Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 6652/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6652/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 6738/200/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6652
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 10.04.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE – N. G.
GREFIER – H. A.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect ordonanță președințială formulată de reclamantul C. C. L. cu domiciliul în B., .. 264 în contradictoriu cu pârâta C. M. L. cu domiciliul în B., .. 5 A, ., județul B. și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat Tîrcavu G. - mun Buzau, . AB, parter, jud. Buzau.
Prezența și dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09.04.2014, consemnările au fost făcute în încheierea din acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 10.04.2014
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, reține:
Prin cererea formulată pe cale de ordonanță președințială, înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 26.03.2014 sub numărul_, reclamantul C. C. L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. M. L., pronunțarea unei hotărâri prin care instanța să dispună ca acesta să aibă legături personale cu minora M. I. în prima și a treia săptămână din lună, de sâmbătă dimineața ora 09:00 până duminică după amiaza ora 18:00, prin luarea minorei în domiciliul reclamantului, în vacanța de vară trei săptămâni și în vacanța de iarnă o săptămână; stabilirea în comun a autorității părintești și stabilirea contribuției reclamantului la întreținerea și pregătirea școlară a minorei.
În motivarea cererii se arată că părțile s-au căsătorit la data de 10.07.2004, iar din căsătoria acestora a rezultat minora M. I. născută la data de 24.11.2011. Nașterea fetiței a constituit un motiv de împlinire ca familie. Deși, de comun acord, părțile au decis ca pârâta să ia concediu de creștere a copilului, la trei luni de la nașterea minorei, aceasta a decis să-și reia serviciul și să ducă fetița la părinții săi, în . ce a generat prima neînțelegere majoră. Deși reclamantul a susținut că se impune contactul zilnic al părinților cu copilul, pârâta și părinții acesteia nu au fost de acord pe motiv că pârâta vine obosită de la serviciu. Timp de doi ani discuțiile dintre părți s-au purtat pe aceeași temă și, spre surprinderea reclamantului, în mod accidental, a aflat că minora se afla sub un tratament de care acesta nu avea cunoștință deși, în calitate de tată avea acest drept. Pârâta îi ascundea lucruri pe care, în mod firesc, în calitate de tată ar fi trebuit să le cunoască, tocmai pentru a prelungi lăsarea fetiței la părinții săi. În urma unui astfel de episod, reclamantul a luat decizia luării fetiței în domiciliul comun, fapt ce a generat alungarea acestuia din domiciliul comun, de către pârâtă și părinții acesteia
Neînțelegerile dintre părți au dus la despărțirea în fapt și la introducerea unei acțiuni de divorț, iar până la soluționarea pe fond a cererilor privind minora, solicită admiterea prezentei ordonanțe președințiale.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei.
La cerere au fost atașate, în copie, înscrisuri: certificat de căsătorie ., nr._, certificat de naștere ., nr._, adeverință de venit nr. 726/24.03.2014 eliberat de Liceul teoretic „ Sf. M. S.”.
Legal citată, pârâta C. M. L. a formulat întâmpinare prin care a susținut că este de acord cu cererea reclamantului cu mențiunea că se opune luării minorei din domiciliul pârâtei întrucât starea de sănătate a minorei nu permite aceasta.
A mai susținut pârâta că relațiile dintre soți au început să se degradeze în urmă cu aproximativ 4-5 ani din cauza implicării în mod neadecvat a părinților reclamantului în viața de familie a părților. Mai mult, în anul 2009, pe fondul consumului de alcool, reclamantul a fost suspect de hepatită și, în urma controalelor mediale efectuate s-a constatat că nu are hepatită însă suferă de diabet. Mai departe, se susține că starea tensionată creată de părinții pârâtului s-a accentuat după nașterea minorei, mama reclamantului reproșând pârâtei că nu știe să crească un copil.
Se mai arată că minora prezintă o sensibilitate din cauza căreia se îmbolnăvește frecvent, situație ce a impus în repetate rânduri prezentarea ei la consultații medicale. Până la vârsta de 6 luni minora a fost crescută de pârâtă împreună cu mama acesteia care a locuit în domiciliul părților. După această vârstă minora a fost diagnosticată cu luxație congenitală de șold fapt ce a necesitat imobilizarea ambelor picioare timp de 8 luni, minora fiind dusă la domiciliul din Vadu Pașii al părinților acesteia, unde pârâta mergea zilnic, după terminarea programului. Din momentul în care minora a fost dusă în domiciliul părinților pârâtei, relațiile de familie s-au degradat în mod accentuat, de la acel moment intervenind și o separație a celor doi soți, chiar dacă au continuat să locuiască în același domiciliu. Pe acest fundal, la începutul lunii decembrie 2013 a intervenit separația în fapt a părților, în sensul în care reclamantul a părăsit domiciliul conjugal. După C., părțile au încercat reluarea conviețuirii, însă la data de 04.02.2014 reclamantul a plecat din domiciliul conjugal fără a spune nimic.
Convingerea pârâtei potrivit căreia, pentru moment, nu se impune luarea minorei în domiciliul reclamantului se bazează pe faptul că într-o seară reclamantul a refuzat să meargă împreună cu pârâta pentru a duce fetița la părinții acesteia și întrucât minora dormea pe bancheta din spate, nu a putut fi pusă în scaunul special, fapt ce a determinat transportarea pe banchetă, fără supraveghere și expunerea la riscuri.. Mai mult, în cursul săptămânii, cât minora locuia la părinții pârâtei, reclamantul nu întreba niciodată ce face copilul, dacă are nevoie de ceva sau dacă trebuie să se ducă să îi ducă ceva. Se mai susține că reclamantul nu cunoaște aspecte legate de modul în care minora doarme, astfel încât într-o zi, când se plimba singur cu copilul, s-a speriat și a chemat salvarea. Deși reclamantul are probleme de sănătate, nu are grijă de persoana sa astfel încât există riscul de a intra în comă diabetică.
Un alt motiv al opoziției pârâtei la luarea minorei în domiciliul reclamantului, adică al părinților săi, acolo unde acesta locuiește în prezent, este acela că imobilul din . între mama reclamantului și fratele acesteia, în imobil sunt foarte multe pisici și câini ce pot afecta minora având în vedere alergiile de care aceasta suferă. În plus, mama reclamantului este recăsătorită cu un bărbat de aproximativ 80 de ani și mai are în îngrijire un bărbat de 50 de ani pus sub interdicție, pentru care a fost numită tutore și care locuiește în apropiere.
La întâmpinare au fost atașate, în copie, următoarele înscrisuri: fișă de consultații medicale copii, buletin de analize medicale, examen radiologic, buletin de investigații.
În temeiul dispozițiilor art. 258 C. pr. civ., instanța a încuviințat pentru părțile prezentei cauze proba cu înscrisuri și testimonială.
În cadrul probei cu înscrisuri, reclamantul a mai depus la dosar acte medicale, fotografii, caracterizare de la locul de muncă și anchetă socială efectuată la domiciliul actual al acestuia.
Au fost audiați martorii B. V. propus de reclamant și G. E. propusă de pârâtă, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar ( filele 79, 80).
Analizând actele dosarului raportat la dispozițiile legale incidente, reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 919 C. pr. civ., instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
Potrivit art. 263 alin. 1 C. civ., orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.
Conform dispozițiilor art.14 din Legea 272/2004, (1) copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.(2) Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.(3) Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
Conform art.15 din Legea 272/2004,(1) relațiile personale se pot realiza prin:a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul; b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;c) găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit; d) corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul; e) transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul; f) transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul.
(2) Transmiterea informațiilor prevăzute la alin. (1) lit. e) și f) se va face cu respectarea interesului superior al copilului, precum și a dispozițiilor speciale vizând confidențialitatea și transmiterea informațiilor cu caracter personal.
În cauza de față, părțile s-au căsătorit la data de 10.07.2004, iar în prezent, pe rolul acestei instanțe se află dosarele nr._ și nr._, astfel cum rezultă din aplicația ecris.
Potrivit certificatului de naștere ., nr._, din căsătoria celor două părți, la data de 24.11.2011 s-a născut minora M. I..
Potrivit susținerii părților, dar și din depozițiile celor doi martori audiați instanța reține că despărțirea în fapt a părților a intervenit în luna decembrie 2013 când reclamantul a plecat în domiciliul părinților săi situat în ..
De atunci și până în prezent părțile au încercat împăcarea, reluând pentru o scurtă perioadă conviețuirea, însă acest lucru s-a dovedit a fi imposibil, astfel încât și la momentul soluționării prezentei cereri cele două părți sunt despărțite în fapt, reclamantul locuind efectiv în domiciliul părinților săi.
Din depozițiile martorilor audiați rezultă că minora este atașată de tatăl acesteia și că se bucură ori de câte ori îl vede. Mai mult, martorul B. V. a relatat că și bunicii paterni sunt atașați de fetiță și o vizitează regulat. Că bunicii paterni o vizitează pe fetiță rezultă și din declarația martorei Guzun E., mama pârâtei care susține că atunci când îi vede pe bunicii paterni fetița inițial plânge, după care se obișnuiește.
Din întregul material probator rezultă că reclamantul este un tată responsabil care își iubește copilul, pe care dorește să îl crească aproape de el.
Deși pârâta, prin întâmpinare, încearcă să evidențieze că reclamantul nu s-a implicat în creșterea minori, necunoscând până în luna noiembrie a anului 2013 anumite particularități privind somnul acesteia, tot pârâta arată că, la insistențele repetate ale reclamantului i-a permis acestuia să plimbe singur fetița, aspect ce dovedește o împotrivire a acesteia cu privire la implicarea reclamantului în creșterea copilului.
Din probele administrate în cauză instanța reține că, prin atitudinea sa, excesiv de protectoare, pârâta C. M. L. împiedică exercitarea unor relații firești între minoră și tatăl acesteia, prin interzicerea luării minorei într-o altă locație decât domiciliul comun și domiciliul părinților săi.
Susținerea potrivit căreia minora nu poate dormi în al dormitor decât cele în raport de care aceasta este obișnuită este o nouă dovadă de protecție excesivă din partea mamei care nu face altceva decât să prejudicieze relațiile dintre minoră și tatăl acesteia, respectiv bunicii paterni. Copilul se află la o vârstă la care se adaptează ușor și dezvoltă relații afective puternice, ori împiedicarea de a avea legături firești cu tatăl și rudele acestuia o privează pe minoră de dezvoltarea unor astfel de relații.
Instanța apreciază că neîntemeiate susținerile potrivit cărora starea de sănătate a fetiței ar fi pusă în pericol prin luarea acesteia în domiciliul tatălui pe timp de noapte având în vedere că, din depoziția martorului B. V. rezultă că locuința din B. este una salubră, izolată termic, dotată cu grup sanitar în interior, cu suficiente camere care să permită găzduirea fetiței și pe timp de noapte. Nici susținerea potrivit căreia numeroșii câini și pisici ar putea declanșa fetiței alergii nu poate fi primită având în vedere pe de o parte, că starea de sănătate a minorei reclamată de mama pârâtă nu a fost dovedită ( nu s-a dovedit existența unei alergii la părul de animale), iar pe de altă parte depoziția martorului B. V. din care rezultă că animalele nu sunt priite în casă, cei doi câini existenți în curte fiind închiși în padoc pe timp de zi. De altfel, precauțiile despre care a relatat martora Guzun E., privind luxația congenitală de șold de care minora a suferit, nu impun eforturi deosebite ci doar atenție la comportamentul minorei, astfel încât aceasta să nu cadă. Ori, niciuna din probele administrate nu a relevat că reclamantul și părinții acestuia nu sunt persoane suficient de responsabile. De altfel, din depoziția martorei Guzun E. se desprinde că minora este lăsată la joacă alături de alți copii, ceea ce dovedește, cu atât mai mult, că poate sta și în compania tatălui și a bunicilor paterni.
Episodul povestit de pârâtă referitor la chemarea salvării de către reclamant, în mod nejustificat, dovedește doar grija deosebită pe care acesta i-o poartă și nu este de natură să convingă asupra faptului că nu ar fi apt să îi aibă grijă pe timp de noapte, aceasta fiind de altfel, singura opoziție a pârâtei față de modalitatea în care reclamantul a solicitat exercitarea legăturilor personale cu minora.
Față de considerentele mai sus analizate, instanța apreciază că cererea reclamantului de a își exercita drepturile părintești prin luarea minorei în domiciliul actual al acestuia este pe deplin justificată, întrucât nu pune în pericol minora și ajută la consolidarea relației afective dintre tată și copil; tatăl având mai mult timp pentru a relaționa cu fetița și putând în această modalitate să-i cunoască mai îndeaproape, nevoile.
Pe cale de consecință, va încuviința tatălui reclamant să aibă legături personale cu minora în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămână din lună, de sâmbătă dimineața ora 10:00 până duminică după amiaza ora 18:00, prin luarea minorei din domiciliul pârâtei, în domiciliul reclamantului.
La stabilirea intervalului orar, instanța a avut în vedere vârsta minorei care îi permite prelungirea programului de somn pe timpul dimineții și timpul necesar după trezire pentru pregătirea acesteia în vederea efectuării deplasării în .> În ce privește stabilirea programului de vizitare pentru o perioadă de 3 săptămâni în timpul vacanței de vară și o săptămână pe perioada vacanței de iarnă, instanța apreciază, că pentru moment nu se impune admiterea acestei cereri având în vedere vârsta minorei și necesitatea trecerii unei perioade de adaptare a acesteia la condițiile de viață oferite de locuința actuală a tatălui, astfel încât să fie pregătită să locuiască acolo o perioadă mai mare de timp.
Pe de altă parte, în ce privește această cerere, instanța apreciază că nu este îndeplinită condiția caracterului urgent impusă de specificul ordonanței președințiale, cele două vacanțe fiind la o distanță mare în timp raportat la momentul soluționării prezentei acțiuni.
În ce privește cererea de exercitare în comun a autorității părintești, instanța o apreciază ca fiind întemeiată, fiind pe deplin în interesul minorei. În acest sens se are în vedere și achiesarea pârâtei la această cerere a reclamantului.
Instanța va admite și cererea privind stabilirea contribuției reclamantului la cheltuielile de creștere și educare ale minorei, având în vedere dispozițiile art. 529 alin. 1 potrivit cărora întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, alin. 2 stabilind că, atunci când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii si o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.
În cauza de față, reclamantul are un singur copil, motiv pentru care instanța va stabili cuantumul pensiei de întreținere întru-un cuantum de 25% din venitul net lunar pe care îl obține în calitate de angajat la Liceul Tehnologic „ Sf. M. S.” din .> Caracterul vremelnic al măsurii dispuse pe cale de ordonanță președințială rezultă fie din natura măsurii luate, fie din cuprinsul ordonanței, în care ea își produce efectele numai un anumit timp.
Întrucât obligarea unuia dintre părinți la plata pensiei de întreținere se bucură de autoritate de lucru judecat relativă, putându-se sista/modifica odată cu schimbarea situației de fapt, respectiv prin reluarea conviețuirii celor doi părinți și prestarea benevolă a întreținerii în natură, instanța apreciază că astfel de măsuri au un caracter vremelnic, prin natura măsurii dispuse.
În ce privește celelalte capete de cerere, caracterul vremelnic rezultă din faptul că măsurile dispuse își vor produce efecte până la soluționarea cererilor pe calea dreptului comun, în cadrul acțiunii de divorț promovată de părți.
Având în vedere principiul disponibilității părților îmn procesul civil, instanța va lua act că reclamantul nu a solciitat chaltuieli de judecată.
În ce privește cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată, având în vedere soluția adoptată la prezenta acțiune, instanța urmează să o respingă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul COCIOABA C. cu domiciliul în B., .. 264 în contradictoriu cu pârâta Cocioaba M. cu domiciliul în B., .. 5 A, ., județul B. și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat Tîrcavu G. - mun Buzau, . AB, parter, jud. Buzau.
Stabilește ca autoritatea părintească privind pe minora Cocioaba M. I. născută la data de 24.11.2011 să fie exercitată în comun de ambii părinți.
Încuviințează ca reclamantul să aibă legături personale cu minora în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămână din lună, de sâmbătă dimineața ora 10:00 până duminică după amiaza ora 18:00, prin luarea minorei din domiciliul pârâtei, în domiciliul reclamantului.
Obligă reclamantul să contribuie la cheltuielile de creștere și îngrijire ale minorei în cuantum de 25% din venitul net lunar pe care acesta îl obține în calitate de angajat la Liceul Tehnologic „ Sf. M. S.” din .> Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.04.2014.
Președinte Grefier
N. G. H. A.
Red NG/Tehnored NG/11.04.2014/4 ex
| ← Punere sub interdicţie. Sentința nr. 10/2014. Judecătoria BUZĂU | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
