Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 9/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 28223/200/2011
DOSAR NR. 28._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9.316
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 03.06.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – N. N.
GREFIER – P. L. – S.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect stabilire program vizitare minor, formulată de reclamanta P. M., domiciliată în . B., în contradictoriu cu pârâta A. M. G., domiciliată în mun. B., ., ., ., cu Autoritatea tutelară din cadrul Primăriei comunei Poșta Câlnău și cu Autoritatea tutelară din cadrul Primăriei municipiului B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit reclamanta P. M., prezentă și asistată de avocat N. A., pârâta A. M. G., prezentă și asistată de avocat A. I. – C., Autoritatea tutelară din cadrul Primăriei C. Poșta Câlnău și Autoritatea tutelară din cadrul Primăriei municipiului B.. De asemenea, la apelul nominal au răspuns martorii T. C. și T. M..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, dosarul se află la termenul de judecată acordat în vederea administrării probatoriului.
Se prezintă apărătorul reclamantei care precizează că renunță la interogatoriul pârâtei A. M. G..
Instanța, în conformitate cu art. 219 C.pr.civ., procedează la luarea interogatoriului propus de pârâtă pentru reclamanta P. M., întrebările și răspunsurile fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Instanța procedează la identificarea martorilor T. C., posesoare a CI . nr._,CNP_, și T. M., posesoare a CI . nr._, CNP_.
După identificarea fiecăruia dintre martori, introduși pe rând în sala de judecată, sub prestare de jurământ, potrivit art. 193 alin. 8 C.pr.civ., instanța le pune în vedere că mărturia mincinoasă constituie infracțiune și procedează la audierea separată a acestora, declarațiile fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Instanța, în timpul audierii martorilor, atrage atenția avocatului A. I. – C. pentru comportamentul afișat.
Instanța acordă părților cuvântul pe excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinarea depusă.
Avocat A. I. – C. pentru pârâtă, având cuvântul pe excepțiile invocate, apreciază că cele excepțiile sunt întemeiate, apreciind că reclamanta P. M., nu are calitate procesual activă, dispozițiile legale privind relațiile părintești. Astfel, arată că în concret există stabilită o relație prin decizia Curții de Apel Ploiești, care a acordat program de vizită în favoarea tatălui minorei.
În continuare, arată că bunica paterna nu poate solicita același lucru și să obțină o hotărâre cu același obiect, dar cu alt titular, reclamanta nejustificând o calitate procesuală activă, iar în subsidiar nici un interes legitim sau actual.
În concluzie, solicită admiterea excepțiilor invocate și respingerea cererii de chemare în judecată.
Apărătorul reclamantei, având cuvântul pe excepția lipsei calității procesuale active, solicită respingerea excepției invocate de pârât, prin întâmpinare, invocând prevederile art. 401 C.civ., care reglementează drepturile părinților de a avea legături personale cu minori, fără a stabili interdicții cu privire la celelalte rude. Mai mult, precizează că sunt impuse obligații egale ale părinților cu bunicii, fiind incluse în categoria persoanelor ce pot avea legături personale cu minorul și persoane cu autor comun. Apreciază că în speța dedusă judecății, bunica maternă, rudă de sânge, de altfel, se impune să aibă drepturi și obligații față de minoră.
Pe de altă parte, precizează că prin stabilirea de legături personale pentru tatăl minorei nu s-a adus atingere relațiilor minorei cu bunica paternă. Or, tatăl fiind condamnat la pedeapsa închisorii, nu are cum să aibă legături personale cu minora.
În susținerea celor afirmate, apărătorul reclamantei invocă prevederile art. 14 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, potrivit căruia părinții nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie. Mai mult, art. 8 Din Convenția Europeană a Drepturilor Omului a statuat dreptul fiecărei persoane la viața de familie, inclusiv relațiile între rudele apropiate, bunici și nepoți.
Apărătorul reclamantei, concluzionând, solicită ca prin coroborarea tuturor textelor de lege invocate instanța să recunoască dreptul reclamantei de a avea legături personale cu minora.
Interesul bunicii paterne este justificat, aceasta încercând să ia legătura cu minora, iar dosarul se află înregistrat pe rolul Judecătoriei B. din anul 2011, neputându –i - se imputa vreo culpă.
Mai mult, precizează că nu este un drept al bunicii, ci al minorei, iar în privința tatălui arată că acesta nu este de găsit, fiind condamnat la pedeapsa închisorii cu executare, neputând desfășura, astfel, legături personale cu minora, nefiind realizabilă exercitarea acestor drepturi. Astfel, învederează instanței, că decizia civilă pronunțată de Curtea de Apel Ploiești nu produce efecte în fapt.
Concluzionând solicită respingerea excepțiilor invocate de pârâtă prin întâmpinare.
În replică, apărătorul pârâtei, arată că legea permite în anumite situații, respectiv părinți decedați sau decăzuți, ca legăturile personale cu minorul să fie exercitate și de alte persoane, dar în cazul de față tatăl minorei are un program stabilit, iar legea specifică expres cui îi este permis.
Avocat N., arată că în cazul în care situație ar suferi modificări, s-ar putea apela la intervenția instanței în sensul modificării.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreasca, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta P. M., prin apărător, având cuvântul pe fond, solicită admiterea cererii de chemare în judecată, instanța urmând a se raporta la declarațiile martorei audiate la prezentul termen de judecată, situația existentă între bunică și minor, între părinți și bunica paternă. Mai mult, concluziile referatului de anchetă socială efectuat arată că bunica paternă beneficiază de condiții propice, fiind un imobilul în care minora a stat de mai multe ori, așa cum a reieșit și din declarațiile martorei audiate.
De asemenea, precizează că martora pârâtei nu cunoaște foarte bine situația, iar cu trecerea timpului legătura de afectivitate dintre bunică și minora s-a estompa și, tocmai din aceste motive, se impune pronunțarea unei hotărâri care să restabilească legătura cu minora, urmând ca relațiile să fie restabilite treptat fără a se apela la intervenția vreunui executor judecătoresc, întrucât minora o va recunoaște pe bunică. Totodată, învederează instanței că nu solicită cheltuieli de judecată.
Pârâta A. M. G., prin apărător, solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată. Astfel, apreciază că nu este normal ca un copil să nu își cunoască rudele, dar pe de altă parte, o asemenea situație ar fi traumatizantă, având în vedere că minora s-a aflat în îngrijirea mamei și bunicii materne. Copilul avea 2 ani în momentul rupturii efective între părți, iar acum are 5 ani, așadar e posibil ca acesta să nu își mai aducă aminte de bunica. În plus, minora nu o cunoaște și nu o recunoaște pe bunica paternă.
Mai mult, arată că nu a contestat calitatea reclamantei sau faptul că nu beneficiază de condiții propice, dar pentru minora situația astfel creată ar fi traumatizantă la această vârstă fragedă.
În ceea ce privește programul solicitat de reclamantă, apreciază că acesta este nerealist, raportat la probele existente la dosar și situația concretă a minorei, a familiei, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.
Totodată învederează instanței că nu solicită cheltuieli de judecată.
Întrucât nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile de față.
Prin cererea înregistrată la data de 12.12.2011, sub nr._, în fața Judecătoriei B., reclamanta P. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. M. G., stabilirea unui program de legături personale cu minora P. S. A., născută la data de 11.08.2008, în prezent având locuința la pârâtă.
În motivarea cererii, se arată că în urma relației de concubinaj dintre fiul său, P. I. S. și pârâtă, s-a născut minora care se află sub supravegherea pârâtei.
Se arată că potrivit dispozițiilor legale, bunicii păstrează dreptul de a păstra legături personale cu nepoții lor, acest drept fiind în interesul superior al minorei, care trebuie să păstreze aceste legături în condițiile în care părinții lor, în speță, pârâta, se apun unor astfel de relații, solicitarea sa neputând decât să influențeze pozitiv dezvoltarea fizică și psihică a copilului.
Solicită ca instanța să în încuviințeze cererea de a avea legături personale de două ori pe lună, în prima și a treia săptămână, începând de vineri ora 16:00, până duminică la ora 14:00, la domiciliul său, cu obligația de a lua minora de la domiciliul pârâtei și de a o înapoia la același domiciliu.
Cererea nu a fost motivată în drept și a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 15 lei și timbru judiciar de 0,5 lei.
Odată cu cererea, s-a depus în copie, certificat naștere minoră (fila 5).
Instanța a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul reclamantei și al pârâtei, referatele aflându-se la fila (9 – 10 și 15).
La termenul din data de 14.01.2013, pârâta, prin apărător, a depus la dosarul cauzei copia Deciziei civile nr. 4110/06.12.2012, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr._ (fila 29 – 34).
Legal citată, pârâta a depus în cauză întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, deoarece prin decizia Curții de Apel nr. 4110/2012, s-a stabilit în mod irevocabil situația privind domiciliul minorei și a programului de vizită care urmează să fie exercitat de tatăl acesteia, P. I. S..
De asemenea, s-a invocat și excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea cererii, pentru aceleași motive, iar împrejurarea că reclamanta este bunica minorei este apreciată ca fără relevanță în cauză, cererea ieșind din sfera drepturilor și obligațiilor părintești.
Pe fondul cauzei a arătat că între reclamantă și minoră nu există nici un fel de relații afective, iar minora nu s-a aflat niciodată la domiciliul acesteia și nu a locuit niciodată acolo, timp de trei ani minora aflându-se în creșterea ei exclusivă.
Întâmpinarea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 115 – 118 C..
Prin încheierea de ședință din data de 08.04.2013, instanța a încuviințat pentru părți probele cu înscrisurile existente la dosar, câte un martor și interogatorii reciproce.
La termenul din data de 03.06.2013, au fost audiați martorii, iar în ceea ce privește interogatoriul, numai pârâta a prezentat întrebări, reclamanta renunțând la acesta.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
1. Analizând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 137 al. 1 C., excepțiile excepțiile lipsei calității procesual active și excepția lipsei de interes a reclamantei P. M., invocate de pârâta A. M. G., prin întâmpinare, instanța le va respinge ca fiind nefondate, pentru următoarele argumente:
Calitatea procesuală nu este definită de lege, dar teoria și practica judiciară au arătat că prin aceasta se înțelege aptitudinea părții de a sta în proces ca reclamant sau pârât într-o cauză concretă. Calitatea procesual activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat.
Potrivit art. 14 al. 1 din legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. În cauză, reclamanta este bunică paternă, iar legea însăși spune că este rudă de gradul II cu minora, asupra dreptului minorei nu poate decide mama acesteia, în privința ei, dreptul transformându-se într-o obligație.
D. urmare, reclamanta este titulara unui drept a cărui protejare o solicită în instanță, motiv pentru care excepția lipsei calității procesual active invocată, va fi respinsă ca fiind nefondată.
Și excepția lipsei de interes va fi respinsă, deoarece acesta presupune folosul practic, material și moral pe care îl urmărește reclamanta, iar în speță acesta este născut, legitim, personal și actual, în condițiile în care pârâta se opune relațiilor personale dintre reclamantă și minoră.
Instanța apreciază că apărările (de altfel, destul de ambigui) referitoare la lipsa celor două condiții de exercitare a acțiunii, referitoare la faptul că numai tatăl minorei ar avea interes în cauză să solicite legături personale, iar în condițiile în care, prin hotărâre irevocabilă deja s-a stabilit acest program, ar dispărea și interesul, deoarece, așa după cum vom arăta, însăși legea dă dreptul copilului să mențină relații personale și contacte directe, nu numai cu părinții, ci și cu rudele.
2. Pe fondul cauzei, instanța reține că prin Decizia civilă nr. 4110/06.12.2012, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr._, dar și referatelor de anchetă socială efectuate în cauză, minora este rezultată din relația de concubinaj pe care pârâta A. M. G. a avut-o cu numitul P. I. S., care este fiul reclamantei.
Deci, reclamanta este bunica minorei.
Prin decizia civilă menționată au fost menținute restul dispozițiilor hotărârilor pronunțate de instanțele de fond, prin care se dispuse se stabilirea domiciliului la mamă, pârâta din prezenta cauză.
De asemenea, s-a încuviințat pentru numitul P. I. S., legături personale cu minora, în prima și a treia săptămână din lună, de sâmbătă la ora 10:00, până duminica la ora 20:00.
Conform susținerilor ambelor părți, situația fiind confirmată și de declarația ambilor martori audiați în cauză, există neînțelegeri cu privire la modul în care bunica reclamantă păstrează legăturile cu minora, pe fonul unei lipse a tranșării problemei printr-o hotărâre judecătorească.
Instanța reamintește că interesul superior al minorului trebuie să prevaleze în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești, astfel după cum se prevede atât în art. 2, al. 3, din Legea nr. 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, dar și în art. 263 NCC.
Art. 8 al. 3 din Legea nr. 272/2004 arată că minorul are dreptul se a-și păstra relațiile de familie, iar art. 14 din aceeași lege stabilește dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.
Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
Desigur că instanța judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.
Instanța reține că textul art. 14 instituie, așa după cum arătam, un drept al minorei asupra căruia NUMAI minora poate să dispună, mama în grija căreia se află minora neputând să se opună exercitării acestui drept sau să îl limiteze în vreun fel. De asemenea, textul nu condiționează menținerea relațiilor personale și a contactelor directe cu părinții sau rudele, de existența vreunei legături de atașament, arătând simplu că „are dreptul”, condiționarea de legăturile de atașament referindu-se la „alte persoane”, în afara celor deja menționate. Pentru aceste motive, ambele declarații ale martorilor audiați, referitoare la existența legăturilor (martorul reclamantei), respectiv, inexistența acestor legături (martorul pârâtei), vor fi apreciate de către instanță ca fiind irelevante pentru rezolvarea cauzei. Va reține însă instanța ideea generală care rezultă din declarația ambilor martori, referitoare la neînțelegerile părților în ceea ce privește relațiile NORMALE care ar trebui să se desfășoare între bunică, pe de o parte și minoră pe de altă parte.
Instanța constată că în cauză nu au fost prezentate motive suficiente, de natură a forma convingerea că dacă reclamanta ar avea legături personale cu minora, acesteia i s-ar periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială.
Reclamanta a indicat un program de vizitare, altul decât cel încuviințat de Curtea de Apel Ploiești în favoarea tatălui.
La stabilirea modalității de exercitare a legăturilor personale, instanța a plecat de la necesitatea ca acestea să fie efective, normale și să nu creeze disconfort în viața minorului. Pe de altă parte, interesul superior al minorei de a avea un program stabil atunci când trebuie să plece de la domiciliul mamei la domiciliul tatălui și al bunicii paterne, impune ca programul să fie unul comun, respectiv, cel stabilit prin Decizia Curții de Apel Ploiești, întinderea lui fiind una rezonabilă și de natură să satisfacă interesul legal al minorei. De asemenea, instanța nu poate nega nici dreptul pârâtei de a putea beneficia de exact aceleași drepturi pe care reclamanta și tatăl minorei le pretind, respectiv, dreptul de a putea petrece week-end –uri cu minora, în egală măsură ca și tatăl acesteia, față de copil, părinții acestuia având drepturi și obligații egale. În condițiile în care s-ar admite cererea, pe un alt interval decât cel deja stabilit de instanță în favoarea tatălui, s-ar ajunge, ca mama pârâtă să fie în imposibilitatea de a putea pune la dispoziție minora tatălui, începând de sâmbătă la ora 10, în condițiile în care s-ar admite cererea reclamantei de a dispune programul începând cu ziua de vineri, ora 16:00.
Cum prevederile art. 401 al. 2 dau posibilitatea instanței de tutelă să decidă asupra modalității de exercitare a dreptului privind legăturile personale cu minorul, instanța va dispune și asupra programului, apreciind că acesta se poate suprapune celui deja stabilit prin Decizia civilă nr. 4110/06.12.2012, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr._ .
Pentru aceste motive, instanța va admite în parte acțiunea formulată de reclamanta P. M., în contradictoriu cu pârâta A. M. G. și încuviințează ca reclamanta să aibă legături personale cu minora P. S. A., născută la data de 11.08.2008, în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de sâmbătă de la ora 10:00, până duminică la ora 20:00, la domiciliul său, în .. B..
Stabilește în sarcina reclamantei obligația de a o lua pe minoră de la domiciliul pârâtei și de a o înapoia la același domiciliu, la orele stabilite conform programului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile lipsei calității procesual active și excepția lipsei de interes a reclamantei P. M., invocate de pârâta A. M. G., prin întâmpinare, ca fiind nefondate.
Admite în parte acțiunea înregistrată sub nr._, având ca obiect stabilire program vizitare minor”, formulată de reclamanta P. M., domiciliată în .. B., în contradictoriu cu pârâta A. M. G., domiciliată în mun. B., ., ., ..
Încuviințează ca reclamanta să aibă legături personale cu minora P. S. A., născută la data de 11.08.2008, în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de sâmbătă de la ora 10:00, până duminică la ora 20:00, la domiciliul său, în .. B..
Stabilește în sarcina reclamantei obligația de a o lua pe minoră de la domiciliul pârâtei și de a o înapoia la același domiciliu, la orele stabilite conform programului.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 03.06.2013.
P.,GREFIER,
NASTASOIU N. P. L. - S.
Red NN/Tehnored PLS
4 ex/ 16.07.2013
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 23/2013. Judecătoria BUZĂU → |
|---|
