Plângere contravenţională. Sentința nr. 6720/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6720/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 999/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECTIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 6720
Ședința publică de la 11.04.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. I.
GREFIER: C. Z.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe petentul D. C. P., cu domiciliul în ., și intimatul I. Județean de Poliție B., cu sediul în B., .-10, jud.B., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, prin serviciul registratură Primăria comunei B. a depus la dosar, în copii, adresa nr_/28.01.2013 eliberată de IPJ B.- Postul de Poliție B. și somația și titlul executoriu nr 676/02.10.2013, după care:
Instanța, deliberând asupra pertinenței, concludenței și utilității probelor, în conformitate cu dispozițiile art.167 C.proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreascã și, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.proc.civ, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petentul D. C. P. a formulat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 07.01.2013.
In motivarea cererii, petentul a arătat ca a fost sancționat contravențional întrucât ar fi provocat și participat la un scandal împreunã cu fratele sãu C. G., la domiciliul acestora din ..
A arătat petentul că nu a provocat scandal, nu consumă băuturi alcoolice întrucât suferă de nevroză anxioasă de mai bine de 5 ani, boală care nu permite consumarea de alcool.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițile din OG 2/2001.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri, în fotocopie: procesul-verbal contestat și cartea de identitate a petentului.
Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este scutită de taxă judiciară de timbru, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001, raportat la art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 și de aplicarea timbrului judiciar, potrivit art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995
Fiind legal citat, intimatul IPJ B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare a arătat că la data reținută în procesul verbal, a provocat și a participat la un scandal împreunã cu fratele sãu C. G., la domiciliul acestora din ..
A arătat intimatul că petentul, sub influența băuturilor alcoolice, a provocat scandal, adresa cuvinte și expresii injurioase.
Sub aspectul probatoriului, instanța a administrat la propunerea ambelor părți proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar procesul -verbal contestat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul- verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 07.01.2013, petentul D. C. P. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1000,00 lei pentru sãvârșirea contravenției prevãzute de art.3 pct.24 din Legea nr.61/1991, constând în faptul cã, la aceeași datã, a provocat și a participat la un scandal împreunã cu fratele sãu C. G., la domiciliul acestora din ..
Instanța constată că plângerea a fost formulatã de către petent la data de 22.01.2013, în termenul de 15 zile prevăzut de art.31 alin.1 din OG 2/2001, de la data comunicãrii procesului -verbal de constatare a contravenției.
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care pot fi invocate de instanță din oficiu, iar petentul nu a invocat niciunul din motivele de nulitate prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, procesul- verbal conținând mențiunile privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, instanța constată că procesul-verbal de contravenție indică dispozițiile art. 3 pct.24 din Legea nr.61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, care prevãd “ Art. 3 - Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: 24) provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice.”
Potrivit disp.art. 4 alin.(1) lit.b) din același act normativ, contravențiile prevăzute la art. 3 se sancționează cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei.
Prin urmare, se poate concluziona că fapta a fost corect încadrată, iar sancțiunea a fost individualizată între limitele fixate de actul normativ de incriminare, procesul verbal fiind legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei,
Deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, făcând dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altã parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevãrului judiciar, cu respectarea dreptului la apãrare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune, prin esențã, ca sistemul probator sã nu ducã la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcinã a probei.
Totodatã, potrivit practicii CEDO în materie contravenționalã, în situația în care agentul constatator a constatat direct și nemijlocit sãvârșirea faptei sancționate prin procesul-verbal, prezumția de veridicitate a celor cuprinse în procesul verbal nu este una nerezonabilã (cauza Blum c.Austriei) .
Din cuprinsul procesului-verbal și al raportului agentului-constatator I. I., instanța reține cã, sãvârșirea acestei contravenții a fost constatatã în mod direct de un funcționar public aflat în exercițiul atribuțiilor sale și învestit cu autoritatea statalã pentru constatarea și sancționarea faptelor contravenționale, astfel încât procesul verbal se bucurã de prezumția de veridicitate, fundamentatã tocmai pe faptul că înglobează constatările personale ale unui agent al statului, prezumție care nu depãșește limita rezonabilã impusã statelor membre de practica CEDO.
Insã, prezumtia de veridicitate este o prezumție relativã și poate fi rasturnatã prin proba contrarie.
In scopul respectării dreptului petentului la un proces echitabil, instanța a încuviințat și administrat probele propuse de acesta, înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Cu toate acestea, din probele administrate nu a rezultat o situație de fapt diferită de cea consemnată în actul contestat, de natură să conducă la înlăturarea răspunderii contravenționale a petentului, acesta nefãcând dovada contrarã celor reținute în cuprinsul actului de sancționare.
Astfel, instanța reține cã, în seara zilei de 07.01.2013, orele 21.00, numita C. R. a apelat serviciul de urgențã 112, sesizând scandalul provocat de frații sãi D. C. P. și C. G.. Deplasându-se la fața locului, agentul de poliție a constatat cã petentul se manifesta agresiv, adresa cuvinte și expresii jignitoare fratelui sãu și l-a lovit cu pumnul peste fațã, în prezența sa.
Prin urmare, susținerile petentului în sensul cã fratele sãu „nu mai contenea cu scandalul pe care îl fãcea singur în curte” nu pot fi apreciate de intanțã ca verosimile, în lipsa administrãrii oricãror probatorii din care sã rezulte acest fapt.
In aceastã situație, vazând cã forța probantă a procesului-verbal de contravenție nu a fost înlăturată, instanța nu poate decât sã constate cã petentul a săvârșit contravenția reținutã în sarcina sa, procesul-verbal fiind temeinic întocmit.
Cu privire la sancțiunea aplicatã, instanța reține cã, dispozițiile art.7 alin.3 din OG 2/2001, prevãd posibilitatea aplicãrii sancțiunii avertismentului și în situația în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede expres aceastã sancțiune, pentru a permite în acest mod sancționarea faptelor de o gravitate redusã cu luarea în considerare și a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare.
Analizând gradul de pericol social al faptei sãvârșite, în conformitate cu criteriile prevãzute de art.21 alin.3 din OG 2/2001, instanța apreciazã cã sancțiunea amenzii este prea asprã, nefiind proporționalã cu gradul de pericol social al faptei sãvârșite, care este minim, raportat la împrejurarea în care a fost sãvârșitã fapta și la urmãrile acesteia.
Fațã de aceste împrejurãri, instanța apreciază că fapta are o gravitate redusã și cã se impune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, care rãspunde cerințelor de proporționalitate prevãzute de art.5 alin.5 și art.21 alin.3 din OG nr.2/2001. Aceastã sancțiune este mai potrivitã realizãrii scopului general al aplicãrii unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei sãvârșite și de a-l determina sã adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța va admite în parte plângerea petentului, va modifica procesul-verbal de contravenție atacat, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii de 1000,00 lei cu sancțiunea avertismentului și va atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei sãvârșite, recomandându-i sã respecte dispozițiile legale.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, având în vedere principiul disponibilității procesului civil, instanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte plângerea contravenționalã formulată de petentul D. C. P., cu domiciliul în ., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., .-10, jud.B..
Inlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1000,00 lei, aplicate prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 07.01.2013, cu sancțiunea avertisment.
Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei și îi recomandã respectarea dispozițiilor legale.
Ia act cã pãrțile nu au solicitat cheltuieli de judecatã.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțatã în ședințã publicã, azi, 11.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. I. C. Z.
Red. E.I./ Tehnored.: E.I.
4 ex./ 08.05. 2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5199/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 18/2014.... → |
|---|
