Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 30/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 30/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 2327/200/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.-SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILĂ NR._
Ședința din publica din 30.06.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – N. A.
GREFIER – P. A.
Pe rol fiind acțiunea civilă având ca obiect „exercitarea autorității părintești” formulată de reclamantul MĂRĂRAȘ A. – domiciliat în localitatea B., ., județul B., în contradictoriu cu pârâta M. T. – domiciliată în municipiul B., ..22, județul B. .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâta M. T. as.de av. O. C. lipsă fiind reclamantul Mărăraș A. reprezentat de av. Bamiopol V. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura este legal îndeplinită, s-a depus referatul de anchetă psihosocială întocmit de Autoritatea Tutelară B., după care:
Apărătorii părților arată că nu au alte cereri de formulat.
În acord cu prevederile art. 392 C.proc.civ., constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul pe fond.
Av.Bamiopol V., pentru reclamant, solicită admiterea acțiunii și încuviințarea ca reclamantul Mărăraș A. să aibă legături personale cu minora N., în sensul de a o lua periodic în domiciliul său din B. de vineri până duminică, iar în anii impari prima jumătate din vacanta de C., de Paști și din vacanța de vară minora să o petreacă la domiciliul reclamantului iar în anii pari cea de-a doua jumătate din vacanta de C., de Paști și din vacanța de vară apreciind că a fost dovedit faptul că reclamantul are condiții bune pentru minoră.
Av.O. C., pentru pârâtă, se opune cererii de chemare în judecată precizând că este în interesul minorei, față de vârsta acesteia, de a nu merge în domiciliul reclamantului. Menționează că minora locuiește împreună cu mama sa și rudele acesteia acre au grijă de ea și față de care rudele reclamantului au o atitudine ostilă. Pârâta se teme ce odată ajunsă în domiciliul reclamantului, minora nu va mai fi adusă de la B.. Precizează că pârâta este de acord ca relațiile părintești dintre reclamant și minoră să se desfășoare în domiciliul pârâtei și nu al reclamantului. Mai arată că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Av.Bamiopol V., pentru reclamant, recunoaște că între părți a existat o situație conflictuală, subliniază însă faptul că dacă reclamantul ar lua minora la domiciliul său din B. și nu ar mai aduce-o în domiciliul mamei din B., există sancțiuni legale pentru acest gest. Menționează că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 394 Cod procedura civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:
Cu adresa nr._/196/2013, Judecătoria B. a înaintat spre competentă soluționare Judecătoriei B. cauza având ca obiect autoritate părintească formulată de reclamantul MĂRĂRAȘ A. în contradictoriu cu pârâții M. T., Autoritatea Tutelară Municipiul B. și Autoritatea Tutelară Municipiul B., întrucât, prin sentința civilă nr.6942/28.11.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/196/2013 a fost admisă excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei B. și s-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei B..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ .
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei B., reclamantul MĂRĂRAȘ A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. T., Autoritatea Tutelară Municipiul B. și Autoritatea Tutelară Municipiul B. exercitarea în comun a autorității părintești cu privire la minora Mărăraș N., născută la data de 26.03.2010 și stabilirea domiciliului minorei la domiciliul reclamantului.
La data de 24.03.2014, reclamantul MĂRĂRAȘ A. și-a modificat cererea de chemare în judecată, în sensul că a solicitat încuviințarea de a avea legături personale cu minora Mărăraș N., născută la data de 26.03.2010, după cum urmează: în anii impari - minora va petrece cu reclamantul perioada cuprinsă între începutul vacanței de Paști până în prima zi de Paști, urmând ca minora să petreacă împreună cu pârâta diferența vacanței; minora va petrece cu reclamantul perioada cuprinsă între începutul vacanței de iarnă până pe 30 decembrie, urmând ca minora să petreacă împreună cu pârâta diferența vacanței de iarnă; pentru restul vacanțelor, minora va petrece cu reclamantul prima jumătate a vacanțelor, urmând ca minora să petreacă împreuna cu pârâta diferența vacanțelor, reprezentând cealaltă jumătate; în anii impari - prima parte a vacanțelor, minora o va petrece cu mama ei, M. T..
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 204 C.proc.civ. și art. 401 C.civ.
În termenul prescris de lege, pârâta M. T. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea cererii, aceasta a arătat că nu poate fi de acord cu modalitatea de stabilire a relațiilor personale solicitată de către reclamant, deoarece, în primul rând, acesta nu a înțeles să se comporte civilizat, ci a răpit-o efectiv pe minoră pe data de 16.09.2013, în jurul orelor 21.30-22.00, din brațele sale, în timp ce se afla pe . B.. A sunat în acel moment la serviciul de urgență 112, iar ofițerul de poliție, constatând că cel ce a răpit-o este chiar tatăl minorei, a îndrumat-o să se adreseze instanței de judecată.
În al doilea rând, pârâta a învederat că, și după ce a obținut hotărâre judecătorească prin care i s-a stabilit locuința minorei la domiciliul său,, reclamantul a refuzat să i-o aducă de bună-voie, fiind nevoită să pună în executare sentința prin intermediul executorului judecătoresc. De asemenea, aceasta a precizat că reclamantul este plecat din țară pe perioade îndeplungate de timp, neavând posibilitatea de a lua minora la domiciliul său și de a o îngriji personal. Dumnealui nu dispune de o locuință proprie, ci locuiește împreună cu părinții săi, cu doi frați ai săi, care au cinci copii în îngrijire. În opinia pârâtei, este imposibil ca într-un imobil compus din trei camere și o bucătărie să locuiască 11-12 persoane.
Pârâta a relatat că, la momentul la care a luat minora din domiciliul reclamantului cu concursul executorului judecătoresc, aceasta era bolnavă, semn că atât reclamantul, cât și rudele sale nu s-au ocupat de ea, nu au îngrijit-o corespunzător, aceasta fiind murdară și neștiind să vorbească.
A primit, de asemenea, numeroase amenințări prin telefon din partea reclamantului și a mamei sale, cu moartea și acte de violență, solicitându-i-se în mod expres să renunțe la procesul de custodie a minorei, motiv pentru care s-a adresat organelor de poliție din cadrul Poliției Municipiului B., fiind înregistrată sub nr.180/13.02.2014.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 400, art. 401 C.civ. și art. 205 C.proc.civ.
În dovedirea celor susținute în acțiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și probei cu martori.
În baza art. 258 raportat la art. 255 coroborat cu art. 265 C.proc.civ. și art. 309 C.proc.civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile existente la dosar, proba testimonială cu martorii B. G. I. și B. V., la solicitarea reclamantului și A. A. și Ș. G., la cererea pârâtei, apreciind ca acestea sunt pertinente, concludente si utile dezlegării pricinii.
Cu adresa nr._/25.06.2014, Autoritatea Tutelară Municipiul B. a comunicat referatul de anchetă psihosocială referitor la minoră, efectuat la domiciliul reclamantului, iar cu adresa nr._/2014, Autoritatea Tutelară Municipiul B. a comunicat referatul de anchetă psihosocială referitor la minoră, efectuat la domiciliul pârâtei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Din relația reclamantei M. T. cu pârâtul MĂRĂRAȘ A. a rezultat la data de 26.03.2010 minora MĂRĂRAȘ N. astfel cum rezultă din certificatul de naștere . nr._.
La acest moment, minora se află împreună cu mama sa la domiciliul acesteia, în mun. B., .. 22, astfel cum s-a stabilit prin sentința civilă nr. 4800/17.03.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/200/2013. Prin aceeași hotărâre judecătorească, s-a stabilit ca autoritatea părintească asupra minorei să se exercite în comun de către ambii părinți, tatăl fiind obligat la pensie de întreținere.
Potrivit art. 401 din Noul Cod Civil, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.
De asemenea, potrivit art. 9 alin.2 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul de a-și cunoaște părinții și de a fi îngrijit, crescut și educat de aceștia. În condițiile art. 17 din aceeași lege, copilul care a fost separat de unul dintre părinții săi are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți.
În soluționarea acestui capăt de cerere instanța se va ghida după principiul interesului superior al minorului.
Juridic, interesul copilului este configurat de totalitatea drepturilor sale fundamentale, astfel cum rezultă din Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului și Constituția României. Cu titlu de exemplu, menționăm dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, dreptul la identitate, dreptul la liberă exprimare și dreptul la libertatea de gândire, dreptul la protecția împotriva oricăror forme de violență, vătămare, abuz fizic sau mintal, abandon și neglijență, dreptul la învățătură etc.
Rezultată din utilizarea conceptului legal de „interes superior al copilului", „superioritatea" interesului copilului trebuie înțeleasă, astfel cum rezultă și din art. 2 din Legea nr. 272/2004, în sensul că spre realizarea acestor drepturi trebuie să conveargă, să se subordoneze și la aceste drepturi trebuie să se raporteze acțiunile tuturor factorilor ale căror responsabilități generale, sectoriale ori specifice implică relația cu copilul - de la părinți la sistemul de învățământ, sistemul medical, societatea în ansamblul ei.
Interesul copilului, dincolo de respectarea drepturilor fundamentale și care sunt inerente oricărei persoane, este un concept al cărui conținut trebuie stabilit prin raportare la fiecare copil; interesul diferă în funcție de individualitatea fiecărui minor: de vârstă, de dezvoltare fizică și stare de sănătate, dezvoltare intelectuală, temperament, sensibilitate, relații afective, aptitudini și talente, profilul socio-moral, material etc. al mediului în care s-a născut și a crescut, relații de rudenie etc. Cu alte cuvinte, fiecare copil este un univers în sine, interesul fiecăruia este unul concret, individual, iar nu unul general valabil și abstract, iar „regulile" evoluției sale sunt stabilite doar pentru sine, iar nu după modele predeterminate. Nu mai puțin, interesul copilului trebuie să aibă în vedere contextul în care această problemă se pune, și anume materia pentru care este analizat: instituirea sau modificarea unei măsuri de protecție, stabilirea unei pensii de întreținere, schimbarea felului învățăturii, încuviințarea căsătoriei minorului etc.
Probatoriul administrat în cauză nu conduce în niciun caz la concluzia că prezența tatălui ar avea un impact negativ asupra minorei. Reclamantul a manifestat interes față de minoră, chiar dacă, față de starea conflictuală existentă între dumnealui și pârâtă, a depășit limitele unui comportament rezonabil. Din înscrisurile existente la filele 53-58 din dosar, rezultă că, în perioada în care minora s-a aflat la domiciliul reclamantului, acesta a prezentat fetița la medic, fiind supusă unor investigații medicale sub controlul unui medic de specialitate și primind tratamentul considerat drept adecvat.
Interesele copilului sunt legate nu numai de posibilitățile materiale ale părinților, ci și de vârsta acestuia, de comportarea părinților înainte de desfacerea căsătoriei, de gradul de atașament, de preocuparea pe care au manifestat-o față de copil și de legăturile afective care s-au stabilit între părinți și copil. Din declarațiile martorilor coroborate cu concluziile anchetei sociale efectuate în cauză, instanța reține că este benefic pentru minoră să păstreze relații cu tatăl său.
Cu toate acestea, instanța apreciază că programul de vizitare solicitat de reclamant nu este potrivit pentru vârsta și nevoile minorei. F. locuiește în altă localitate decât tatăl său, la o distanță de aproximativ 110 km. Aceasta este în vârstă de numai patru ani și are nevoi specifice, necesitând hrană, condiții de somn și de recreere adaptate vârstei sale. Faptul că aceasta locuiește doar cu unul dintre părinți este posibil să-i accentueze atașamentul față de acest părinte și mediul în care se află, motiv pentru care ar trebui ca legăturile cu celălalt părinte să se formeze treptat, prin vizite pe perioade scurte de timp la domiciliul tatălui, fără a-i da minorei senzația a fost îndepărtată din universul cu care era obișnuită, fără a-i crea un dezechilibru emoțional sau psihic. Pentru început, instanța apreciază că luarea minorei de către tată la domiciliul său la sfârșit de săptămâmă, de două ori pe lună, este suficient și asigură un just echilibru între interesul superior al copilului și nevoia și dreptul tatălui de a avea legături personale cu copilul său. Desigur, pe măsura ce fetița va crește și va începe să conștientizeze realitatea și să înțeleagă care este relația dintre părinții săi, pe măsura ce va dezvolta un atașament comparabil și pentru tatăl său, modalitatea de a avea legături personale cu acesta se poate schimba, urmând să meargă la domiciliul tatălui pe perioade de timp din ce în ce mai lungi. În acest sens sunt și prevederile art. 404 raportat la art. 403 C.civ., conform cărora, în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.
Atât reclamantul, cât și pârâta trebuie să conștientizeze și să accepte că fetița are nevoie atât de mamă, cât și de tată și că trebuie să dezvolte relații firești, de afecțiune cu ambii părinți, aceștia urmând să depună eforturi conjugate pentru a asigura un climat favorabil derulării acestor raporturi. Având în vedere că, în prezent, atmosfera dintre cele două părți este tensionată, din cauza litigiilor aflate pe rolul insanțelor sau în curs de cercetare la alte instituții, instanța apreciază că programul de vizitare dintre tată și fiică nu se poate realiza la domiciliul mamei, în prezența acesteia sau a rudelor acesteia, o astfel de modalitate nefiind propice apropierii dintre tată și fiică.
În raport de aceste dispoziții legale și situația de fapt reținut instanța va încuviința tatălui să aibă legături personale cu minorii B. T. P. și B. T. I., după cum urmează: reclamantul să aibă legături cu minora Mărăraș N., născută la data de 26.03.2010, după cum urmează: în primul și al treilea sfârșit de săptămână din fiecare lună, de sâmbătă ora 10.00 până duminică ora 18.00, la domiciliul reclamantului, cu obligația acestuia de a lua minora de la domiciliul mamei și de a o aduce la domiciliul acesteia la sfârșitul vizitei.
Cu respectarea dreptului de dispoziție aparținând părților, instanța va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 448 pct. 1 C.proc.civ. prezenta sentință este executorie de drept, cu privire la modul de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea modificată formulată de reclamantul MĂRĂRAȘ A., domiciliat în localitatea B., ., județul B., în contradictoriu cu pârâta M. T., domiciliată în municipiul B., ..22, județul B., Autoritatea Tutelară B. și Autoritatea B..
Încuviințează ca reclamantul să aibă legături cu minora Mărăraș N., născută la data de 26.03.2010, după cum urmează: în primul și al treilea sfârșit de săptămână din fiecare lună, de sâmbătă ora 10.00 până duminică ora 18.00, la domiciliul reclamantului, cu obligația acestuia de a lua minora de la domiciliul mamei și de a o aduce la domiciliul acesteia la sfârșitul vizitei.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de a formula apel la Tribunalul B. în termen de 30 de zile de la comunicare, apelul urmând a fi depus la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.06.2014.
Președinte,Grefier,
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Evacuare. Sentința nr. 07/2014. Judecătoria BUZĂU → |
|---|
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 30/2014. Judecătoria BUZĂU
