Plângere contravenţională. Sentința nr. 18/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 4609/200/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 18.11.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – B. M. – A.
GREFIER – T. C.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul E. B. - CONSTANTA, ., ., J. C., în contradictoriu cu intimata I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE B. - B., CHIRISTIGII, nr. 8-10, J. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, dosarul este la primul termen de judecată și a fost supus procedurii de verificare și regularizare a cererii de chemare în judecată prevăzută de dispozițiile art. 200 C.proc.civ.
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 131 alin. 1 C. proc. civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere, în temeiul art. 126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare; material, în temeiul art. 94 pct.4 C. proc. civ și teritorial în temeiul art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 238 alin. 1 C.proc.civ., instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului, ținând cont de împrejurările cauzei, în vederea soluționării într-un termen optim și previzibil, la 30 de zile.
Instanța, deliberând, încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile de la dosar, în temeiul art. 255-258 N. C. proc. civ., ca fiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
În temeiul art. 389 N. C. proc. civ. deschide dezbaterile, în temeiul art. 394 N. C. proc. civ. declară închise dezbaterile, și, având în vedere faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, în temeiul art. 411 N. C. proc. civ., alin. (1) reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei civile, constata urmatoarele:
Prin plangerea inregistrata sub nr._ /25.02.2014 pe rolul acestei instante, petentul E. B. a solicitat in contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE B. anularea procesului-verbal . nr._/20.02.2014, iar in subsidiar inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertisment.
In motivarea plangerii a aratat ca a fost sanctionat de un agent constatator deoarece ar fi circulat cu viteza pe raza localitatii Costesti. A invederat ca circula in coloana si nu are convingerea xa aparatul radar a inregistrat correct viteza consemnata intrucat erau mai multe autovehicule care circulau in aceeasi coloana. Mai mult cand a intrat in localitatea Costesti a redus viteza si a fost oprit de un echipaj de politie caruia I s-a transmis viteza cu care circula, iar in momentul in care a solicitat sa vorbeasca cu un traducator sau un vorbitor de limba engleza I sa refuzat acest lucru, neavand ocazia de a-si spune punctual de vedere
In drept a invocat dispozitiile OUG nr. 195/2002.
In dovedirea plangerii a inteles sa se foloseasca de proba cu inscricuri, atasand plangerii formulate, in fotocopie: proces-verbal contestat, permis de sedere.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa de timbru in cuantum de 20 de lei.
Intimatul a formulat intampinare, solicitand respingerea plangerii.
In motivare a aratat ca procesul-verbal de contraventie este legal intocmit, la data de 20.02.2014 petentul a circulat cu autoturismul cu numarul de inmatriculare_ pe DN2E85, in localitatea Costesti, ocazie cu care a fost inregistrat de aparatul radar cu viteza de 109 km/h pe sectorul de drum unde exista limitare de viteza 50 km/h.
A mai aratat ca aparatul radar ./0556-001/96 este verificat metrologic si declarat corespunzator, conform buletinului de verificare metrologica, fiind instalat pe autoturismul Dacia L. cu nr._ .
A invederat ca pentru solutionarea cauzei sunt suficiente probele depuse la dosar, in acest sens fiind si Decizia Curtii Coonstitutionale nr. 150/2008.
In drept a invocat dispozitiile art. 205 - 208 C.p.c.
In probatiune a depus la dosar, plansa foto, atestat operator, certificate de verificare metrologica.
Instanta a incuviintat pentru petent proba cu inscrisuri considerand-o concludenta, pertinenta si utila solutionarii cauzei.
Analizand actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/20.02.2014petentului i-a fost aplicata sanctiunea amenzii contraventionale in cuantum de 765 lei retinandu-se ca la data de 20.02.2014, ora 12.50 a condus autoturismul BMW X5 cu numar de inmatriculare_ pe DN2E85, din directia Urziceni catre Buzau si in localitatea Costesti a fost inregistrat si filmat de aparatul radar seria_ instalat pe auto_ cu viteza de 109 km/h depasind cu peste 50 km/h viteza maxim admisa de lege pe acel sector
S-a retinut încalcarea art.102 alin.3 lit.e din O.U.G. nr.195/2002 Rep., contravenientul fiind sanctionat cu amenda contraventionala în cuantum de 765 Ron, echivalentul a 9 puncte-amenda. De asemenea, i s-a retinut permisul de conducere si i s-a adus la cunostinta ca i se va suspenda exercitărea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Contravenientul a semnat procesul verbal de contraventie, fara mentiuni.
In sarcina petentului s-a retinut incalcarea regulilor de circulatie prevazute de art. 121 alin. 1 din ROUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006, potrivit careia „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare”
Potrivit art.102 alin.3 lit.e din O.U.G. nr.195/2002 Rep., se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni (de la 9 la 20 puncte-amenda) și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai, a faptei privind „depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
În primul rând, instanța, din oficiu verificând forma procesului verbal de contravenție, reține că agentul constatator este competent în raport cu art. 15 alin. 2 din OUG 2/2001 și art. 2 din OUG 195/2002. De asemenea, instanța constată că procesul vebal constestat cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 din OG 2/2001, mentiunile despre care petentul face vorbire ca lipsesc din cuprinsul procesului verbal nefiind din cele care atrag sanctiunea anularii acestuia.
Cu privire la imprejurarile savarsirii faptei, instanta constata ca fapta a fost descrisa in cuprinsul procesului verbal, astfel incat nu exisat motiv de anulare a acestuia.
Referitor la pretinsa nerespectare a dispozițiilor art.16 alin.1, 7 din O.G. nr. 2/2001, aceasta nu este sancționată cu nulitatea absolută a procesului verbal, ci ar putea conduce la anularea acestuia (nulitate relativă, virtuală) numai în condițiile art.105 alin.2 C.proc.civ., care impune invocarea și dovedirea de către petent a unei vătămări care să nu poată fi remediată decât prin anularea actului constatator.
Conform art.16 alin.7 din O.G. nr.2/2001, „in momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.”
Pe de alta parte, potrivit Deciziei nr.XXII/19.03.2007 al ICCJ, pronuntata . interesul legii, „nerespectarea cerintelor inscrise in art.16 alin.7 din O.G. nr.2/2001 atrage nulitatea relativa a procesului verbal de constatare a contraventiei.”
Insa, instanta constata ca procesul verbal a fost semnat de petent fara obiectiuni. Acest fapt nu afectează exercitarea dreptului său la apărare, care este asigurat prin posibilitatea de a-și prezenta obiecțiunile, argumentele și probele pe care le consideră pertinente, prin contestarea procesului verbal în instanță, pe calea unei plângeri contravenționale.
Instanta retine, in ceea ce priveste temeinicia procesului verbal de contraventie, că petentul nu a facut dovada contrara celor retinute in sarcina sa, sarcina ce ii revenea, dupa cum rezulta din art.129 alin.1 C.proc.civ. si art.1169 C.civil.
Petentul a invederat ca a circulat viteza, contestand viteza retinuta, aratand totodata ca analiza sustinerilor sale trebuie facuta cu respectarea garantiilor procesuale prevazute de paragraful 1 al art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in special a prezumtiei de nevinovatie.
Retinand aplicabilitatea garantiilor specifice penale prevazute in materie penala de art. 6 din CEDO (avand in vedere scopul pur punitiv al sanctiunii aplicate, precum si caracterul general al normei), instanta constata ca petentul beneficiază în prezenta cauză de prezumția de nevinovăție, care, în conformitate cu jurisprudența CEDO, nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei.
Avand in vedere numarul mare de fapte contraventionale savarsite in domeniul suspus analizei, instanta apreciaza ca plasarea intregii sarcini a probei intimatei ar putea duce la lăsarea nepedepsită a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.
Mai apreciaza ca faptele constatate ex propriis sensibus de agentul constatator dau nastere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atât timp cât el nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Instanța apreciaza ca atat timp cat procesul-verbal de contravenție conține constatările personale ale agentului constatator, acesta reprezinta un mijloc de proba al situatiei de fapt retinute in cuprinsul sau. In raport de principiile stabilite de Curte, ar fi lipsit de logica sa le fie recunoscut statelor parte la Conventie dreptul de a investi organe administrative cu competenta de sanctionare a unor fapte minore (a se vedea in acest sens cauza Lauko imp. Slovacia, hotarare din 2 septembrie 1998, § 64), fiind conforma Conventiei procedura de aplicare si executare a unei sanctiuni contraventionale pe baza unui act necontestat in fata unei instante, avand implicit si valoare probatorie, iar in momentul formularii unei contestatii judiciare impotriva unui alt act de acelasi gen, acordarea unei relevante probatorii acestuia sa contravina Conventiei.
Petentului i s-a oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Astfel, sustinerile petentului referitoare la faptul ca circula cu o alta viteza decat cea retinuta de catre agentul constatator, nu pot fi retinute de catre instanta, atata timp cat nu sunt coroborate cu nici un alt mijloc de proba.
Potrivit dispozitiilor legale mentionate mai sus, viteza de deplasare se constata cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic. Instanta retine ca aparatul radar (cu antena emisie-receptie ., mod de prelucrare-afisare .-001/96) amplasat pe autoturismul Dacia L. cu numar de inmatriculare_ a fost verificat metrologic la data de 09.08.2013, avand termen de valabilitate de 1 an (fila 18-buletin de verificare metrologica).
De asemenea, plansa foto aflata la dosarul cauzei (fila 17) confirma faptul ca auto BMWl cu nr. de inmatriculare_, circula în localitate, cu viteza de 109 km/h, la data de 20.02.2014, ora 12.50.31, viteza ce a fost constatată de o persoana autorizata, respectiv A. I. (atestat-fila 20). Mai mult decat atat, se poate observa numarul masinii conduse de catre petent.
In ceea ce priveste eventualele “erori ale aparatului radar”, instanta retine ca masurarile efectuate cu un cinometru, dupa verificarea metrologica a acestuia, sunt legale, si asupra lor nu se poate interveni, nu se adauga si nu se scade nici o eroare. In momentul in care se elibereaza buletinul de verificare cu mentiunea “ADMIS”, eroare de masurare a cinometrului a fost incadrata deja in limitele admise de NML 021. Astfel ca, operatorul cinometrului nu face decat sa constate valoarea masurata de cinometru.
Față de aceste aspecte, instanța reține că fapta, astfel cum a fost descrisă în procesul verbal atacat, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de textele legale citate, atât sub aspect subiectiv, cat și sub aspect obiectiv, sancțiunea fiind legal aplicată, existând și mențiunea posibilității achitării a jumătate din minimul special al amenzii în 48 de ore de la comunicare.
Prin urmare, avand in vedere ca petentul nu a adus probe pertinente pentru a-si dovedi sustinerile, instanta nu poate retine o alta situatie decat cea mentionata de agentul constatator în procesul verbal de contraventie, astfel încat plangerea este apreciata ca neintemeiata.
Avand în vedere împrejurarile savarsirii faptei - locul si momentul savarsirii acesteia, gradul de pericol social al faptei savarsite, instanta apreciaza ca sanctiunea contraventionala aplicata petentului (pentru incalcarea dispozitiilor legale referitoare la viteza de deplasare) a fost corect individualizata, amenda fiind stabilita in limitele sanctiunii prevazute de art.102 alin.3 lit.e din O.U.G. nr.195/2002 rep., petentului fiindu-i aplicata amenda in cuantum minim de 9 puncte amenda.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, instanța apreciază drept justificat cuantumul amenzii aplicate.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța constată că nivelul amenzii corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentului, aceea de a conduce cu o viteză neregulamentară. De asemenea, având în vedere că viteza cu care circula petentul era una mare, având în vedere natura drumului pe care-l parcurgea petentul și faptul că această faptă a fost săvârșită pe raza unei localități, instanța consideră că fapta acestuia denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja atât pe cel care conduce un autoturism cât și pe ceilalți participanți la trafic. Astfel, instanța consideră că urmarea produsă de fapta petentului este producerea unui ridicat grad de pericol social atât pentru pietoni, alți șoferi cât și pentru petent însuși, pericol social ce justifică cuantumul amenzii aplicate.
In ceea ce priveste cererea subsidiara, instanta observa ca pe lângă pericolul social generic, avut în vedere de către legiuitor la edictarea normei, instanța are posibilitatea analizării existenței unui pericol social concret, apreciat de la caz la caz, în funcție de circumstanțele în care fapta a fost săvârșită și de circumstanțele care vizează persoana petentului. Existenta unor astfel de circumstante trebuie insa indicate si dovedite de catre petent, simpla afirmatie ca fapta este de o gravitate redusa neputand conduce la aplicarea unei sanctiuni mai usoare.
Mai mult, din analiza cazierului contraventional depus de catre intimata la fila 3 din dosar instanta observa ca petentul a mai fost sanctionat contraventional pentru savarsirea unor fapte contraventionale de acelasi gen, astfel incat gradul de pericol social al faptelor retinute in sarcina sa nu poate fi unul scazut.
Cu privire la sanctiunea complementara a retinerii permisului de conducere, instanta retine ca aceasta s-a facut în mod legal, avand în vedere dispozitiile art.111 alin.1 lit.c din O.U.G. nr.195/2002 Rep., în acest sens eliberandu-i-se o dovada înlocuitoare cu drept de circulatie pentru o perioada de 15 zile (art.111 alin.2 si 5).
In ceea ce priveste suspendarea exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile, instanta retine ca aceasta sanctiune contraventionala complementara se aplica automat, conform dispozitiilor art.102 alin.3 din OU.G. nr.195/2002 Rep.
Pentru aceste motive, instanta urmeaza sa respinga ca neintemeiata, plangerea contraventionala formulata de catre petent impotriva procesului verbal de contraventie intocmit de intimat si sa mentina procesul verbal contestat și măsurile dispuse prin acesta.
Potrivit principiului disponibilitatii, instanta urmeaza sa ia act ca nu s-au solicitat
Prezenta Hotarare se poate ataca cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare, instanta competenta in solutionarea apelului fiind Tribunalul Buzau iar cererea de apel se depune la Judecatoria Buzau.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională, așa cum a fost precizată de petentul E. B. - CONSTANTA, ., ., J. C., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/20.02.2014 întocmit de intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE B., ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal contestat și măsurile dispuse prin acesta.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu apel in 30 zile de la comunicare la Tribunalul Buzau, cererea se depune la Judecatoria Buzau.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.11.2014.
Președinte, Grefier,
B. M. – A. T. C.
Red.BMA 18.12.2014
Tehnored. TC /4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6720/2014.... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 24/2014.... → |
|---|
