cl al tatalui sau. Solicita respingerea actiunii, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.
Procuratorul precizeaza ca cei 6000 m.p. in prezent sunt detinuti de reclamant, sunt dati la o asociatie, iar veniturile obtinute de pe acesta sunt incasate de reclamant, iar pana acum 3 ani aceasta suprafata a fost detinuta de M. P. si M. I..
Instanța, în temeiul art. 150 Cod proc.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 10.01.2011 sub numărul_, reclamantul M. D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M. P. și M. I., pronunțarea unei hotărâri prin care pârâții să fie obligați să-i restituie suprafața de 6600 mp situată în T5, extravilanul satului Pleșcoi, ., aflată în posesia pârâtului M. P. precum și suprafața de 800 mp situată în T256 din intravilanul satului Pleșcoi, ., ambele din TP nr._/20/08.09.1998 așa cum a fost modificat prin sentința civilă nr. 6476/14.10.2010 pronunțată de Judecătoria B..
În motivarea cererii, susține reclamantul că, prin sentința civilă nr. 6476/14.10.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ s-a stabilit că este singurul moștenitor legal al defunctului M. C. și ca urmare are calitate de proprietar exclusiv al suprafețelor de teren revendicate, pârâții ocupând fără titlu terenul.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 480 C. civ.
La cerere au fost atașate, în copie, următoarele înscrisuri: Titlul de proprietate nr._/20/08.09.1998, sentința civilă nr. 6476/14.10.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
Legal citați, pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că suprafața de 6600 mp teren extravilan pe care a avut-o în posesie pârâtul M. P. i-a lăsat-o reclamantului în deplină proprietate și pașnică posesie ulterior datei de 14.10.2010, când a fost pronunțată sentința de anulare a titlului de proprietate. Trenul se află în posesia arendașului de la care pârâtul M. D. nu a mai ridicat produse la solicitarea expresă a soției reclamantului. Cu toate acestea, pentru a nu fi obligați la plata cheltuielilor de judecată, pârâții au arătat că sunt de acorda cu cererea de chemare în judecată a reclamantului.
La întâmpinare a fost atașat, în copie, contract de arendare din 05.03.2007.
În răspunsul la întâmpinare depus de reclamant la data de 24.05.2011, acesta a precizat că pentru suprafața de teren de 6600mp cererea a rămas fără obiect întrucât după formularea cererii de chemare în judecată, pârâții au renunțat la contractul de arendă. Cu privire la suprafața de 800 mp teren intravilan situată în T 256, ., jud. B., aceasta face parte din suprafața de 1500 mp pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate pe numele defunctului M. B. C., 700 mp fiind deținuții de reclamant, iar diferența de pârâtul M. I...
Prin precizările la întâmpinare depuse la dosar la data de 25.05.2011, pârâtul M. P. a susținut că nu se învecinează cu terenul în suprafață de 800 mp astfel încât nu îi putea acapara reclamantului din teren, iar pârâtul M. I. a precizat că deține lângă suprafața de 1500 mp teren intravilan ce aparține reclamantului un teren în suprafață de 1397 mp pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate prin TP nr._/89/24.03.2004 pe numele tatălui acestuia, M. V. pe care a dobândit-o prin moștenire potrivit certificatului de moștenitor nr. 100/16.11.2007. Acest din urmă teren a fost deținut de tatăl pârâtului M. I. încă din anul 1989 și este înscris în CF nr. 5258 a UAT B. sub număr cadastral 4817.
Odată cu precizările la întâmpinare au fost depuse la dosar copii de pe următoarele înscrisuri. certificat de moștenitor succesiv nr. 100 din 16.11.2007, plan de amplasament și delimitare a terenului, titlul de proprietate nr._/89/24.03.2004.
La data de 13.12.2011 reclamantul M. D. a depus la dosar precizări la acțiune prin care a arătat că este adevărată susținerea potrivit căreia terenul care a rămas în litigiu nu se învecinează cu proprietatea pârâtului M. P. și, având în vedere acordul acestuia de a-i lăsa reclamantului terenul în suprafață de 6600 mp din extravilan, apreciază că procesul nu trebuie să se judece și în contradictoriu cu acest pârât.
În ce îl privește pe pârâtul M. I.,, pentru o soluționare corectă a cauzei a solicitat efectuarea unei adrese către Comisia Locală de Fond Funciar B. pentru a comunica documentația care a stal la baza emiterii TP nr._/89/24.03.2004, deoarece întreaga suprafață de teren formează un trup. Solicită să intre în posesia celor 1500 mp teren, iar dacă există o suprafață în plus, aceasta să îi aparțină.
A solicitat admiterea probei cu înscrisuri și expertiză judiciară specialitatea topoccadastru.
La termenul din 09.11.2011 în temeiul dispozițiilor art. 167 C. pr. civ., instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri și expertiză specialitatea topocadastru iar pentru pârât proba cu înscrisuri și testimonială.
La termenul din 01.02.2012 a fost audiat martorul P. A., depoziția acestuia fiind consemnată și atașată la dosar ( fila 36).
La același termen, în cadrul probei cu înscrisuri, reclamantul, prin apărător, a depus la dosar copie a certificatului de moștenitor nr. 273/29.06.1968.
Tot la termenul din 01.02.2012, în temeiul dispozițiilor art. 246 C. pr. civ., instanța a luat act de renunțarea reclamantului la judecata cererii în contradictoriu cu pârâtul M. P.. Prin tragere la sorți a fost numit expert specialitatea topocadastru în vederea efectuării expertizei admise în cauză, domnul V. T..
Față de precizările formulate de reclamant ( filele 19 și 26), precum și față de faptul că s-a luat act de renunțarea la judecată în contradictoriu cu pârâtul M. P. pentru primul capăt de cerere, cel pentru care fusese chemat în judecată, cadrul procesual a fost restrâns, calitate de pârât începând cu termenul din 01.02.2012 având doar M. I. și numai pentru capătul doi de cerere, în raport de care acesta a fost chemat în judecată.
La data de 20.04.2012, la dosar a fost depus raportul de expertiză specialitatea topocadastru întocmit de expert judiciar V. T. ( filele 50 – 52).
Împotriva concluziilor raportului de expertiză au fost formulate obiecțiuni de către reclamant care au fost respinse de instanța de judecată ca neîntemeiate, apreciind că expertul desemnat a răspuns în mod complet obiectivelor stabilite, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizat și nu se impune nici efectuarea unui supliment la raport având ca obiectiv stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată este revendicare, fără a se solicita și grănițuirea dintre proprietățile părților. Or, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 6 C. pr. civ., în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății
La termenul din 12.09.2012, cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 244 alin.1 pct.1 C. pr.civ., până la soluționarea irevocabilă a dosarului civil nr._/200/2012 având ca obiect anulare TP nr._/89/24.03.2004.
La data de 10.04.2013 cauza a fost repusă pe rol ca urmare a cererii formulată de pârâtul M. I. motivată de faptul că dosarul nr._/200/2012 a fost soluționat irevocabil.
Pârâtul M. I. a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a reclamantului M. D..
Potrivit dispozițiilor art. 137 C. pr.civ., instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond și de procedură ce fac de prisos în tot sau în parte. soluționarea pe fond a pricinii.
Analizând cu prioritate excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a reclamantului, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 67 alin.1 C. pr. civ., părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar.
Potrivit art. 68 alin.1 C. pr.civ., procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată trebuie făcut prin înscris sub semnătură legalizată; în cazul când procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaților.
În cauza de față, instanța constată că, inițial reclamantul a fost reprezentat de un apărător pentru ca ulterior să fie reprezentat de domnul avocat T., dând totodată procură de reprezentare soției sale, M. S., în condițiile art. 68 alin.1 C. pr. civ..
În ce privește cererea de chemare în judecată, aceasta poartă semnătură ce se presupune că aparține reclamantului.
Pe cale de consecință, instanța apreciază excepția lipsei dovezii calității de reprezentant ca neîntemeiată motiv pentru care o va respinge.
Pe fondul cauzei, analizând actele dosarului raportat la dispozițiile legale incidente, reține următoarele:
Potrivit art. 5 alin.2 din Legea 71/2011 privind punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul Civil, dispozițiile Codului civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia derivate din raporturile de proprietate și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . Codului civil.
Potrivit dispozițiilor art. 563 alin.1 C. civ. 2009, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.
Din titlul de proprietate nr._/20 emis la data de 08.09.1998 coroborat cu sentința civilă nr. 6476/14.10.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, se reține că reclamantul M. D. este proprietarul suprafeței de 1500 mp teren intravilan din care 1100 mp arabil și 400 mp curți construcții, situată în T 256, intravilanul satului Pleșcoi, ..
Această suprafață de teren se învecinează la N cu C. M., la E cu drum, la Sud cu M. V. și la V – mal.
Astfel cum rezultă din Titlul de proprietate nr._/89 emis la 24.03.2004 și din Certificatul de moștenitor succesiv nr. 100/16.11.2007 pârâtul M. I., în calitate de moștenitor al defunctului M. V. este proprietarul suprafeței înscrisă în titlu ca având 1400 mp ( din care 100 mp arabil, 900 mp vii și 400 mp curți construcții) situată în T 256, intravilanul satului Pleșcoi, ., având ca vecinătăți: N – M. C. D., E – drum comunal, S – M. C., V – M..
Din actele de proprietate rezultă că terenul proprietate al reclamantului în suprafață totală de 1500 mp se învecinează pe latura de sud cu terenul proprietatea pârâtului, în suprafață totală, trecută în titlu, de 1400 mp.
Astfel cum rezultă din depoziția martorului P. A. gardul despărțitor dintre proprietățile celor două părți a fost edificat în urmă cu 45 de ani, moment din care nu a fost mutat, completat sau înlocuit, fiind doar reparat în partea de jos pentru a astupa găurile prin care puteau intra câini.
Din raportul de expertiză specialitatea topocadastru întocmit de expert judiciar V. T. rezultă că, în urma măsurătorilor efectuate la fața locului a rezultat că reclamantul stăpânește întreaga suprafață de 1500 mp teren intravilan menționată în titlul său de proprietate, iar pârâtul M. I. nu stăpânește mai mult de 1400 mp teren intravilan cât are în proprietate potrivit titlului său de proprietate, respectând amplasamentul corect, avut în vedere la emiterea titlului de proprietate.
Deși reclamantul a intentat, împotriva pârâtului M. I. acțiune având ca obiect anularea titlului de proprietate nr._/89/24.03.2004, aceasta a fost respinsă prin sentința civilă nr._ din 25.10.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/200/2012 devenită irevocabilă prin respingerea recursului..
Față de întregul ansamblu probator administrat în cauză, instanța reține că pârâtul nu stăpânește nicio suprafață de teren din proprietatea reclamantului astfel încât acțiunea având ca obiect revendicarea suprafeței de 800 mp teren intravilan situat în T 256. intravilanul satului Pleșcoi, . apare ca neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
Potrivit dispozițiilor art. 274 C. pr. civ., partea care pică în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. Față de soluția ce urmează a fi adoptată, instanța constată că reclamantul este partea picată în pretenții motiva pentru care, la cererea pârâtului urmează să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei constând în onorariu de avocat, conform chitanței nr. 148/10.04.2012 depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei dovezii calității de reprezentant invocată de pârâtul M. I..
Respinge ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect revendicare formulată de reclamantul M. D. cu domiciliul în com. B., . în contradictoriu cu pârâtul M. I. cu domiciliul com. B., ..
Obligă reclamantul la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.06.2013.
P.,GREFIER,
red. tehnored. N.G/4 EX/19.07.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5029/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1447/2013.... → |
|---|
