Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 18/2014. Judecătoria BUZĂU

Sentința nr. 18/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 20121/200/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA B.

SECȚIA CIVILĂ

SENTINTA CIVILA NR._

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.12.2014

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: N. R. I.

GREFIER: O. N.

Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul O. C. cu domiciliul în B., ., ., . în contradictoriu cu pârâtul D. Ș. cu domiciliul în B., ., ., ..

Prezența și dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.12.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta încheiere, atunci când instanța a amânat pronunțarea, având nevoie de timp pentru a delibera.

INSTANȚA:

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. pe data de 22.09.2014, sub nr._, reclamantul O. C., în contradictoriu cu pârâtul D. Ș., a solicitat instanței, pe calea ordonaței președințiale, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se suplinească consimțământul pârâtului în vederea racordării imobilului – apartament (proprietatea reclamantului) la rețeaua de distribuție a gazelor naturale.

În motivare, reclamantul a arătat, în esență, că în urmă cu aproximativ 12 ani pârâtul s-a separat de la sistemul centralizat de alimentare cu gaze trăgându-și sursă de alimentare separată. După 6 ani, un număr mai mare de locatari au solicitat să se separe de la rețeaua generală fiind nevoiți să-i achite pârâtului suma de 1350 lei. Locatarii rămași, de la etajul 8, ar fi trebuit să fie deserviți de coloana trasă de pârât care le-a pus în vedere acestora să-i achite suma de 650 lei fiecare, în caz contrar neobținând acordul pârâtului pentru racordarea la țeava de gaze, trasă separat de acesta.

Pentru racordarea apartamentului său, reclamantul a precizat că a obținut acordul asociației de proprietari și al celorlalți proprietari, pârâtul fiind singurul care refuză să-i dea acordul dacă nu i se achită suma de 650 lei, sumă pe care reclamantul o consideră nejustificată și care depășește cu mult nu numai contravaloarea cotei indivize.

Reclamantul a mai precizat că sunt îndeplinite condițiile generale de admitere a cererii, în sensul existenței aparenței dreptului prin probarea faptului că este proprietar, a urgenței, care derivă din faptul că se apropie anotimpul rece și prejudiciului care constă în încălcarea drepturilor reclamantului, legale și constituționale.

In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 996 și urm. C.pr.civ.

În dovedirea cererii, a fost solicitată încuviințarea probei cu înscrisuri și a altor probe care vor rezulta din dezbateri.

În susținerea cererii au fost depuse următoarele înscrisuri: adeverință, tabel cu proprietarii instalației de utilizare gaze naturale, cerere pentru acordarea accesului la sistemul de distribuție a gazelor naturale și dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 20 lei.

Pârâtul D. Ș. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat: a) în principal, admiterea excepțiilor invocate și respingerea acțiunii; b) în subsidiar, respingerea cererii de ordonanță președințială deoarece nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate; c) în subsidiar, admiterea cererii reconvenționale; d) obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, pârâtul a arătat, în esență, că: a) cererea este lipsită de interes de vreme ce reclamantul are locuința racordată la rețeaua de alimentare cu gaze; pârâtul nu are calitate procesuală pasivă, cererea trebuind să fie formulată în contradictoriu cu distribuitorul gazelor naturale; calitate procesuală pasivă are nu numai pârâtul, ci și toți locatarii racordați la coloană; b) reclamantul doar a afirmat că are aparența dreptului, fără să argumenteze în nici un fel această aparență ; venirea anotimpului rece nu justifică urgența deoarece, de la ultimul anotimp rece, a avut timp să soluționeze problema pentru care invocă urgența ; executarea unei hotărâri așa cum cere reclamantul, nu poate fi vremelnică deoarece odată racordat la rețeaua de alimentare cu gaze, executarea este definitivă ; o hotărâre dată așa cum cere reclamantul înseamnă pronunțarea instanței asupra fondului drepturilor părților.

Prin cererea reconvențională, pârâtul – reclamant D. Ș. a solicitat: a) încuviințarea racordării locuinței reclamantului – pârât O. C. la coloana de alimentare cu gaze, numai cu obligarea acestuia din urmă la plata către pârâtul – reclamant a sumei de 600 lei reprezentând cota proporțională din costul instalației ce a fost realizată exclusiv de pârâtul – reclamant ; b) obligarea reclamantului – pârât la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reconvenționale, pârâtul - reclamant a arătat, în esență, că a suportat singur costurile coloanei de gaze, iar reclamantul – pârât, dacă dorește să se racordeze la coloană, trebuie să plătească suma de 600 lei, reprezentând partea sa din contravaloarea costului coloanei, așa cum au plătit toți ceilalți locatari care s-au racordat prezentând modul de calcul al sumei de 600 lei.

In drept, întâmpinarea și cererea reconvențională au fost întemeiate pe dispozițiile legale invocate în cuprinsul acestora, iar cheltuielile de judecată, pe dispozițiile art. 453 C.pr.civ. și art. 1498 C.civ.

În dovedirea cererii, a fost solicitată încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului – pârât, martori și expertiză.

În susținerea cererii au fost depuse următoarele înscrisuri: devizul – ofertă al investiției, listă cu cantități de lucrări, adresă de la Direcția Județeană de S. – B., copie C.I. pârât – reclamant și dovada de achitare a onorariului de avocat.

Pe data de 17.10.2014 s-a depus la dosar o cerere prin care se solicită ca instanța să ia act de faptul că reclamantul – pârât își transformă cererea de ordonanță președințială în cerere de drept comun.

Pe data de 20.10.2014 reclamantul – pârât a solicitat completarea probatoriului cu 2 martori. De asemenea, a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a solicitat respingerea pretențiilor pârâtului – reclamant ca nefondate și neîntemeiate precizând, în esență că: a) nu s-a depus la dosar devizul însoțit de facturi și chitanțe, prin care pârâtul - reclamant să probeze cuantumul pretențiilor solicitate ; b) la dosar s-a depus un deviz de lucrări actual, iar nu devizul real, iar suma este calculată greșit, în sensul că este de 8998,01 lei, iar nu de 9.999 lei rezultând o diferență de 500 lei; c) în devizul de lucrări depus la dosar sunt incluse valori ale TVA și CAS care, în anul în care s-a realizat lucrarea, nu se plăteau, potrivit legislației în vigoare; d) nu există diferențe de cost în funcție de tipul locuinței, apartament sau garsonieră. Diferențe există numai în ceea ce privește lucrarea care se execută în interiorul locuinței, care nu poate fi imputată colocatarilor; e) pârâtul – reclamant a realizat lucrarea fără a avea acordul tuturor proprietarilor.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt și de drept:

Potrivit art. 2 alin. 1 lit. a) din anexa 1 la HG nr. 1043/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind accesul la Sistemul național de transport al gazelor naturale, a Regulamentului privind accesul la sistemele de distribuție a gazelor naturale și a Regulamentului privind accesul la conductele de alimentare din amonte, Regulamentul se aplică relațiilor dintre operatorul SNT (Sistemul național de transport al gazelor naturale) si solicitanții care doresc accesul la SNT, respectiv consumatori de gaze naturale.

Potrivit art. 1 din anexa 2 la la HG nr. 1043/2004 privind accesul la sistemele de distribuție a gazelor naturale, prin Regulamentul privind accesul la sistemele de distribuție a gazelor naturale, denumit în continuare regulament, se reglementează condițiile de acces al solicitanților/utilizatorilor la sistemele de distribuție a gazelor naturale (SD). Accesul la sistemele de distribuție a gazelor naturale, în sensul prezentului regulament, are două componente: rezervarea de capacitate și racordarea la sistemele de distribuție a gazelor naturale. Conform art. 2 din anexa 2 la la HG nr. 1043/2004, regulamentul se aplică relațiilor dintre operatorii licențiați de distribuție și solicitanții care doresc accesul la SD sau utilizatorii care solicită modificarea instalației de racordare la SD existentă.

In continuare, potrivit art. 17 din aceeasi anexa, pentru încheierea contractului de racordare, solicitantul va depune anexat cererii de racordare, printre altele, acordul proprietarului instalației de utilizare a gazelor naturale la care se realizează racordarea, în cazul în care alimentarea obiectivului nu necesită realizarea unui branșament, deoarece există posibilitatea tehnică de racordare la o instalație de utilizare existentă.

Instanta constata ca reclamantul se incadreaza in ipoteza prevazuta de art. 17 din anexa 2 la HG nr. 1043/2004.

Asa cum rezulta din inscrisurile aflate la dosarul cauzei, paratul (impreuna cu alti locatari) este proprietarul unei instalatii de utilizare a gazelor naturale aflata in blocul 6B din mun. Buzau, bld. 1 Decembrie 1918. Initial, fapt necontestat de parti, paratul a fost unicul proprietar, intrucat a realizat singur lucrarea si a achitat-o integral. Paratul a demarat lucrarea in jurul anului 2000, fapt ce rezulta din adresa asociatiei de proprietari din 21.11.2014 (fila 42) si adresa nr. 325/01.03.2000 a Distrigaz-Sud SA (fila 46), precum si din inscrisul denumit Post reglare masurare (fila 51) care contine mentiunea ca lucrarile vor respecta normativul 16/98.

Ulterior, asa cum rezulta si din declaratiile martorilor audiati in cauza, si alti locatari din . la lucrarea efectuata de parat. In acest sens, fiecare locatar a platit o suma de bani echivalenta cu o cota rezultata din impartirea costului total al lucrarii la numarul de utilizatori, fapt de asemenea necontestat de parti. Este de remarcat ca, la termenul de judecata din 17.11.2014, reclamantul a afirmat, prin aparator, ca vrea sa achite contravaloarea racordarii, insa doreste sa achite o suma corecta.

Mai mult, asa cum rezulta din afirmatiile facute de reclamant atat in fata instantei, cat si in scris la dosar, acesta ar fi de acord sa achite cota sa parte la lucrare, similar cu ceilalti locatari, dar nu este de acord cu suma de 600 lei ceruta de parat prin cererea reconventionala.

Pentru a determina, cel putin aproximativ, care ar fi in prezent suma la care ar fi indreptatit paratul, instanta a solicitat acestuia sa depuna la dosar orice inscris relevant cu privire la costul lucrarii efectuate in jurul anului 2000. Totusi, analizand toate inscrisurile depuse de parti, instanta nu poate stabili, si nici macar estima sau aproxima, suma cheltuita initial de parat. De ramarcat faptul ca si martorii audiati au declarat ca nu au vazut niciun inscris din care sa rezulte calitatea de proprietar a paratului sau suma cheltuita de acesta cu lucrarea.

Instanta nu poate tine cont de oferta unei societati privind o lucrare similara in prezent (filele 21-23), intrucat distanta de aproximativ 14 ani intre lucrari implica anumite diferente tehnologice, economice, administrative si de fiscalitate, diferente care particularizeaza costurile celor doua lucrari.

Mai mult, la termenul de judecata din 17.11.2014, paratul a aratat ca nu mai detine documentele cu care a executat lucrarea intrucat a trecut de atunci foarte mult timp si nu le-a pastrat.

In continuare, instanta va avea in vedere declaratiile martorilor audiati in cauza. Astfel, un martor a declarat ca paratul i-a solicitat suma de 1200 lei ca fiind jumatate din totalul investitiei. Acelasi martor a mai declarat ca o lucrare similara ulterioara l-a costat 1200 lei. Celalalt martor a declarat ca, in urma cu aproximativ 1 an, s-a racordat si el la lucrarea paratului si i-a platit acestuia suma de 300 lei.

Pentru toate motivele aratate mai sus, instanta apreciaza ca fiind rezonabila suma de 300 lei pe care reclamantul sa o plateasca paratului pentru acordul de racordare la instalatia de utilizare a gazelor naturale si, in aceste conditii, va admite cererea formulata de reclamant, va admite in parte cererea reconvenționala formulata de parat si va dispune suplinirea acordului paratului privind racordarea reclamantului.

De asemenea, in temeiul art. 453 alin. 2 cod proc. civ., va obliga reclamantul la plata catre parat a sumei de 200 lei reprezentand cheltuieli de judecata, constand in taxa judiciara de timbru si onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea formulata de reclamantul O. C. cu domiciliul în B., ., ., . în contradictoriu cu pârâtul D. Ș. cu domiciliul în B., ., ., ..

Admite in parte cererea reconvenționala formulata de paratul D. S..

Dispune suplinirea acordului paratului privind racordarea reclamantului la instalatia de utilizare a gazelor naturale, conditionat de plata reclamantului catre parat a sumei de 300 lei cu titlu de despagubiri.

Obliga reclamantul la plata catre parat a sumei de 200 lei reprezentand cheltuieli de judecata.

Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18.12.2014.

Președinte, Grefier,

N. R.-I. O. N.

Red. N.R.I. /Tehnored. O.N/07.05.2015/4 ex

Operator de date cu caracter personal înregistrat în registrul de evidență sub nr._

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 18/2014. Judecătoria BUZĂU