Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 04/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 04/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 27352/200/2014
DOSAR NR ._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 04.12.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – V. A. M.
GREFIER – T. D.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect ordonanță președințială, formulată de reclamanta T. R., cu domiciliul ales la familia S. D. și A., domiciliați în ., ., județ B., în contradictoriu cu pârâtul T. N., cu domiciliul în ., ., județ B. și Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei comunei Mărăcineni cu sediul în ..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, a răspuns reclamanta T. R., lipsă fiind pârâtul T. N., reprezentant de avocat M. E. și Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei comunei Mărăcineni.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, dosarul este la al doilea termen de judecată, acțiunea este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, prin chitanța . nr. 9890, anulată de către instanță, prin Serviciul registratură în data de 02.12.2014 Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei comunei Mărăcineni a depus ancheta socială nr. 9338/28.11.2014.
Reclamanta T. R., solicită luarea cauzei la a doua strigare, față de lipsa apărătorului ales.
Apărătorul pârâtului T. N., avocat M. E., arată că nu se opune.
Față de lipsa apărătorului reclamantei, la primul apel al cauzei, în temeiul art. 104 alin. 12 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor de judecată, cauza este lăsată la o nouă strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, a răspuns reclamanta T. R., personal și asistată de avocat M. D., lipsă fiind pârâtul T. N., reprezentant de avocat M. E. și Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei comunei Mărăcineni.
Apărătorul pârâtului T. N., avocat M. E., depune în ședință publică, la dosarul cauzei chitanța . nr._/03.12.2014, aferentă cererii reconvenționale.
Apărătorul reclamantei T. R., avocat M. D., depune în ședință publică, la dosarul cauzei ancheta socială nr. 9338/28.11.2014. învederează faptul că a prezentat personal un martor.
Instanța de judecată, precizează faptul că nu au fost discutate probatoriile.
Apărătorul reclamantei T. R., avocat M. D., precizează că a prezentat martorul pentru capătul de cerere reconvențională privind legăturile personale cu minorul, deoarece minorul nu poate fi luat la domiciliul pârâtului potrivit programului propus de acesta, ci de sâmbătă ora 11, până duminică la ora 16, de două ori pe lună.
Apărătorul pârâtului T. N., avocat M. E., față de întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, susține că a formulat răspuns la cererea de chemare în judecată, pentru fiecare capăt de cerere, respectiv cu privire la desfacerea căsătoriei potrivit dispozițiilor art. 373 lit. a din Noul Cod Civil, exercitarea autorității părintești în comun potrivit dispozițiilor art. 397 din Noul Cod civil, stabilirea locuinței minorei la domiciliul mamei potrivit dispozițiilor art. 400 din Noul Cod civil, reluarea numelui reclamantei și plata pensiei de întreținere în procent.
Instanța de judecată, apreciază că în cererea de chemare în judecată, pe procedura specială a ordonanței președințiale, nu s-a solicitat desfacerea căsătoriei, reluarea reclamantei a numelui anterior căsătoriei, ci au fost solicitate pe calea dreptului comun, în acțiunea de divorț.
Apărătorul pârâtului T. N., avocat M. E., susține că a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată ce i-a fost comunicată, existând posibilitatea ca din eroare, pentru prezenta cauză, să fi depus întâmpinarea aferentă cererii de divorț, astfel încât v-a depune dovezi pentru capătul de cerere privind legăturile personale, pe calea dreptului comun.
Instanța de judecată, ia act de faptul că din eroare, pârâtul a depus întâmpinarea și cererea reconvențională aferente dosarului nr._/200/2014, având ca obiect divorț, astfel încât, se va solicita încuviințarea legăturilor personale cu minorul, pe calea dreptului comun.
La solicitarea instanței de judecată, de a se preciza situația minorei în prezent și dacă pârâtul a vizitat minora, apărătorul pârâtului T. N., avocat M. E., precizează faptul că pârâtul a văzut minora în această perioadă.
Apărătorul reclamantei T. R., avocat M. D., precizează faptul că nu se opune ca pârâtul să aibă legături personale cu minora.
Față de capătul de cerere privind stabilirea pensiei de întreținere în procent de 25% din venituri, apărătorul pârâtului T. N., avocat M. E., precizează faptul că pârâtul este de acord.
Apărătorul reclamantei T. R., avocat M. D., precizează că pârâtul plătește în prezent pensie de întreținere pentru minoră în cuantum de 120 lei raportat la venitul minim pe economie, iar prin prezenta cererea a solicitat majorarea în procent de 25% în funcție de veniturile realizate de pârât. Precizează că până la promovarea prezentei acțiuni în instanță, pârâtul a creat probleme.
Reclamanta T. R., susține faptul că pârâtul îi trimite cu întârziere de 5, 10 sau 15 zile pensia de întreținere pentru minoră. Mai susține că l-a lăsat să vadă minora, dar au fost discuții în momentul în care minora era bolnavă, iar pârâtul a insistat să i-a minora la domiciliul său.
Instanța de judecată, având în vedere faptul că s-a formulat cerere de renunțare la cererea reconvențională, apreciază că nu este util pentru soluționarea cauzei audierea martorului prezentat de reclamantă.
Având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat sau alte incidente de soluționat, instanța acordă cuvântul în probațiune.
Apărătorul reclamantei T. R., avocat M. D., având cuvântul în probațiune, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Apărătorul pârâtului T. N., avocat M. E., având cuvântul în probațiune, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța de judecată, constatând probele ca fiind admisibile potrivit legii și duc la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 255 C.pr.civ. raportat la 258 C.pr.civ. încuviințează pentru ambele părți, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și ancheta socială efectuată la domiciliile ambelor părți.
Constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul parților.
Apărătorul reclamantei T. R., avocat M. D., având cuvântul pe fond, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, având în vedere faptul că au fost neînțelegeri între părți cu privire la minoră, motiv pentru care în vederea stabilirii situației până la pronunțarea acțiunii de divorț, a promovat prezenta cerere. Solicită stabilirea domiciliului minorei la locuința mamei, exercitarea autorității părintești de către ambii părinți și majorarea pensiei de întreținere în procent de 25% din veniturile realizate de pârât. Precizează că au fost anumite divergențe între părți, motiv pentru care a fost formulată prezenta cerere, apreciind că îndeplinește condițiile de admisibilitate. Apreciază că există urgență, nefiind clară situația minorei, tatăl putând-o lua și refuzând să o mai aducă la domiciliul mame, existând amenințări în acest sens. Mai precizează că în codul de procedură civilă sunt stabilite măsuri provizorii cu privire la interesul superior al minorului. Susține că reclamanta a fost de acord ca tatăl să aibă legături personale cu minora, însă nu are siguranța că tatăl v-a aduce minorul înapoi în domiciliu. Mai apreciază că au fost motive întemeiate pentru a formula prezenta cerere. Fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul pârâtului T. N., avocat M. E., având cuvântul pe fond, susține că reclamanta a fost de acord ca pârâtul să aibă legături personale cu minorul. Apreciază că poziția reclamantei nu este întemeiată, deoarece pârâtul a fost de acord ca domiciliul minorei să fie stabilit la locuința mamei, tatăl solicitând să i-a minora la domiciliul său numai la sfârșit de săptămână. Față de divergențele dintre părți, apreciază că nu-și au rostul, minora având nevoie de un climat favorabil. Față de condițiile de admisibilitatea a cererii, lasă la aprecierea instanței. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 394 Cod proc.civ., declară închise dezbaterile, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ la data de 29.10.2014 reclamanta T. R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul T. N., pe calea ordonanței președințiale exercitarea autorității părintești în comun, stabilirea locuinței minorei T. Ș. M. la mama reclamantă cu obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere raportat la veniturile realizate.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că din relația de căsătorie cu pârâtul a rezultat minora T. Ș. M. născută la data de 13.01.2012, însă relațiile dintre părinți s-au deteriorat, astfel încât au procedat la despărțirea în fapt, în luna august 2012, când minora avea 7 luni. Din acel moment minora a rămas în grija mamei până în prezent.
Mai susține că prin sentința civilă nr._/15.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/200/2012 s-a dispus obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei în cuantum de 120 lei lunar până la majorat. Pârâtul a achitat în mod regulat pensia de întreținere, fiind singurul mod în care a contribuit la creșterea și îngrijirea minorei.
În continuare arată că minora locuiește cu reclamanta, de la 7 luni, în locuința bunicilor materni, care o sprijină în creșterea și educarea acesteia. Apreciază că este în interesul minorei să se stabilească locuința la mamă, tatăl acesteia putând să își exercite dreptul de a avea legături personale cu minora oricând dorește, fiind în beneficiul acesteia să mențină legături personale cu celălalt părinte. Apreciază că este oportună stabilirea exercitării autorității părintești în comun.
Întrucât procedura de drept comun necesită o perioadă îndelungată, solicită luarea măsurilor provizorii în interesul determinant al minorului, până la soluționarea fondului cauzei, respectiv dosarul nr._/200/2014.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.397, art.400, 402 C.civ., art.919 C.proc.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit art. 6 alin.4 din OUG nr. 80/2013.
În dovedirea celor susținute reclamanta a depus la dosar sentința civilă nr._/15.10.2012, certificat de informare nr.16/15.01.2014, adeverința nr.39/15.09.2014, certificat de căsătorie nr._, certificat de naștere nr._.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, în cuprinsul cărora a arătat că este de acord cu cererea reclamantei și solicită să i se încuviințeze legături personale cu minora.
La termenul de judecată din data de 04.12.2014, pârâtul, prin avocat a precizat că din eroare a comunicat cererea reconvențională pentru dosarul nr._/200/2014 la prezentul dosar și că va solicita încuviințarea legăturilor personale cu minora pe calea dreptului comun, în dosarul de fond nr._/200/2014.
Analizând acțiunea dedusa judecății, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele:
Părțile în proces s-au căsătorit la data de 30.07.2011, căsătoria fiind înregistrată în registrul stării civile al Primăriei comunei Mărăcineni sub nr. 14/2011. În timpul căsătoriei, la data de 13.01.2012, s-a născut minora T. Ș. M., așa cum rezultă din copia certificatului de naștere atașat la dosarul cauzei (fila 12).
Reclamanta a arătat în acțiune, iar instanța a verificat evidența informatizată a dosarelor înregistrate că s-a formulat acțiune de divorț, pe calea dreptului comun, solicitând totodată ca locuința minorei să fie stabilită în domiciliul său.
În prezenta cauză, părțile au fost de acord ca autoritatea părintească să se exercite în comun de către cei doi părinți, iar locuința minorei să fie la mama reclamantă.
Dispozițiile art. 919 C.proc.civ. stipulează că instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
Măsurile vremelnice cu privire la minori pot fi luate pe cale de ordonanță președințială în temeiul legii, deci fără a fi necesară justificarea unei urgențe din partea celui care le solicită. Se va avea în vedere însă ca aceste măsuri să fie vremelnice și să nu prejudece fondul procesului, care se va soluționa prin hotărârea finală de divorț.
Caracterul vremelnic al măsurii dispuse pe cale de ordonanță președințială rezultă fie din natura măsurii luate, fie din cuprinsul ordonanței, în care ea își produce efectele numai un anumit timp.
Având în vedere că pe rolul Judecătoriei B. se află înregistrat dosarul nr._/200/2014, având ca obiect divorț, acțiune ce cuprinde un capăt de cerere privitor la exercitarea autorității părintești și locuința minorei, instanța apreciază că este îndeplinită condiția vremelniciei, măsurile dispuse pe calea ordonanței fiind mărginite în timp până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de divorț.
Neprejudecarea fondului înseamnă că instanța învestită cu soluționarea cererii de ordonanță președințială nu poate să analizeze fondul raportului juridic dedus judecății, ceea ce explică și prevederile art. 996 alin.4 C.proc.civ., în sensul că ordonanța poate fi dată chiar atunci când este în curs judecata asupra fondului.
Luarea unei măsuri vremelnice cu privire la stabilirea autorității părintești și a locuinței minorei în prezenta cauză pe cale de ordonanță președințială se justifică, pe de o parte prin acordul părților exprimat în fața instanței, iar pe de altă parte din verificările instanței astfel încât acordul părinților să fie în concordanță cu interesul superior al copilului.
Instanța, în acord cu principiul disponibilității părților, va respecta modalitatea în care aceștia au convenit asupra tuturor capetelor de cerere, având în vedere și concluziile referatului de ancheta socială.
Fiind îndeplinite toate cele trei cerințe cumulative prescrise de lege, instanța urmează să admită cererea de ordonanță președințială, și în consecință, să stabilească exercitarea în comun a autorității părintești de către cei doi părinți, iar locuința minorei va fi stabilită la locuința mamei reclamante până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._/200/2014 al Judecătoriei B., având ca obiect divorț.
Tot în conformitate cu prevederile art.919 C.proc.civ. instanța poate lua pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la obligația de întreținere, astfel încât, la cererea reclamantei, instanța va admite această cerere. Conform dispozițiilor art.529 alin. 1 și 2 din Codul civil, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, iar când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul sau lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii si o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.
Instanța constată că pârâtul are loc de muncă la . SRL, astfel încât acesta va fi obligat la plata pensiei în procent de 25% din veniturile nete obținute la această societate, începând cu luna noiembrie 2014 și până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._/200/2014 al Judecătoriei B., având ca obiect divorț.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta T. R., T. R., cu domiciliul ales la familia S. D. și A., domiciliați în ., ., județ B., în contradictoriu cu pârâtul T. N., cu domiciliul în ., ., județ B., având ca obiect ordonanță președințială.
Stabilește că autoritatea părintească asupra minorei T. Ș. M. să fie exercitată în comun de ambii părinți, până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._/200/2014 al Judecătoriei B., având ca obiect divorț.
Stabilește locuința minorei T. Ș. M. la locuința mamei reclamante, până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._/200/2014 al Judecătoriei B., având ca obiect divorț.
Obligă pârâtul la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei, născute la data de 13.01.2012, în procent de 25% din veniturile nete obținute de la . SRL, începând cu luna noiembrie 2014 și până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._/200/2014 al Judecătoriei B., având ca obiect divorț.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 5 zile de la pronunțare la Tribunalul B..
Cererea de apel se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședința publică, astăzi 04.12.2014.
Președinte, Grefier,
V. A. M. T. D.
Red. V.A.M/Tehnored. T.D/08.12.2014/4 ex
Operator de date cu caracter personal înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Evacuare. Sentința nr. 07/2014. Judecătoria BUZĂU | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 15/2014. Judecătoria BUZĂU → |
|---|
