Plângere contravenţională. Sentința nr. 14/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 10502/200/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14.10.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – C. A.
GREFIER – S. A.-L.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulate de petentul J. I., cu domiciliul procesual ales la cab. av. A. M. în Suceava, . nr. 47, .. B, ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B.-SERVICIUL RUTIER, cu sediul în B., .-10, jud. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică părțile nu au răspuns.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care,
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art.131 alin.1 din Noul Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere, în temeiul art. 126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, material, în temeiul art. 94 din Noul Cod procedură civilă raportat la art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 și teritorial în temeiul acelorași prevederi legale.
Instanța, în temeiul art. 255 rap. la art. 258 NCPC, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciindu-le ca fiind admisibile potrivit legii și conducând la soluționarea procesului, reținând cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, reține următoarele:
Prin Sentința civila nr. 1017/06.03.2014, pronunțată de Judecătoria Suceava in dosarul nr._ s-a dispus declinarea competenței de soluționare a plângerii contravenționale formulate de J. I., în favoarea Judecătoriei B., fiind inregistrat dosarul nr._ .
Prin plângerea contravenționala, petentul J. I. a solicitat anularea procesului verbal de contraventie . nr._ incheiat la 21.10.2013 de intimatul I. DE POLITIE JUDEȚEAN B., iar in subsidiar inlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertisment.
În motivare, petentul a arătat că procesul verbal este lovit de nulitate întrucât din cuprinsul acestuia lipsesc elemente obligatorii-formale, referitoare la fapta care întrunește elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentului.
Astfel, a precizat petentul că agentul constatator nu numai că nu a descris faptele contravenționale de nici un fel, dar nu a indicat nici locul exact al săvârșirii faptei și nici tipul autoturismului, iar mențiunile privind codul numeric personal al petentului si actul de identitate sunt de necitit. Petentul a subliniat că autovehiculul cu care se deplasa este de tip BMW cu o greutate mare, la care se adaugă greutatea persoanei si a bagajelor, context in care nu putea sa depășească viteza de 60 km/h, iar mașina poliției se afla într-o zonă lipsită de vizibilitate.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 16,17 din OG 2/2001, și ale ordinului 301/2005.
In sprijinul acțiunii, petentul a depus copia procesului de contravenție
In termen legal. I.P.J. Buzau a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea plangerii, așa cum a fost formulată..
Prin intampinare I.P.J. Buzau a sustinut ca la data de 21.10.2013, în jurul orei 15:24, petentul în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe DN 2 E85, în localitatea Poșta Câlnău, a fost înregistrată de aparatul radar cu viteza de 107 km/h, în condițiile în care limita maximă de viteză este de 50 km/h.
Întrucât în momentul prelucrării imaginilor cu abaterea săvârșită de petent, s-a observat că nu se distinge numărul de înmatriculare al autoturismului care a încălcat regimul legal de viteză, depune concluzii de admitere.
S-a solicitat judecarea în lipsă.
D. dovada, intimatul a depus, pe CD, următoarele înscrisuri: copia buletinului de verificare metrologica nr._/28.03.2013, atestatul nr. 6/_/09.07.2013 al operatorului radar P. M., planșa foto cu abaterea săvârșită si cazierul auto al petentului.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța va reține următoarea situație de fapt și de drept:
Prin procesul verbal de contraventie . nr._ încheiat la data de 21.10.2010 de catre I.P.J.Buzau, petentul a fost sanctionată contraventional cu amenda in suma de 1600 lei, pentru savarsirea contraventiei prevazuta de art. 121 al. 1 din ROUG nr.l95/2002 R, respectiv depasirea limitei maxime de viteza admisa în localitate.
Petentul a luat la cunoștință conținutul procesului verbal, formulând propriiile obiecțiuni.
Potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001, instanta investita cu o asemenea cerere trebuie sa verifice legalitatea, temeinicia si sa hotarasca cu privire la sanctiunea aplicata, pronuntandu-se de asemenea si cu privire la sanctiunea aplicata de agentul constatator.
Cat priveste controlul de legalitate, instanta constata ca procesul-verbal respecta dispozitiile imperative ale legii, nefiind incidenta niciuna dintre cauzele de nulitate absoluta prevazute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contraventie contine mentiunile privitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, descrierea faptei savarsite, data comiterii acesteia si semnatura agentului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului verbal instanta retine următoarele:
Prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial nr.135 din 31 mai 1994, România a ratificat Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului (C.E.D.O.), precum și protocoalele adiționale la aceasta nr 1,4,6,7,9,10.
În acest mod, conform art.11 și 20 din Constituție, Convenția și protocoalele ei adiționale au devenit parte integrantă a dreptului intern, având prioritate față de acesta, altfel spus C.E.D.O. și protocoalele adiționale au devenit izvor de drept intern obligatoriu și prioritar, ceea ce, în plan național, are drept consecință imediată aplicarea convenției și protocoalelor de către instanțele judecătorești române, iar în plan internațional acceptarea controlului prevăzut de C.E.D.O. cu privire hotărârile judecatoresti nationale.
Ca o garanție a respectării drepturilor omului, Convenția prevede, în art. 6 pct. 1, dreptul oricărei persoane la un proces echitabil:
”Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent și imparțial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în public, dar accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și publicului, pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia, în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată strict necesară de către tribunal, atunci când, datorită unor împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției”.
În legătură însă cu susținerile referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 6 pct. 2 din Convenție, potrivit cărora "Orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită", Curtea observă că, în dreptul românesc, contravențiile au fost scoase de sub incidența legii penale și au fost supuse unui regim administrativ. Sub acest aspect, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu se opune tendinței de "dezincriminare" a unor asemenea fapte. În același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa, a statuat că nimic nu împiedică statele să-și îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menținerea unei distincții între diferitele tipuri de infracțiuni, reținând că, în scopul aplicării prevederilor art. 6 al Convenției, trebuie avute în vedere trei criterii:
1) caracterizarea faptei în dreptul național;
2) natura faptei;
3) natura și gradul de gravitate ale sancțiunii care ar putea fi aplicată persoanei în cauză.
În aprecierea acestor criterii, în cauza Öztürk împotriva Germaniei, 1994, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că modul de definire a faptelor prin dreptul intern are o valoare relativă, esențială fiind natura faptei și a sancțiunii. Curtea Europeană consideră ca pozitivă măsura dezincriminării, în "interesul individului", a unor infracțiuni mai puțin grave și pentru care făptuitorul nu mai răspunde penal, putând chiar să evite procedura judiciară și pe această cale să se elimine supraaglomerarea tribunalelor. Cu toate acestea, distincția operată de statele europene între crime, delicte și contravenții nu este operantă, întrucât în sensul art. 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale toate aceste fapte au caracter penal și, tocmai de aceea, prevederile sale garantează oricărui "acuzat" dreptul la un proces echitabil, indiferent de calificarea faptei în dreptul intern.
În sensul arătat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat și în cauza Garyfallou Aebe împotriva Greciei, 1997, în cauza Lauko împotriva Slovaciei, 1998, precum și în cauza Kadubec împotriva Slovaciei, 1998.
Totodată, potrivit teoriei și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, problema stabilirii vinovăției în materia contravențiilor nu are în vedere faza extrajudiciară a sancțiunii administrative, ci faza judiciară a acesteia, ceea ce presupune respectarea dreptului la un proces echitabil și a garanțiilor prevăzute de art. 6 din Convenție, articol cu care prevederile art. 23 alin. (8) din Constituție, potrivit cărora "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată", sunt în deplină concordanță.
Procesul verbal de constatare a contravenției este un act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional. In ceea ce privește forța probantă a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, deși nu este prevăzută de O.G. 2/2001, totuși puterea doveditoare este lăsată al aprecierea judecătorului, deci va avea valoarea probantă a unui act doveditor preconstituit, făcând dovada până la proba contrară.
Prin urmare, toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege. Rezultă deci că cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând deci prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
Analizand speta dedusa judecatii, instanta retine ca, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzatiilor în materie penala (Hotărârea pronunțată în cauza Öztürk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56);
Pentru a determina dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter „penal” în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
In ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003);
Concluzionand, instanta retine că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentei.
Intimata, fiind cea care trebuie sa faca dovada faptei, asa cum instanta a arătat in cele precedente, nu a realizat acest lucru, din planșa fotografică depusă la dosarul cauzei neputându-se distinge numărul de înmatriculare al autoturismului care a încălcat regimul legal de viteză, aspect recunoscut și de către aceasta, care a și solicitat admiterea acțiunii petentei, astfel cum a fost formulată.
Asadar, instanta apreciaza ca fapta nu a fost dovedita in sarcina petentului, procesul verbal fiind unul netemeinic, motiv pentru care urmează să anuleze acest proces verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contraventionala formulată de petentul J. I., cu domiciliul procesual ales la cab. av. A. M. în Suceava, . nr. 47, .. B, ., în contradictoriu cu intimatul IPJ B. SERVICIUL RUTIER, cu sediul în B., .-10, jud. B..
Anulează procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._/21.10.2013 si sancțiunile aplicate prin acesta.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică, astăzi 14.10.2014.
PREȘEDINTE | GREFIER |
C. A. | S. A. - L. |
Red. C.A./Tehn. C.A./4ex./05.12.2014
| ← Încuviinţare executare silită. Hotărâre din 08-10-2014,... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 14/2014.... → |
|---|
