Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 28/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 28/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 28-10-2014 în dosarul nr. 17264/200/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr._
Ședința publică de la 28 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
Grefier R. B.
Pe rol fiind judecarea cauzei „Minori și familie” privind pe reclamanta C. D. F., domiciliată în com. COSTEȘTI, ., în contradictoriu cu pârâtul C. V. C., domiciliat în B., UNIRII, ., J. B. și Autoritatea Tutelară - P. C. COSTEȘTI, cu sediul în . B., având ca obiect „ordonanță președințială”.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns reclamanta C. D. F., lipsă fiind pârâtul C. V. C. și Autoritatea Tutelară - P. C. COSTEȘTI.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este completă, s-a depus ancheta socială, după care
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a putea termina cu cauzele care se amână fără discuții.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la a doua strigare, a răspuns reclamanta C. D. F., lipsă fiind pârâtul C. V. C. și Autoritatea Tutelară - P. C. COSTEȘTI, după care
Instanta procedeaza la identificarea reclamantei C. D. F. și a martorilor S. G. și I. I., datele de identitate ale acestora regăsindu-se în caietul de ședință al grefierului, având în vedere dispozițiile Legii nr.677/2001 privind protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, apoi
După identificare și după ce li s-a pus în vedere că mărturia mincinoasă se pedepsește de lege cu închisoarea, sub prestare de jurământ, separat, la propunerea reclamantei au fost audiate martorele S. G. și I. I., depozițiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar, după care
În baza art. 392 C.pr. civ., instanța declară dezbaterile deschise și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta C. D. F., avand cuvantul pe fond, solicita admiterea cererii. Insistă în mod deosebit pe capătul de cerere privind încuviințarea de a călători împreună cu minora în afara țării, fără consimțământul tatălui pârât.
În baza art. 394 C.pr. civ., instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 13.08.2014, sub nr._, reclamanta C. D. F. a solicitat instanței pe cale de ordonanță președințială, în contradictoriu cu pârâtul C. V. C., să dispună stabilirea locuinței minorei C. M. C., născută la data de 21.04.2009, la domiciliul său, situat în ., obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere, procentual, în raport de nevoile minorei și veniturile pârâtului, exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către reclamantă, precum și încuviințarea de a călători împreună cu minora în afara teritoriului României, fără consimțământul tatălui pârât.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a învederat instanței că pe rolul Judecătoriei B. este înregistrată cauza cu nr._/200/2014, prin care a solicitat desfacerea căsătoriei, stabilirea locuinței minorei la mama reclamantă, plata pensiei de întreținere, exercitarea autorității părintești, precum și reluarea numelui avut anterior căsătoriei, acela de S..
Solicită stabilirea locuinței la mama reclamantă având în vedere vârsta minorei, faptul că se află în grija mamei încă de la naștere, este foarte atașată de mamă și este în măsură să îi asigure condiții corespunzătoare. Consideră că se impune ca autoritatea părintească să fie exercitată în mod exclusiv de reclamantă pentru că pârâtul lipsește din țară perioade îndelungate de timp, frecventează anturaje dubioase, ceea ce ar afecta educația minorei. Solicită pensia de întreținere în procent, având în vedere modificările periodice a cuantumului salariului minim pe economie.
În dovedire, înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, martori, anchetă socială.
În drept, a invocat dispozițiile art. 496,499 Cod Civil.
La cerere au fost atașate, certificat de naștere . nr._.
La solicitarea instanței, reclamanta a precizat cererea de ordonanță președințială, arătând că în ceea ce privește capătul de cerere referitor la încuviințarea de a se deplasa în afara țării, o cunoștință îi va facilita găsirea unui loc de muncă în Italia și i-a pus la dispoziție o locuință, depunând în dovedire o declarație notarială. După ce va obține încuviințarea instanței, va achiziționa biletele de avion sau autocar.
Legal citat, pârâtul nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței.
La solicitarea instanței, s-a întocmit referat de anchetă socială la domiciliul reclamantei, fila 36 și s-au comunicat relații de la ITM B., fila 28.
Au fost audiați martorii S. G. și I. I., declarațiile acestora fiind consemnate si atașate la dosarul cauzei, după semnare, filele 41,42.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Din căsătoria părților C. D. F. și C. V. C., a rezultat minora C. M. C., născută la data de 21.04.2009.
Conform art. 919 NCPC, instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri vremelnice cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la alocația pentru copii și la folosirea locuinței.”
Așa cum rezultă din interpretarea textului legal, instanța poate lua măsurile solicitate, pe timpul procesului de divorț, pe calea ordonanței președințiale, urmând să verifice îndeplinirea cumulativă a două condiții de admisibilitate, vremelnicia și neprejudecarea fondului dreptului, condiția urgenței fiind prezumată de legiuitor.
În privința celor două condiții de admisibilitate, instanța apreciază că sunt îndeplinite în privința capetelor de cerere referitoare la stabilirea locuinței minorei și la plata pensiei de întreținere, măsurile urmând a fi dispuse până la soluționarea definitivă a acțiunii ce face obiectul dosarului nr._/200/2014, al Judecătoriei B., urmând ca, pe calea respectivei acțiuni, să fie luate cu caracter definitiv.
1.Conform art. 496 alin. 2-3 NCC, dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului, în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște.
Conform art. 396, art. 486, art. 496 din NCC, atunci când dispune măsuri în legătură cu copilul minor, instanța de tutelă va avea în vedere și concluziile raportului de anchetă psihosocială, astfel că instanța reține că prin raportul de anchetă psihosocială întocmit de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei . ca domiciliul minorului să fie stabilit la mama, având posibilitatea ca mama reclamantă să poată întreține minora, având un venit de aprox. 900 lei.
Faptul că în primii ani din viată un copil are nevoie în special de prezența mamei sale nu poate fi contestat, iar probele administrate în cauză nu au relevat vreo împrejurare excepțională care să constituie o piedică în stabilirea locuinței copilului la domiciliul mamei sale, atâta timp cât aceasta își manifestă întreaga disponibilitate de a se ocupa de copilul său.
Faptul că minora este atașată de mama sa a fost dovedit și de proba testimonială, administrată în cauză.
2.Potrivit art.499 din Noul Cod Civil, tatăl si mama sunt obligați, in solidar, sa dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum si educația, învatatura si pregătirea sa profesionala. In caz de neînțelegere, întinderea obligației de intretinere, felul si modalitățile executării, precum si contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutela, pe baza raportului de ancheta psihosociala.
Pe de alta parte, dispozițiile art.529 din Noul cod civil (aflat in titlul V din NCC) prevad:
1).Întreținere este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
2).Când întreținerea este datorata de părinte, ea se stabilește pana la o pătrime din venitul sau lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii si o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.
Părinții au îndatorirea de a creste copilul in condiții care sa asigure dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala, in mod armonios (art.488 alin.1 din Noul Cod civil).
Comparativ cu dreptul comun in materie de întreținere, in cazul descendentului minor, dreptul la întreținere are caracter complex, incluzând, în afară de obligația părinților de a furniza mijloacele de trai necesare, datoria acestora de a asigura suportul dezvoltării armonioase a copilului, îngrijind de sănătatea si dezvoltarea lui fizica, psihica si intelectuala, de educația, învățătură si pregătirea profesionala a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor si nevoilor copilului (art.487 din Noul Cod civil).
In cazul copilului minor, legea prezuma starea de nevoie a acestuia, ori de cate ori nu se poate întreține din munca, chiar daca ar avea bunuri (art.525 alin.1 din Noul Cod civil).
In speța, instanța constată că pârâtul nu este angajat în cadrul vreunei societăți comerciale, adresa de la fila 28, iar minorul este singurul copil al pârâtului.
Având în vedere că domiciliul minorului urmează a fi stabilit la mama reclamantă, aceasta prestând întreținere în natura, și apreciind că minorul se afla într-o stare de nevoie, instanța va admite și acest capăt de cerere și va obliga pârâtul la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei C. M. C., născută la data de 21.04.2009, în cuantum de ¼ din venitul minim net lunar pe economia națională, până la soluționarea dosarului nr._/200/2014 înregistrat pe rolul Judecătoriei B..
3.Cu privire la capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către reclamantă, instanța va respinge acest capăt de cerere, ca neîntemeiat din următoarele considerente:
Conform art. 483 din Codul civil autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.
În cazul exercitarea autorități părintești de către ambii părinți în comun, aceștia nu trebuie să înțeleagă că vor trebui să se ocupe amândoi zi de zi de copil, ceea ce excede actelor curente de zi cu zi intră în conținutul noțiunii de „autoritate părintească exercitată în comun” (de exemplu, alegerea scolii la care copilul va studia, a medicului de familie, a cursurilor extrașcolare). Aceste decizii care vor organiza viața copilului aparțin ambilor părinți, indiferent de părintele la care copilul va locui. Cu privire la actele curente va decide părintele la care copilul locuiește.
Exercitarea autorității părintești presupune exercitarea drepturilor si îndeplinirea obligațiilor părintești. În principiu, autoritatea părintească este exercitată de ambii părinți împreună. Exercițiul comun al autorității părintești fundamentează prezumția mandatului tacit reciproc între părinți, reglementată de art. 503 alin. (2) din Codul civil.
Codul civil nu reglementează foarte clar situațiile în care instanța de tutelă poate dispune exercițiul autorității părintești de unul dintre părinți, respectiv de ambii. Prin reglementarea regulii conform căreia exercițiul aparține ambilor părinți s-a urmărit alinierea reglementării românești la majoritatea sistemelor din Europa, care prevăd că ambii părinți, indiferent că sunt sau nu împreună, trebuie să-si asume obligațiile părintești, să înțeleagă că orice copil are nevoie să fie crescut de ambii părinți si să nu abandoneze exercițiul drepturilor si obligațiilor părintești.
În reglementarea divorțului este statuată regula conform căreia autoritatea părintească se exercită de către ambii părinți (art. 397) dar conform art. 398, pentru motive întemeiate, se poate dispune exercitarea ei de către unul dintre părinți. Textul nu lămurește sfera de aplicare a motivelor temeinice.
Art. 507, la rândul său, enumera situații general valabile care vor conduce la exercitarea autorității părintești de un singur părinte, fiind aplicabil deopotrivă pentru ipoteza părinților căsătoriți si a celor divorțați.
Dificultatea rezidă în aprecierea „motivelor întemeiate”, altele decât cele menționate la art. 507 din Codul civil. În practică, astfel de motive au fost considerate consumul de alcool, de droguri, violențele exercitate de către unul dintre părinți, aspecte dovedite prin certificate medico-legale, declarații de martori, chiar recunoașterea părintelui care a exercitat violențele etc.
Autoritatea părintească poate fi exercitată doar de unul dintre soți pentru motivele prevăzute de art. 507 sau art. 398 din Codul civil În cazul părinților divorțați, autoritatea părintească se va exercita potrivit hotărârii instanței de tutelă. Mai mult, exercițiul comun al autorității părintești după divorț presupune consultarea acestora în luarea deciziilor importante cu privire la creșterea si educarea copiilor, actele curente privind creșterea si educarea acestuia fiind îndeplinite de părintele la care copiii locuiesc.
Nici un argument de principiu nu poate înlătura exercitarea în comun a autorității părintești (de exemplu: sexul, vârsta copilului), împrejurările nerelevante nu constituie motive temeinice în acest sens (de exemplu, un părinte se face vinovat de violențe conjugale, prezintă un handicap fizic, faptul că un părinte devine homosexual, plecarea părintelui în străinătate), pentru că este vorba doar de contribuția unui părinte la luarea unei decizii privitoare la copil. În stabilirea exercitării autorității părintești de către un singur părinte trebuie avute în vedere doar fapte concrete care trebuie dovedite. Probatoriul trebuie să poarte asupra următoarelor elemente cumulative: dovada de către soțul solicitant a suferinței copilului care se află sub autoritatea ambilor părinți; stabilirea unei legături de cauzalitate între suferința copilului si exercitarea în comun a autorității părintești; demonstrarea faptului că soluția constă în exercitarea autorității părintești exclusiv de către părinte.
Din probatoriul administrat instanța nu a constatat existența unor motive întemeiate, astfel cum art. 398 Codul civil prevede, pentru ca autoritatea părintească să se exercite în mod exclusiv de către reclamantă, exercitarea autorității părintești în comun de către ambii părinți necreând minorei C. M. C. o suferință ce nu poate fi îndepărtată decât prin stabilirea exercitării autorității părintești în mod exclusiv de către mama acesteia.
4.În ceea ce privește solicitarea de reclamantei de a i se încuviința să părăsească teritoriul țării fără acordul tatălui pârât, instanța va respinge si acest capăt de cerere, având în vedere că nu este îndeplinită condiția vremelniciei.
În conformitate cu prevederile art.996 alin.5 NCPC pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
În conformitate cu principiul disponibilității, instanța urmează să ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Având în vedere cele expuse anterior, instanța urmează să admită în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta C. D. F. și să respingă capetele de cerere privind exercitarea autorității părintești în mod exclusiv, precum și încuviințarea de a călători în afara țării fără consimțământul tatălui pârât. În consecință, urmează să stabilească locuința minorei C. M. C., născută la data de 21.04.2009, la domiciliul mamei reclamante din ., până la soluționarea dosarului nr._/200/2014 înregistrat pe rolul Judecătoriei B.. Totodată, va obliga pârâtul la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei C. M. C., născută la data de 21.04.2009, în cuantum de ¼ din venitul minim net lunar pe economia națională, până la soluționarea dosarului nr._/200/2014 înregistrat pe rolul Judecătoriei B..
Potrivit art. 996 alin. 2 NCPC ordonanța este provizorie și executorie.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte cerere de ordonanță președințială, formulată de reclamanta C. D. F., domiciliată în com. COSTEȘTI, ., în contradictoriu cu pârâtul C. V. C., domiciliat în B., UNIRII, ., J. B. și Autoritatea Tutelară - P. C. COSTEȘTI, cu sediul în . B.
Stabilește locuința minorei C. M. C., născută la data de 21.04.2009, la domiciliul mamei reclamante din ., până la soluționarea dosarului nr._/200/2014 înregistrat pe rolul Judecătoriei B..
Obligă pârâtul la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei C. M. C., născută la data de 21.04.2009, în cuantum de ¼ din venitul minim net lunar pe economia națională, până la soluționarea dosarului nr._/200/2014 înregistrat pe rolul Judecătoriei B..
Respinge capetele de cerere privind exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către reclamantă și de a călători împreună cu minora în afară țării, fără consimțământul tatălui pârât, ca neîntemeiate.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel la Tribunalul B. în termen de 5 de zile de la pronunțare, apelul urmând a fi depus la Judecătoria B..
Pronuntata în sedinta publica, azi, 28.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. – E. B. R.
Red.: CAE
Tehnored.: BR
4ex./29.10.2014
Operator de date cu caracter personal înregistrat în registrul de evidență sub nr.15.692.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3980/2014. Judecătoria BUZĂU | Pensie întreţinere. Sentința nr. 20/2014. Judecătoria BUZĂU → |
|---|
