Obligaţie de a face. Sentința nr. 1/2014. Judecătoria BUZĂU

Sentința nr. 1/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 03-02-2014 în dosarul nr. 9251/200/2013

DOSAR NR. 9._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA B.

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1.804

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 03.02.2014

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE – N. G.

GREFIER – P. L. - S.

Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect obligația de a face, formulată de reclamanții M. D. – L. și M. N., ambii cu domiciliul în mun. B., ., jud. B., în contradictoriu cu pârâții B. N. și B. A., ambii cu domiciliul în mun. B., .. 4, jud. B..

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pârâta B. A., personal, lipsind reclamanții M. D. – L. și M. N., precum și pârâtul B. N. și B. A..

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, dosarul se află la termenul de judecată acordat pentru ca pârâții să își exprime poziția față de cererea de renunțare la judecată formulată de reclamanți.

Instanța de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 19 C.proc.civ., procedează la identificarea pârâtei B. A., posesoare a CI . nr._, CNP_.

Pârâta B. A., având cuvântul pe cererea de renunțare la judecată, arată că nu se opune, solicitând ca instanța să ia act în acest sens.

Instanța, având în vedere cererea de renunțare la judecată formulată de către reclamanți, în temeiul art. 406 C.pr.civ., rămâne în pronunțare cu privire la aceasta.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei comerciale de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 9._ la data de 06.06.2013 reclamanții M. D. – L. și M. N. au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâții B. N. și B. A. să fie obligați să permită accesul pe terenul acestora, în vederea efectuării lucrărilor de izolație și tencuire a peretelui casă de locuit, pe o suprafață de aproximativ 8 m.p..

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului – teren și imobilului – casă de locuit situate în mun. B., . A, jud. B., conform contractului de vânzare – cumpărare nr. 3810/17.11.2005. În continuare reclamanții au arătat că pe teren achiziționat de la părinții acestora au edificat casă de locuit, având în acest sens și acordul vecinilor, respectiv pârâții.

Reclamanții au arătat că și casa pârâților se află tot pe hotar. Mai mult, au arătat că zidul casei lor se învecinează cu cel al pârâților, fiind la roșu, dar aceștia nu le-au permis să îl tencuiască și, datorită infiltrațiilor apei, a apărut igrasia, se pierde căldura.

Reclamanții au apreciat că singura soluție pentru a preîntâmpina continuarea degradării constă în a tencui și izola acest zid, iar aceste lucrări nu ar dura mai mult de 2 zile, fiind în discuție o suprafață de aproximativ 8 m.p.

În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosarul cauzei, în fotocopii, autorizația de construite nr. 198/19.04.2007, certificatul nr. 2/05.01.2006, cărțile de identitate, declarația autentificată sub nr. 869/13.03.2007, memoriul tehnic, proiect imobilului casă de locuit, .

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 622 C.civ.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei, prin chitanța . nr._(37)/ 06.06.2013 și timbru judiciar în cuantum de 0.30 lei.

Cererea de chemare în judecată a fost supusă procedurii de verificare și regularizare, în conformitate cu dispozițiile art. 200 C.proc.civ.

Pârâții B. N. și B. A., deși le–a fost comunicată cererea de chemare în judecată prin adresele emise la data de 27.09.2009, nu au depus la dosarul cauzei întâmpinare, conform dispozițiilor art. 201 alin1 C.proc.civ.

Pentru termenul de judecată din 06.01.2014 reclamanții M. D. – L. și M. N. au depus la dosarul cauzei o cerere de renunțare la judecată.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că parații le-au permis accesul pe teren, efectuând lucrările de izolație și tencuire a peretelui casei de locuit.

Analizând cererea de renunțare la judecată instanța reține următoarele:

Conform art. 406 alin. 1 C. pr. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă. De asemenea, alin. 3 prevede că, dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli. În continuare, iar alin. 4 dispune că, dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen în care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit la celeilalte părți.

În cauza de față, instanța constată că reclamanții au renunțat la judecată după comunicarea cererii, la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, când s-a dispus citarea pârâților cu mențiunea de a își exprima poziția față de cererea de renunțare la judecată, având în vedere lipsa lor.

Dispozițiile art. 406 alin. 4 C.proc.civ. prevăd că renunțarea la judecată nu se poate face decât decât cu acordul expres sau tacit la celeilalte părți.

Ori, în prezenta cauza pârâta B. A., prezentă personal la termenul de judecată a arătat că nu se opune cererii formulate de reclamanți, iar pentru pârâtul B. N. sunt incidente dispozițiile cu privire la acordul tacit.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 406 alin. 6 C. pr. civ., instanța va lua act că reclamanții M. D. – L. și M. N. au renunțat la judecata cererii formulate în contradictoriu cu pârâții B. N. și B. A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

În temeiul dispozițiilor art. 406 C. pr. civ., ia act de renunțarea reclamanților M. D.-L. și M. N., ambii cu domiciliul în mun. B., ., jud. B., la judecata cererii având ca obiect „ obligația de a face” formulată în contradictoriu cu pârâții B. N. și B. A., ambii cu domiciliul în mun. B., .. 4, jud. B..

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.02.2014.

PREȘEDINTE GREFIER

N. G. P. L. – S.

Red. NN/tehnored. PLS

6 ex/10.02.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Sentința nr. 1/2014. Judecătoria BUZĂU