Plângere contravenţională. Sentința nr. 7132/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7132/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 18-04-2014 în dosarul nr. 19433/200/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7132
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.04.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. D. N.
GREFIER: M. B. Ș.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul G. I. STANEL, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a raspuns petentul, personal, lipsa fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care invedereaza instantei ca la data de 18.04.2014, prin serviciul registratura, petentul a depus la dosarul cauzei un exemplar de pe plângerea introductivă continând semnătura acestuia, după care:
Avand in vedere dispozitiile art. 137 alin. 1 C.proc.civ, instanta se va pronunta cu prioritate asupra exceptiilor de procedura si de fond, care fac de prisos cercetarea in fond a pricinii, astfel ca, deliberand asupra exceptiei lipsei semnaturii, invocata de intimat prin intampinare, instanta o respinge ca neintemeiata, constatand ca data de 18.04.2014, prin serviciul registratura, petentul a depus la dosarul cauzei un exemplar de pe plângerea introductivă purtand semnătura acestuia.
Apreciind ca probele cu inscrisuri si cu inregistrarea video sunt pertinente, concludente si utile, putand duce la dezlegarea in fond a pricinii, in temeiul art. 255 alin.1 rap. la art.258 alin.1 C.proc.civ, instanta le incuviinteaza pentru ambele parti.
Respinge proba cu certificatul de omologare al cinemometrului, pentru urmatoarele considerente: dovada in ceea ce priveste calitatea masuratorilor efectuate cu ajutorul unui mijloc tehnic este verificarea metrologica si omologarea acestuia de catre institutiile abilitate, fiind admise in vederea utilizarii numai aparatele care indeplinesc toate conditiile stabilite imperativ prin normele de metrologie legala. Omologarea reprezinta un aviz care atesta ca cinemometrul este apt pentru utilizare, iar cerintele metrologice si tehnice cerute prin Norma de metrologie pentru cinemometre sunt atestate prin buletinul de verificare metrologica emis de Institutul de Metrologie – Biroul R. de Metrologie Legala pentru aceste aparate. Asadar, orice cinemometru este mai intai omologat si apoi verificat periodic, astfel ca daca un aparat este admis dupa efectuarea verificarii metrologice (cum este cazul in speta), este implicit si omologat.
Respinge ca neutila proba cu autorizatia de operator radar a agentului constatator, constatand ca acesta doar a intocmit procesul-verbal in baza datelor transmise de un alt agent de politie, care a manipulat cinemometrul realizand masuratoarea vitezei, agent pentru care autorizatia de operator se afla depusa la dosar pe suport optic (fila 20, compact-disk).
Respinge proba cu ordinul de serviciu al agentului constatator, apreciind ca acesta excede cadrului procesual, petentul avand la dispozitie alte cai de atac in privinta acestui gen de abateri – petitii, reclamatii administrative etc.
Respinge ca neutila proba testimonială solicitată de petent prin plângerea introductivă față de recunoașterea de către acesta a faptului că depășirea s-a finalizat pe linie continuă (fila 5 din plangerea introductiva) și totodată fata de modul de constatare a faptei de a depasi viteza maxima admisa – anume prin mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Instanta, considerându-se lamurita, in temeiul art.394 C.proc.civ, declara incheiate dezbaterile si retine cauza in pronuntare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângereaînregistrată pe rolul Judecatoriei B. la data de 07.11.2013, sub nr._, petentul G. I. STANEL a chemat în judecată pe intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE JUDETEAN B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/30.10.2013 si a masurilor dispuse in baza acestuia. In subsidiar, a solicitat inlocuirea sanctiunii suspendarii exercitarii dreptului de a conduce, cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a aratat ca agentul constatator a refuzat sa-i prezinte dovada abaterii savarsite, indrumandu-l sa se adreseze instantei si a invocat mai multe motive de nelegalitate a procesului-verbal de sanctionare.
Petentul a aratat ca a inceput manevra de depasire inainte de indicatorul de presemnalizare a interdictiei si, intrucat nu avea cunostinta de aceasta restrictie, a finalizat manevra in zona in care depasirea era interzisa.
In ceea ce priveste fapta de a fi circulat cu o vitea peste cea maxima admisa pe sectorul de drum respectiv, petentul arata ca nu a circulat cu viteza retinuta de agentul constatator si oricum acesta nu a avut in vedere erorile de masurare tolerate conform normei NML 021-05.
In drept, petentul a invocat dispozitiile OG nr.2/2001.
În dovedire, petentul a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, un set de inscrisuri, reprezentand: procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/30.10.2013 (fila 7) si act identitate (fila 8).
Plângerea contravențională formulată de petenta a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 20 lei – chitanta (fila 9), conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (in vigoare la data introducerii plangerii).
Intimatul a depus la dosarul cauzei intampinare, invocand exceptia nulitatii plangerii pentru lipsa semnaturii petentului si solicitand, in subsidiar, respingerea plangerii, ca neintemeiata.
In motivare, intimatul a aratat ca procesul-verbal a fost incheiat cu respectarea tuturor prevederilor legale in vigoare, fapta de a circula cu viteza peste limita maxima admisa fiind inregistrata cu mijloace tehnice verificate metrologic si omologate, iar cealalta fapta (efectuarea manevrei de depasire .) fiind constatata de organul de politie in mod direct si fiind deasemenea filmata.
In drept, intimatul a invocat dispozitiile art.205-208 C.proc.civ.
In dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei documentatia care a stat la baza emiterii procesului-verbal contestat, anume: inregistrarea video, buletinul de verificare metrologica a echipamentului utilizat pentru inregistrarea abaterii si atestat operator radar, toate pe suport optic (compact-disk, fila 20) si un istoric al abaterilor contraventionale savarsite de petent (fila 20).
La data de 31.01.2014, petentul a depus la dosarul cauzei raspuns la intampinare, revenind asupra pozitiei sale initiale si aratand ca a efectuat manevra de depasire . marcaj discontinuu, unde nu exista restrictie in ceea ce priveste depasirea, or idicatorul care interzice depasirea este dublat in mod obligatoriu de marcaj continuu.
In drept, petentul a invocat dispozitiile art.201 C.proc.civ.
In prezenta cauza, instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisurile de la dosar si cu inregistrarea video si a respins celelalte probe solicitate de petent prin plangerea introductiva pentru considerentele dezvoltate in practicaua prezentei hotarari.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/30.10.2013 (fila 7) încheiat de agentul constatator P. M. din cadrul instituției intimate INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., petentul G. I. STANEL a fost sancționat cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.120 alin.1 lit.h din ROUG nr.195/2002 si sanctionata de art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 si cu 9 puncte-amenda în cuantum de 720 lei, cu acelasi prilej agentul constatator luand si măsura reținerii permisului de conducere, în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.121 alin.1 din ROUG nr.195/2002 si sanctionata de art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002, retinandu-se că, la data de 30.10.2013, orele 15.24, a condus autoturismul marca VW, cu nr. de inmatriculare_, pe DN1B E577, in localitatea Sahateni, din directia M. catre B. si a efectuat depasirea autoturismului cu nr. de inmatriculare_ in zona de actiune a indicatorului „Depasirea interzisa”, circuland pe contrasens, cu viteza de 104 km/h, fiind inregistrat si fotografiat cu aparatul radar cu . 384, montat pe autospeciala politiei cu nr. de inmatriculare MAI_, depasind cu peste 50 km/h viteza maxima admisa pe sectorul de drum respectiv.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în prezenta petentului, fiind semnat de catre acesta, fara obiectiuni.
În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data inmanarii procesului-verbal de constatare a contravenției.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
În ceea ce privește excepțiile nulității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției invocate de petent, instanța le califică ca fiind apărari de fond, iar nu veritabile excepție procesuale asupra cărora să fie obligată să se pronunțe în condițiile art.137 alin.1 C.proc.civ.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța observă că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității, de către un agent constatator competent în raport cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii arătate la art. 17 din actul normativ citat.
Instanța reține că prin Decizia nr. XXII/ 19.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii, s-a statuat că nerespectarea la încheierea unui proces-verbal a altor dispoziții legale decât cele prevăzute de art.17 din OG nr. 2/2001, se sancționează cu nulitatea relativă, fiind necesară dovada existenței unei vătămări suferite de petent și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
Instanta nu poate primi critica petentului potrivit căreia în procesul-verbal contestat nu au fost prezentate în mod clar toate împrejurările care au determinat aplicarea sancțiunii contravenționale. Față de dispozițiile art. 16 alin 1 paragraful 2 din OG 2/2001, potrivit cărora procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită fapta, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, instanța apreciază că acestea au fost respectate, fapta fiind descrisă în mod clar și concis în cuprinsul procesului-verbal. Mai mult, instanta retine ca petentul nu a indicat în ce ar fi constat acele împrejurări ce ar fi putut servi la aprecierea corectă a gravității faptei, neinvocând, așadar, o vătămare concretă.
Instanta nu poate primi nici critica petentului potrivit căreia în procesul-verbal contestat nu au fost indicate ocupatia si locul de munca al contravenientului, astfel cum prevăd dispozițiile art.16 alin.1 din OG nr. 2/2001, retinand că în cuprinsul actului contestat sunt inserate suficiente elemente pentru identificarea persoanei fizice contraveniente care are calitatea de utilizator al autovehiculului, respectiv numele, adresa, codul numeric personal. Instanta este de părere că argumentele petentului referitoare la nelegala încheiere a procesului-verbal, pentru neconsemnarea mențiunilor arătate, nu sunt de natură a atrage nulitatea acestui act, cât timp fapta contravențională nu presupune oricum un subiect calificat prin loc de muncă, ocupație, etc. Oricum, petentul nu a făcut dovada existenței unei vătămări determinate de lipsa mențiunilor respective, care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
Instanta nu poate primi nici critica petentului in sensul ca in cuprinsul actului de sanctionare nu s-a indicat actul normativ care prevede si sanctioneaza contraventiile, din analiza procesului-verbal rezultand contrariu – textele de lege fiind clar indicate: art.120 alin.1 lit.h din ROUG nr.195/2002 - art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002, respectiv art.121 alin.1 din ROUG nr.195/2002 - art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002.
Instanta nu poate primi nici critica petentului in sensul ca in cuprinsul procesului-verbal contestat locul savarsirii faptei a fost indicat doar in mod generic, fara a fi consemnat kilometrul – constatand ca locul savarsirii faptei a fost indicat ca fiind DN1B E577, localitatea Sahateni, jud. B. – situatie in care nu mai era necesara indicarea kilometrului, dat fiind faptul ca in localitate limita de viteza este aceeasi pe toata lumgimea drumului care o strabate. Mai mult, in inregistrarea video aflata la fila 20 din dosarul cauzei pe suport magnetic sunt evidentiate coordonatele GPS ale autoturismului petentului in momentul constatarii faptelor, cu ajutorul carora se poate identifica locatia exacta a autovehiculului.
Instanța nu poate primi nici apărarea petentului conform căreia nu a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni la procesul-verbal (art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001), considerand că acest fapt nu afectează exercitarea dreptului la apărare al petentului, care este asigurat prin posibilitatea de a invoca motivele de netemeinicie care făceau și obiectul respectivelor obiecțiuni și de a-și prezenta argumentele și probele pe care le consideră pertinente, prin contestarea procesului-verbal în instanță, în temeiul dispozițiilor art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, pe calea unei plângeri contravenționale. Oricum, și în acest caz, instanța apreciază că petentul ar fi trebuit să dovedească că această omisiune a agentului constatator i-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, probă pe care nu a făcut-o.
Instanta nu va primi nici apararea petentului in sensul ca agentul constatator a refuzat sa-i prezinte inregistrarea video care il surprinde ca ar fi circulat cu o vitea peste limita maxima admisa de lege si ca a efectuat manevra de depasire ., retinand ca organelor de politie nu le incumba aceasta obligatie. Organele de politie sunt obligate ca in prealabil sa se prezinte si sa se legitimeze, petentul avand la dispozitie calea formularii unei plangeri contraventionale pentru a contesta aspecte cum este cel tinand de inregistrarea video, controlul acesteia fiind atributul exclusiv al instantei. Mai mult, petentul nu a facut dovada vreunei vatamari care sa fi fost provocata prin respectiva omisiune.
Instanta nu poate primi nici apararea petentului privind erorile maxime tolerate pentru aparatele de masurat viteza (Normele de Metrologie Legala – 021-05 pct.3, subpct.3.1.1), erori de care agentul constatator nu a tinut seama la momentul intocmirii procesului-verbal contestat.
Instanta apreciaza ca dovada in ceea ce priveste calitatea masuratorilor efectuate cu ajutorul unui mijloc tehnic este verificarea metrologica si omologarea acestuia de catre institutiile abilitate, fiind admise in vederea utilizarii numai aparatele care se incadreaza in tolerantele prevazute de normele metrologice in vigoare.
Instanța noteaza că, în urma verificării cinemometrului, după analiza rezultatelor obținute conform procedurii de verificare metrologică, se eliberează un buletin de verificare cu mențiunea „admis". Aceasta înseamnă că eroarea de măsurare a respectivului cinemometru s-a încadrat în limitele admise de Normele de metrologie NML 021-05/23.11.2005 și funcționează corect. Prin urmare, măsurătorile efectuate cu acel cinemometru sunt legale și nu se mai poate interveni asupra lor în sensul în care agentul constatator va scădea sau adăuga valoarea de 4 km/h, acesta neavând decât obligația de a constata valoarea indicată de cinemometru.
De altfel, Biroul Român de Metrologie Legală – Institutul Național de Metrologie a avut a se pronunța în spețe similare cu privire la acest aspect arătând că, norma citată prevede și cerințele de utilizare ale cinemometrelor, cerințe ce nu cuprind și eventuale modalități de corecție ale rezultatelor acestora prin citirea lor diferențiată de către agenții constatatori. Această instituție abilitată arată că atât timp cât aceste măsurători sunt efectuate cu ajutorul unui cinemometru verificat metrologic și admis, nu se poate deduce din valoarea înregistrată de acesta o valoare de 4 km/h. Verificarea cerințelor cuprinse în NML 021 – 05 (printre care se numără și erorile tolerate ), se efectuează numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model și cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele, măsurătorile efectuate cu respectivul cinemometru, după verificarea metrologică, fiind legale, asupra lor neputându-se interveni.
În aceste împrejurări instanța reține că stabilirea vitezei de deplasare a petentului s-a realizat în condițiile legii, respectiv cu un mijloc certificat și verificat metrologic (cinemometru), astfel că forța probantă a procesului-verbal de contravenție nu rezultă doar din aplicarea principiului general din dreptul administrativ referitor la prezumția de legalitate a actului întocmit de un agent al statului, ci și din dovezile în baza cărora s-a întocmit, respectiv de buletinul de verificare metrologică a cinemometrului despre care se susține că a înregistrat viteza de deplasare a petentului la momentul constatării contravenției și de fotografia aparatului, din care rezultă că autovehiculul condus de petent a circulat cu o viteză de 104 km/h.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul temeiniciei sale, instanța apreciază că probatoriul administrat în cauză conduce la concluzia că procesul-verbal este temeinic, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 49 alin.1 din OUG nr.195/2002, limita maximă de viteză în localități, pe drumurile naționale este de 50 km/h.
Potrivit art.121 alin.1 si 2 din ROUG nr.195/2002, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii, se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit art.120 alin.1 lit.i si h din ROUG nr.195/2002 rep, se interzice depasirea vehiculelor in zona de actiune a indicatorului „depasirea interzisa”, precum si când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.
Nerespectarea regulilor privind depasirea se sancționează, conform art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, cu amendă prevazută în clasa a II-a de sancțiuni (4-5 puncte amenda) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Din analiza inregistrarii video depuse la dosar de intimat pe suport optic (compact-disk, fila 20), rezulta fara putinta de tagada ca autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a fost condus de petent, pe sensul de mers opus celui pe care se afla amplasata autospeciala politiei, cu viteza de 104 km/h pe un drum public, in localitate, la data și ora indicate în procesul-verbal de contravenție.
Se observa ca petentul incepe manevra de depasire la momentul 15.23.54, frame 8383 – inainte de indicatorul de inceput a zonei de interzicere a depasirii de pe sensul de mers opus celui pe care circula petentul, a depasit un alt autoturism, revenind pe banda initiala la momentul 15.23.58, frame 8475, cand a finalizat manevra . zona in care nu mai exista o astfel de interdictie.
Totodata din relatiile comunicate la dosar de Primaria comunei Sahateni (adresa – fila 36), rezulta ca in localitatea Sahateni sunt amplasate indicatoare de interdictie a depasirii (deci pe ambele sensuri), existand de asemenea marcaj longitudinal continuu, de la borna km 50, pana la borna km 51.
Prin introducerea coordonatelor GPS +45 02.263 +026 31.732 (evidentiate in partea de jos a cadrului filmului, la frame-ul 8383 - compact disk (fila 20), adica la momentul in care petentul incepe manevra de depasire), in aplicatia online Google Maps, se poate lesne observa locatia exacta ca autoturismului condus de petent la momentul respectiv – anume, in interiorul localitatii Sahateni (in pagina web, denumirea localitatii fiind inscrisa in partea de sus, stanga), in aceeasi aplicatie putand fi accesata si o fotografie a zonei (stanga, sus).
Navigand harta oferita de aplicatia Google Maps, prin deplasarea pointer-ului la diverse coordonate, instanta constata ca se poate vizualiza intreaga zona (inclusiv modul in care sunt amplasate indicatoarele care interzic depasirea si marcajul rutier pe tot sectorul de drum care strabate localitatea Sahateni).
Instanta retine ca inregistrarea video îndeplineste toate cerințele prevăzute de art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05/2005, aprobată prin Ordinul 301/2005, așa cum a fost modificat prin Ordinul nr.187/2009, evidențiindu-se în cuprinsul ei data și ora măsurătorii, valoarea vitezei și imaginea autovehiculului al cărui număr de înmatriculare este perfect vizibil (moment 15.24.04, frame 8567).
Conform procesului-verbal . nr._/30.10.2013 (fila 7), înregistrarea faptei a fost făcută cu aparatul radar tip . 384, montat pe autospeciala politiei cu nr. de inmatriculare MAI_, aparat care la acel moment se afla în termenul de valabilitate a verificării metrologice, conform buletinului nr._/28.03.2013 (atasat la dosar la fila 20 – compact-disk), prin care acesta a fost declarat admis pentru o perioadă de 1 an, fiind îndeplinite astfel și condițiile impuse de art. 5.2.1 din Norma de metrologie amintită.
Din analiza atestatului aflat la fila 20 din dosarul cauzei rezulta totodata ca agentul sef principal de politie A. I. detinea la data constatarii contraventiei atestat de operator „Autovision” nr._/11.05.2010, nr. insignei – user ID_.
F. de cele ce preceda, instanta conchide ca nu exista niciun dubiu in ceea ce priveste savarsirea faptei de catre petent, inregistrarea video reprezentand o proba certa si completa de natura a convinge instanta de realitatea consemnarilor din cuprinsul actului contestat.
Mai mult instanta constata ca petentul recunoaste prin plangerea introductiva faptul ca a finalizat manevra in zona in care depasirea era interzisa si nu poate primi apararea acestuia in sensul ca a inceput manevra de depasire inainte de indicatorul de presemnalizare a interdictiei, din inregistrarea video aflata la fila 20 din dosar rezultand fara putinta de tagada ca manevra respectiva a fost inceputa aproape de zona in care era amplasat indicatorul care interzice depasirea pe sensul opus, fiind asadar evident ca „indicatorul de presemnalizare a interdictiei”, pe sensul de mers al petentului, despre care face vorbire acesta, se afla mult mai in spate.
Instanta retine ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională constituie un act administrativ și ca orice act administrativ este învestit cu prezumția de legalitate, ce presupune că actul este emis cu respectarea dispozițiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumția de autenticitate, ce presupune că actul eDacia Logană de la autoritatea menționată în cuprinsul său și prezumția de veridicitate, în temeiul căreia se consideră că aspectele menționate în cuprinsul său corespund realității constatate de agentul instrumentator.
Deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Deși prezumția de adevăr de care se bucură un astfel de proces-verbal, în virtutea calității sale de act administrativ, este una relativă și nu una absolută (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție), acesta are o anumită forță probantă dată de faptul constatării faptei de un organ al statului investit cu autoritate publica.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator (cauza A. împotriva României).
Prin urmare, toate constatările făcute de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumții, chiar de ordin judiciar, dacă aceste prezumții se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. României - prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din 7 septembrie 2002).
F. de cele ce preceda, instanta observa ca, desi petentului i s-a acordat în mod efectiv posibilitatea de a propune orice probe ar fi considerat necesare în combaterea celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare în cadrul unei proceduri contradictorii, în cauză apărările formulate de acesta prin care tinde la a dovedi netemeinicia procesului-verbal contestat, nu sunt însoțite de nicio dovadă și nici de vreun indiciu care să facă rezonabilă îndoiala cu privire la faptele reținute de agentul constatator (cauza N. G. c. României).
Așadar, instanța constată că rămâne în ființă prezumția de veridicitate a situației de fapt reținută în cuprinsul actului, apreciind că în mod întemeiat a reținut agentul constatator săvârșirea faptelor contravenționale constând în efectuarea manevrei de depasire ., respectiv in depasirea de catre petent cu 54 km/h a vitezei maxime legale prevazute pentru circulatia pe drumuri nationale, in localitate.
Art. 34 din OG nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii aplicate.
Privitor la sancțiunea aplicata pentru fapta de a efectua manevra de depasire ., instanța noteaza ca, potrivit art.120 alin.1 lit.h din ROUG nr.195/2002, se interzice depasirea vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”, iar potrivit art.100 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 - constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile nerespectarea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a regulilor privind depasirea.
Instanta retine totodata ca, in conformitate cu dispozitiile art.7 alin.3 din OG nr.2/2001, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Intrucat potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie si in aceste cazuri proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, instanța observă că, în speță, petentului i s-a aplicat sanctiunea avertismentului pentru aceasta prima fapta si apreciaza ca aceasta sanctiune corespunde intocmai pericolului social pe care il prezinta.
Privitor la sancțiunea aplicata pentru fapta de a depasi viteza maxima admisa pe un anumit sector de drum, instanța noteaza ca, potrivit art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 - constituie contraventie și se sanctionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sanctiuni (9-20 puncte-amendă) și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit dispozițiilor art.98 alin.1 din OUG nr.195/2002, amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, iar potrivit dispozițiilor alin.2 din același act normativ, un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
Cum din analiza materialului probator administrat in cauza rezulta ca petentul a depășit viteza legală cu 54 Km/h, instanta retine ca fapta a fost corect încadrată din punct de vedere juridic, iar sanctiunea aplicata respecta limitele prevazute de lege pentru fapta comisa.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța observă că în speță s-a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege pentru contravenția săvârșită (9 puncte-amenda, 720 lei) și apreciază că nivelul minim al amenzii corespunde pe deplin pericolului social al faptei și conduitei petentului.
Instanța consideră că fapta petentului, nu poate fi consecința unei neatenții sau culpe ușoare, ci este consecința unei lipse vădite de interes a acestuia față de siguranța traficului și denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja atât pe cel care conduce un autoturism, cât și pe ceilalți participanți la trafic.
Instanța apreciaza că acest gen de fapte necesită o sancționare adecvată, în vederea realizării scopului educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale, in conditiile in care prezintă un grad de pericol social destul de ridicat, fiind susceptibile de urmări grave și ireparabile, precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor corporale. Conducerea cu o viteză de deplasare mai mare decât cea admisă de lege pe un anumit sector de drum constituie prin ea însăși un pericol pentru siguranța celorlalți participanți la trafic, prin aceea că favorizează posibilitatea survenirii de accidente rutiere.
Analizand circumstanțele personale ale contravenientului in aprecierea pericolului social al faptei comise, instanta are in vedere comportamentul general al acestuia in societate, sens in care observa ca petentul a mai fost sanctionat anterior de 8 ori si pentru alte contraventii la regimul circulatiei pe drumurile publice, astfel cum rezulta din analiza istoricului abaterilor contraventionale savarsite de acesta aflat la fila 21 din dosarul cauzei.
Instanta va corobora acest comportament al petentului care persevereaza pe cale contraventionala, savarsind in mod repetat contraventii, chiar si dupa sanctionarea sa, cu atitudinea nesincera si oscilanta a acestuia in cadrul acestei actiuni, el recunoscand initial ca a finalizat depasirea ., pentru ca ulterior sa revina asupra acestei pozitii, afirmand ca a efectuat manevra de depasire . marcaj discontinuu, unde nu exista restrictie in ceea ce priveste depasirea. Totodata, petentul a declarat ca la momentul sanctionarii sale nu rula cu viteza retinuta de agentul constatator, desi nu a reusit sa probeze aceasta sustinere.
Instanta observa că petentul a semnat procesul-verbal contestat, fara obiectiuni, inclusiv rubrica destinata unor astfel de mentiuni (fara a contesta vreun moment aceasta semnatura), deși ar fi putut să refuze semnarea. Semnarea procesului-verbal, fără rezerve, presupune însușirea conținutului acestuia, astfel că atitudinea diametral opusă, manifestată de petent în cadrul prezentei acțiuni, trebuie să fie întemeiată cel puțin pe indicii temeinice dacă nu pe probe, pentru a forma convingerea instanței că într-adevăr, procesul-verbal a fost intocmit în condițiile nelegale.
In aceste conditii, instanta conchide ca petentul nu înțelege gravitatea faptei sale și nici pericolul pe care o astfel de faptă îl prezintă în mod concret pentru sine si pentru ceilalti participanti la trafic.
F. de cele ce preceda si avand in vedere materialul probatoriu administrat in cauza, instanta apreciaza ca plangerea petentului pare a fi formulata nu in scopul apararii unor drepturi sau interese legitime vatamate prin actul criticat, ci exclusiv în scop speculativ si dilatoriu raportat la executarea sancțiunii aplicate in sarcina sa, or o astfel de conduita care deturneaza in mod vadit dreptul procedural conferit prin dispozitiile OG nr.2/2001 de la scopul pentru care a fost recunoscut - se impune a fi sanctionata.
F. de cele ce preceda, instanta apreciaza ca minimul sanctiunii aplicate petentului pentru fapta de a depasi viteza maxima admisa pe un anumit sector de drum - corespunde pe deplin pericolului social al faptei comise si nu există nici un indiciu care să permită instanței să considere că o reindividualizare a sanctiunii ar fi suficientă pentru conformarea petentului, pe viitor, față de dispozițiile legale încălcate.
Atat timp cat sanctiunea este aplicată cu respectarea limitelor prevazute de actul normativ sancționator și atat timp cat petentul nu justifica existenta unor împrejurari de natură a conchide ca sanctiunea astfel aplicata este excesiva, instanța nu poate dispune o eventuala inlocuire a sanctiunii amenzii cu avertisment, căci astfel s-ar substitui fara temei in dreptul de apreciere recunoscut de legiuitor agentului constatator.
Întrucât sancțiunea complementară a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pe o perioada de 90 zile, intervine de drept odată cu săvârșirea faptei de către petent, instanța apreciază ca orice discuție referitoare la oportunitatea luării sale este exclusă.
Instanța considera că masura complementara nu poate fi înlăturată, întrucât sancțiunile complementare au un rol preventiv și privesc protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl reprezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră pentru ceilalți participanți la trafic (Michel Pewinski c. Franței).
Instanta retine ca legiuitorul prezuma faptele de genul celei savarsite de petent ca avand un grad de pericol social deosebit de ridicat, fapt ce se reflectă nu atât prin amenda prevăzuta ca si sanctiune principala, cât prin sancțiunea complementară constand in suspendarea exercitarii dreptului de a aconduce o anumita perioada de timp, aplicabilă ex lege.
Sanctiunile contraventionale principale au scopul de a sanctiona o anumita conduita considerata ilicita prin dispozitiile legale, având în vedere prevederile art. 1 din OG 2/2001 potrivit carora constituie contraventie fapta savârsita cu vinovatie stabilita si sanctionata prin act normativ sau administrativ.
Spre deosebire de acestea, sanctiunile contraventionale complementare nu au scop represiv, acesta revenind numai sanctiunilor contraventionale principale, ci au scop preventiv si anume înlaturarea unei stari de pericol si preîntâmpinarea savârsirii altor fapte interzise de lege.
Sanctiunile complementare nu au caracter de sine statator, ci ele fiinteaza numai pe lânga o sanctiune contraventionala principala, astfel încât soarta lor juridica depinde de cea a sanctiunilor principale potrivit principiului „accesorium saequitur principalem”, adica situatia juridica secundara urmeaza soarta juridica a celei principale.
Retinand ca, potrivit dispozitiilor art.5 alin.2 din OG nr.2/2001, sanctiunile contraventionale principale sunt avertismentul si amenda contraventionala, iar potrivit dispozitiilor art.5 alin.3 din OG nr.2/2001 sanctiunile contraventionale complementare sunt a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții; b) suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizației de exercitare a unei activități; c) închiderea unității; d) blocarea contului bancar; e) suspendarea activității agentului economic; f) retragerea licenței sau a avizului pentru anumite operațiuni ori pentru activități de comerț exterior, temporar sau definitiv; g) desființarea lucrărilor și aducerea terenului în starea inițială, instanta apreciaza ca nu se poate dispune inlocuirea unui sanctiuni complementare – in speta suspendarea exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 zile, cu o sanctiune principala – in cauza, petentul solicitand aplicarea unui avertisment.
Având în vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunilor contravenționale, acestea fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge plângerea formulată de petent, ca fiind neîntemeiată si va mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/30.10.2013, ca fiind temeinic si legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plangerea contraventionala formulată de petentul G. I. STANEL, cu domiciliul in B., .. 3, ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., cu sediul în B., .-10, jud. B., ca neintemeiata.
Mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/30.10.2013, ca fiind temeinic si legal.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. D. N. M. B. Ș.
Red. A.D.N.
4 ex. /19.05.2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Încuviinţare executare silită. Hotărâre din 08-10-2014,... → |
|---|
