Plângere contravenţională. Sentința nr. 6743/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6743/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 22233/200/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr. 6743/2014
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 14.04.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: L. C. R.
GREFIER: E. L. D.
Pe rol fiind pronuntarea in cauza civila având ca obiect plângere contravențională promovată de petentul P. C. N. cu domiciliul în com. Săgeata, ., în contradictoriu cu intimatul P. C. SĂGEATA cu sediul în com. Săgeata, ..
Prezența și dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.04.2014, consemnările au fost făcute în încheierea din acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 10.04.2014, respectiv 14.04.2014.
I N S T A N T A,
Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, reține următoarele:
Prin cererea introdusă la aceasta instanța la data de 12.12.2013 și înregistrată sub nr._, petentul P. C. N. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție nr. 01 încheiat la data de 01.11.2013 de intimata P. C. SĂGEATA, solicitând anularea acestuia.
In motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul verbal contestat a fost sancționat cu amendă în cuantum de 10.000 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea 50/1991.
Consideră măsura dispusă ca fiind nelegală și netemeinică. A invocat nulitatea procesului verbal pentru nerespectarea prevederilor art. 16 alin. 1 din OG 2/2001, referitoare la prezentarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei.
Un al doilea motiv de nulitate ar fi încălcarea dispozițiilor art. 19 din OG 2/2001, referitoare la menționarea în cuprinsul procesului verbal, ca martor, a unui alt agent constatator.
Susține că măsura a fost aplicată împotriva sa în mod nelegal, întrucât nu este proprietarul imobilului în cauză, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 963/02.06.2011 la BNP J. N..
De asemenea, apreciază că procesul verbal este lovit de nulitate absolută întrucât nu a fost încheiat la locul săvârșirii presupusei contravenții, ci a fost încheiat la sediul Primăriei C. Săgeata.
Pe fondul cauzei, menționează că sancțiunea aplicată este netemeinică. Fii acestuia, P. M. O. și P. L. P. au cumpărat un imobil în . intenționează că construiască un imobil casă de locuit.
Învederează instanței faptul că, potrivit art. 6 CEDO, acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție.
În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile OG 2/2001.
In probațiune, petentul a depus la dosar copii, în fotocopii, un set de înscrisuri:proces/verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor nr.01 din 01.11.2013 (fila 14), dovada primirii procesului verbal (fila 15), chitanta nr._/05.07.2013 privind plata sumei de 700 lei in contul comunei Sageata pentru documentatie certificat de urbanism si autorizatie de construire (fila 16), factura fiscala nr.709/11.07.2013 (fila 17), incheiere de respingere nr._ data de ANCPI-OCPI Buzau (fila 18), cerere pentru emiterea certificatului de urbanism (fila 19), certificat de urbanism nr. 06/06.11.2013 (fila 20), cerere de emitere a autorizatiei de construire (fila 21), documentatie pentru certificat de urbanism construire (filele 22-24), cerere adresata Primarului de catre petent (fila 25), contract de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 963/02.06.2011 (filele 29-30) si alte inscrisuri.
Petentul a achitat taxă judiciară de timbru în valoare de 20 de lei, conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 (fila 13).
La data de 04.04.2013 intimata P. C. SĂGEATA a depus la dosarul cauzei intampinare prin care a solicitat respingerea plangerii.
In motivare a aratat ca la data de 01.11.2013 comisia interna, numita prin Dispozitia Primarului nr. 804/23.10.2013, s-a deplasat in satul Dimbroca, ., unde au constatat ca pe terenul avand ca proprietari minorii P. M. O. si P. L. P. a inceput edificarea unei imobil. In urma verificarii registrului de evidenta a certificatelor de urbanism si autorizatie de construire s-a constatat ca edificarea imobilului se face fara respectarea legislatiei in domeniul urbanismului, motiv pentru care s-a incheiat procesul verbal nr.7338/01.11.2013. Procesul verbal de sanctionare nr. 1/01.11.2013 s-a intocmit la sediul institutiei, dupa ce situatia a fost prezentata primarului care, in conformitate cu prevederile art.27 alin.5 din Legea 50/1991, stabileste aplicarea sanctiunii si s-a aplicat sanctiunea amenzii numitului P. C. N. deoarece are calitatea de curator ai minorilor P. M. Octavin si P. L. P.. A mai aratat ca numitul P. C. N. s-a prezentat la sediul institutiei pe data de 05.11.2013 pentru a depune documentatia pentru eliberarea certificatului de urbanism, dupa controlul efectuat.
In drept a invocat art. 205-208 Cod procedura civila.
In probatiune a depus la dosar:dispozitia nr.804 (fila 42), proces-verbal din data de 01.11.2013 (fila 43), adresa nr. 772/11.11.2013 (fila 44), planse foto (filele 45-48).
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
Prin procesul-verbal de contraventie nr. 01/01.11.2013 petentul a fost sanctionat contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei, reținându-se în sarcina acestuia ca s-a inceput constructie casa, lucrarile ajungand pana la stadiul de plafon parter, fara a avea autorizatie de construire. Sancționarea petentului s-a realizat in temeiul art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991.
În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal de constatare a contravenției.
Potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța investita cu o asemenea cerere trebuie sa verifice legalitatea, temeinicia si sa hotărască cu privire la sancțiunea aplicată, pronunțându-se de asemenea si cu privire la sancțiunea aplicată de agentul constatator.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele, prenumele si adresa contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Procesul-verbal conține și mențiunea că petentul nu a fost de față la momentul încheierii actului constatator, fiind identificat și trecut martorul asistent P. D.. Astfel, instanța apreciază că au fost respectate prevederile art. 19 alin. 1 din OG 2/2001, petentul nefăcând dovada vreunei vatamari legate de imprejurarea ca martorul asistent menționat în cuprinsul procesului verbal era alt agent constatator.
Instanța reține că prin Decizia nr. XXII/ 19.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii, s-a statuat că nerespectarea la încheierea unui proces-verbal a altor dispoziții legale decât cele prevăzute de art.17 din OG nr. 2/2001, se sancționează cu nulitatea relativă, fiind necesară dovada existenței unei vătămări suferite de petent și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
În aceste condiții, instanța va respinge si critica referitoare la faptul ca in procesul verbal nu s-au prezentat toate imprejurarile ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei, constatand ca in actul de constatare si sanctionare s-a mentionat foarte clar: data savarsirii faptei, locul, descrierea faptei, respectiv construirea unei case fara a detine autorizatie de construire, toate aceste mentiuni fiind suficiente pentru a circumscrie fapta incadrarii juridice legale. De asemenea, instanța reține că încheierea procesului la sediul intimatei nu reprezintă un motiv de nulitate, absolută sau relativă.
Așadar, sub aspectul legalității procesului verbal de contravenție, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile prevăzute de art. l6 – l7 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care în lipsă ar putea atrage nulitatea absolută.
Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, potrivit art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991 ,, Constituie contraventii următoarele fapte, daca nu au fost savarsite in astfel de conditii incat, potrivit legii, sa fie considerate infractiuni: a) executarea sau desfiintarea, totala sau partiala, fara autorizatie a lucrarilor prevazute la art.3, cu exceptia celor mentionate la lit.b), de catre iinvestitor si executant”, iar (2) al art.26 prevede urmatoarele: contraventiile prevazute la alin.1 se sanctioneaza cu amenda de la 1.000 lei la 100.000 lei, cele prevazute la lit.a). Art. 3 din Legea nr. 50/1991, prevede urmatoarele: constructiile civile, industriale, agricole, cele pentru sustinerea instalatiilor si utiliajelor tehnologice, pentru infrastructura de orice fel sau de oricare alta natura se pot realiza numai cu respectarea autorizatiei de construire...
Instanta retine ca art. 6 CEDO nu confera impunitate contravenientilor, ci garantii ale unui proces echitabil.
Prin urmare, instanța va avea în vedere si cele statuate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza I. P. împotriva României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011). Astfel, Curtea a reținut că, într-o plângere contravențională, invocarea de către instanțe a prezumției de legalitate si validitate a procesului-verbal de contravenție, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea caracter neașteptat, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională. Curtea Europeana a Dreptului Omului a subliniat importanta că, în cadrul unui proces având ca obiect plângere contravențională, instanța națională sa-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv in sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles sa uzeze de drepturile sale procedurale. Curtea a constatat în această cauză că singurele probe pe baza cărora instanțele naționale puteau pronunța o hotărâre erau cele depuse de agentul constatator iar, în condițiile in care reclamantului i s-a dat posibilitatea pe tot parcursul procesului să-și dovedească afirmațiile, acesta nu a fost plasat ., astfel încât nu a fost încălcat art. 6 CEDO.
Cat priveste controlul de temeinicie, instanța constată că petentul nu a produs nicio proba contrară situației de fapt reținute prin procesul-verbal de contravenție, iar acest act a fost întocmit pe baza constatărilor personale ale agentului, având funcția de responsabil urbanism.
Mai mult, instanța reține că petentul nu a contestat existenta lucrărilor de edificare a imobilului cu destinatia de casa de locuit, și nici faptul că nu deține autorizație de construire, însă a aratat ca nu se face vinovat de săvârșirea contravenției pentru care a fost sanctionat prin procesul verbal contestat intrucat proprietari ai imobilului, sunt fii sai, P. M. O. (17 ani) și P. L. P. (12 ani).
Instanța constată că, contrar susținerilor petentului, Legea nr. 50/1991 nu limitează sfera persoanelor care pot fi subiecți activi ai contravenției prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a) din același act normativ, doar la proprietarii imobilelor la care se execută lucrări.
Astfel, calitate de contravenient poate avea orice pesoană care executa, fara autorizatie, lucrari de constructie pentru care este necesar emiterea autorizatiei de construire, potrivit legii.
Față de aceste aspecte, instanța reține că fapta, astfel cum a fost descrisă în procesul verbal atacat, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de textele legale citate, atât sub aspect subiectiv, cat și sub aspect obiectiv.
Cat priveste sanctiunea aplicata petentului prin procesul-verbal de contraventie contestat, instanta o socoteste legala si proportionala cu gradul de pericol social al faptei, fiind dispusă amenda orientata spre minimul special prevăzut de lege. Totodata, instanta apreciaza ca fapta savarsita de petent prezinta un grad ridicat de pericol social, care justifică stabilirea amenzii în acest cuantum, din prisma necesității asigurării sigurantei construcțiilor, iar petentul nu a dovedit cauze atenuatoare de raspundere contraventionala, acesta nefacand dovada ca, in prezent, a intrat legalitate.
Pentru toate aceste considerente, instanța consideră că procesul-verbal de contravenție a fost în mod legal și temeinic întocmit, iar sancțiunea aplicată este legală și proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, motiv pentru care instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională promovată de petentul P. C. N. cu domiciliul în com. Săgeata, ., în contradictoriu cu intimatul P. C. SĂGEATA cu sediul în com. Săgeata, ., ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor nr.1 din 01.11.2013 incheiat de intimat, ca legal și temeinic.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14.04.2014.
Președinte, Grefier,
L. C. R. E. L. D.
Red. L.C.R
4 ex. /22.05.2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 2014/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3760/2014.... → |
|---|
