Plângere contravenţională. Sentința nr. 22/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 11669/200/2014
Dosar nr._
r o m a n i a
judecatoria buzau – sectia civila
sentinta civila nr._
sedinta publica din 22.10 2014
instanta constituita din
presedinte nicolae adriana
grefier popescu alina
Pe rol fiind acțiunea civilă având ca obiect plângerea contravențională formulată de petentul M. R. I. – domiciliat în comuna Vernești, ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B., cu sediul în B., .-12, Jud. B., împotriva procesului verbal . nr._ din 6.06.2014 întocmit de intimat.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura este legal îndeplinită, cauza este la primul termen de judecată, iar cererea a fost legal timbrată cu 20 lei conform art. 19 din OUG nr. 80 /2013, după care:
Procedând potrivit art. 131 alin. 1 din Noul Cod procedură civilă, instanța își verifică din oficiu competența și constată că este competentă general, să soluționeze prezenta cerere, în temeiul art. 126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, material și teritorial, în baza art. 94 pct.4 C.proc.civ. raportat la art. 118 al. 1 din OG 195/2002.
În conformitate cu dispozițiile art. 258 al. 1 rap. la art. 255 N.C.pr.civ. coroborat cu art. 265 și art. 341 al. 2 din N.C.pr.civ., instanța încuviințează părților proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și înregistrarea video.
În acord cu dispozițiile art. 394 Cod procedura civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la data de 17.06.2014, petentul M. R. I. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 6.06.2014 întocmit de intimatul I. Județean de Poliție B..
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în fapt, a fost sancționat pe nedrept din cauza faptului că a condus autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare_ pe DN . 150 km/h.
Consideră petentul că nu circula cu această viteză și nu este legal să i se rețină permisul de conducere fapt pentru care solicită anularea procesului verbal de contravenție întrucât acesta nu este temeinic.
În subsidiar, a solicitat restituirea permisului de conducere până la judecarea cauzei.
Cererea a fost timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru conform art. 19 din OUG 80/2013 și nu a fost motivată în drept.
Intimatul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță, însă, a solicitat judecata în lipsă și a depus la dosar întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție.
În motivarea cererii sale, a arătat că la data de 06.06.2014, orele 15.35, petentul, în timp ce conducea autoturismul înmatriculare_, pe DN 10, în afara localității Cândesti, km 10+700 m, a fost înregistrat de aparatul radar cu viteza de 150 km/h.
Aparatul radar este verificat metrologic si declarat corespunzător, conform buletinului de verificare metrologica nr._ din 26.03.2014 cu valabilitate până la 26.03.2015, astfel încât nu se poate afirma că viteza înregistrată este nereală.
Aparatul radar . 383 a fost instalat pe autoturismul marca Dacia cu numărul MAI_, deservit de ag. S. E. care a acționat, pe DN10, în afara localității Cândesti, km 10+700 m, pentru disciplinarea conducătorilor auto care încalcă regimul legal de viteza. Acesta a înregistrat viteza de deplasare a auto_, a procedat la oprirea autovehiculului și a aplicat sancțiunea contravenționala. A precizat că la înregistrarea abaterii aparatul radar instalat pe auto MAI_ a fost folosit în regim de deplasare, iar viteza cu care a fost înregistrat petentul este indicata pe planșa fotografica (CD) atât la « T » cat si la litera la litera « L » ;
Abaterea a fost înregistrata pe hard-disck, iar alăturat a anexat planșa cuprinzând imaginile cu autoturismul în cauză, ce au fost înregistrate pe suport C.D, din care reiese viteza de 150 km/h, la ora 15.35 min;
De asemenea, a menționat că petentul a încălcat dispozițiile art. 121 din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G.195/2002 - Rep., prin aceea ca limita maxima de viteza pe DN10, in afara localității Cândești, este de 90 km/h și că se ne opune audierii martorilor prev. de art. 315 al. 1 si 2 Cod Procedura Civila.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-208 C.pr.civ.
Analizând mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/06.06.2014 incheiat de agent constatator din cadrul IPJ B., petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 765 lei, precum și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce, reținându-se că la data de 06.06.2014, orele 15.35, în timp ce conducea autoturismul înmatriculare_, pe DN 10, în afara localității Cândesti, km 10+700 m, a fost înregistrat de aparatul radar cu viteza de 150 km/h, încălcând prevederile art. 121 alin.1 din ROUG nr. 195/2002, faptă sancționată de art. 102 din OUG nr.195/2002.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată pentru început că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Aceasta deoarece, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost dezincriminate, în lumina jurisprudenței CEDO (cauzele A. c. României, Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kaubec c. Slovaciei), acest gen de contravenție (referitoare la circulația pe drumurile publice) intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO. La această încadrare conduc două argumente: 1. norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor); 2. amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv.
Curtea europeană a drepturilor omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, c. Maszini c. României, hotărârea din 21.09.2006) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție caracter penal.
Instanța apreciază, de asemenea, că lipsa gravității pedepsei aplicate petentului (765 lei) nu poate priva o contravenție de caracterul său inerent penal (în accepțiunea Curții europene a drepturilor omului – Cauza Ozturc c. Germaniei).
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Față de cele de mai sus, instanța reiterează faptul că textul Convenției Europene a Drepturilor Omului (la fel și jurisprudența Curții) face parte din dreptul intern al României încă din anul 1994, iar, în raport de dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Cu toate acestea, astfel cum a statuat Curtea în cauza A. c. României, cauza A. c. României, în deciziile din cauzele N. c. României și I. P. c. României, cauza H. și alții c. României precum și în cauza N. G. c. României, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.
Plecând de la raționamentul Curții europene, reamintim că, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. Nu mai puțin important este faptul că, pentru a nu se aduce atingere art. 6 din Convenție, orice decizie a instanței naționale de a respinge anumite cereri în apărare sau de a acorda relevanță unei anumite probe în defavoarea alteia, trebuie să fie temeinic motivată, în caz contrar intervenind arbitrarul.
Intimata a depus înregistrarea video din care ar rezulta că petentul a fost surprins în trafic, în afara localității, cu o viteză de 150 km/h, buletinul de verificare metrologică, atestat.
Art. 3.5.1 din NORMA DE METROLOGIE LEGALĂ NML 021 – 05 “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)” stipulează că „înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Din înregistrarea video depusă de intimată se poate distinge cu claritate numărul de înmatriculare a autoturismului surprins în trafic cu viteza de 150 km/h, condițiile atmosferice nefiind de natură a perturba înregistrarea.
Deși a avut posibilitatea legală, acesta nu a solicitat administratea altor dovezi, ci doar înscrisurile existente la dosarul, probe prin care nu au fost infirmate cele menționate în cuprinsul procesului-verbal contestat, susținut de dovezile depuse de către intimată.
Cu privire la sancțiune, instanța are în vedere dispozițiile art. 5 alin.5 din OG nr.2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Având în vedere aceste circumstanțe, precum și că fapta reținută în sarcina sa este de o gravitate apreciabilă, putând conduce la accidente, petentul mai fiind anterior sancționat pentru fapte similare, instanța consideră că sancțiunile aplicate – amenda în cuantum minim– reflectă pericolul social al faptei comise, fiind corect individualizată.
Conform art. 96 alin.1 din OUG nr. 195/2002, sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului. Printre sancțiunile complementare reglementate de lege se numără și aplicarea punctelor de penalizare. Cum aceste sancțiuni sunt consecințe directe ale faptei comise (cauza Maszini c. României), uneori având urmări mai grave decât sancțiunea principală aplicată, justețea și corecta proporționalizare a lor urmează a fi analizate de către instanța învestită cu soluționarea plângerii. Nesupunerea acestora controlului instanțelor judecătorești ar conduce la încălcarea dreptului de acces la instanță a petentului, drept garantat de art. 21 din constituția României și art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
În temeiul art. 101 și art.102 din OUG nr.195/2002, în mod corect petentului i s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
În temeiul considerentelor expuse, instanța urmează să respingă plângerea contravențională formulată de petentul M. R. I. în contradictoriu cu intimata I. de Politie al Județului B., ca neîntemeiată.
Potrivit art. 34 alin.2 din OG nr.2/2001, dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată numai cu apel, apelul se soluționează de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului și suspendă executarea. În baza art.468 și art. 471 C.proc.civ., termenul de apel este de 30 de zile, apelul urmând a fi depus la Judecătoria B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. R. I. – domiciliat în comuna Vernești, ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B., cu sediul în B., .-12, Jud. B., ca neîntemeiată.
Executorie.
Cu drept de a formula apel la Tribunalul B. în termen de 30 zile de la comunicare, apelul urmând a fi depus la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.10.2014.
Președinte, Grefier,
JUDECĂTORIA B.
Dosar nr._
MINUTA
22.10.2014
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. R. I. în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului B., cu sediul în B., .-12, Jud. B., ca neîntemeiată.
Executorie.
Cu drept de a formula apel la Tribunalul B. în termen de 30 zile de la comunicare, apelul urmând a fi depus la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.10.2014.
Președinte,
| ← Anulare act. Sentința nr. 16/2014. Judecătoria BUZĂU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4341/2014.... → |
|---|
