Plângere contravenţională. Sentința nr. 2371/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2371/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 14397/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 2371/2014
Ședința publică de la 12 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. P.
Grefier C. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul N. L., domiciliat în ., în contradictoriu cu intimatul C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ –CESTRIN, cu sediul în mun. București, .. 401 A, sector 6.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit petentul N. L.
și intimatul C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ –CESTRIN.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, dosarul este la primul termen de judecată, acțiunea nu este supusă achitării taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar.
Având în vedere că procedura este legal îndeplinită, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. pr. civ., instanța constată că este competentă să judece pricina din punct de vedere general, material și teritorial - potrivit art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/ 2001.
Având în vedere că procedura de citare este legal îndeplinită și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza rolului activ, în conformitate cu art. 129 al. 5 C.pr.civ., instanța, în temeiul art. 167 al.1 C.pr.civ, încuviințează ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreasca, declară închise dezbaterile, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fata, constata următoarele:
Prin plângerea contravențională formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 03.05.2012 sub nr._, petentul N. L. a solicitat în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ –CESTRIN instanței, anularea procesului verbal de contravenție . nr._/10.04.2012.
În motivarea plângerii petentul a arătat că nu a achitat rovinieta valabilă pentru utilizarea drumurilor publice conform dispozițiilor legale, începând din luna octombrie 2011. . Acest fapt nu fost unul intenționat și s-a datorat unor neglijențe de natură administrativă. Această neglijență a fost sesizată și remediată la data de 16.01.2012, când a fost achitat tariful de utilizare pe o perioadă de 12 luni, în valoare de 120,34 lei ( 28 de euro).
Autoturismul a fost folosit doar pentru a realiza naveta pe itinerariu Săpoca – Mărăcineni – B..
. Înregistrarea a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic emitere, gestiune, monitorizare si control ar rovinietei - SIEGMCR, respectiv o cameră foto montată în localitatea Mărăcineni.
În lumina jurisprudenței CEDO, contravențiile referitoare la circulația pe drumurile publice sunt încadrate în sfera "acuzațiilor în materie penală" la care se referă și paragraful art. 6 CEDO. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat jurisprudența sa (Cauza Masziai c. României ~ hotărârea din 21.09.2006, Eanady Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei) că normele juridice ce sancționează astfel de fapte au caracter general și că urmăresc un scop preventiv și represiv, aceste criterii (alternative) suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal. Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenție prezentul litigiu trebuie să ofere și garanțiile procesuale recunoscute și garantare de acest articol. Pe cale de consecința trebuie recunoscute și garanțiile specifice în materie penală art. 6 al Convenției, printre care lipsa pericolului social, precum și înlesnirile oferite de Codul penal.
Art. 17 alin. 1 din Codul penal definește infracțiunea ca „fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penala". În accepțiunea sa cea mai generală, contravenția, asemenea infracțiunii, conform CEDO, este o fapta a omului, un act de conduită exterioara a acestuia, interzis de lege sub o sancțiune specifică, care este pedepsită spre deosebire de infracțiune, care prezintă pericol social mai ridicat, cu consecințe mai grave si dăinuie în timp, la contravenție, acest pericol este mai redus, iar urmările sunt mai reduse.
Conform doctrinei, „infracțiunea continuă se caracterizează prin prelungirea în timp natural a acțiunii sau inacțiunii, ce constituie elementul material al laturii obiective, după condamnare, până la intervenția unei forte contrare. Tot doctrina de specialitate ne indică, în mod contrar, modul în care pot fi identificate infracțiunile continue, șianume „după elementul material al laturii obiective ce presupune o acțiune ori o inacțiune ce durează în timp ca: deținerea, purtarea, conducerea unui autovehicul etc.
Una dintre trăsăturile esențiale ale contravenției este existența pericolului social, în doctrină, precum și în practică se remarcă obligativitatea organelor judiciare de a analiza în concret respectiv gradul de pericol social de la caz ca caz. în speța de față, în mod evident, această analiză nu a fost efectuată.
Suma primita de CNADNR drept valoare de despăgubire reprezintă contravaloarea unei roviniete pe 12 luni.
. Conform art. 8 alin. (3) din O.G. 15/2002, modificată ulterior, „contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif despăgubire, în funcție de tipul de vehicul folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite conform Anexei nr. 4".Conform sus-citatei anexe nr. 4, cuantumul tarifului de despăgubire aplicabil pentru autoturism este de 28 de euro, adică identic cu tariful de utilizare pentru 12 luni pentru utilizarea drumurilor naționale.
Această situație este valabilă pentru toate categoriile de vehicule menționate în anexele nr. 1 (care reglementează nivelul de utilizare a drumurilor naționale nr. 4 (care reglementează cuantumul tarifului de despăgubire aplicabil) din Ordonanța nr.15/2002, cu modificările ulterioare.
S-ar putea trage concluzia că acest tarif de despăgubire reprezintă contravaloarea rovinetei pe 12 luni și că, odată achitat acest tarif, utilizatorul drumurilor naționale va avea o rovinietă valabilă. Acest aspect este contrazis de comportamentul CNADNR S.A. care, în mod abuziv, percepe tariful de despăgubire la fiecare nouă presupusă „contravenție" pe care o constata.
În concluzie, în eventualitatea în care un vehicul tranzitează drumurile național timp de câteva luni, fără să aibă cunoștință că nu o deține rovinieta valabilă, poate fi amendat contravențional de câteva zeci de ori și, pe lângă această sancțiune trebui să achite către CNADNR S.A. tot atâtea tarife de despăgubire câte posibile contravenții a săvârșit!
Or, dacă s-ar proceda în asemenea fel, deși legea este clară în sens contrar, ar lua naștere o situație extrem de dificilă pentru contravenient, disproporționată față de pericolul social generat.
Având în vedere argumentele expuse, solicită luarea măsurile legale care se impun în acest caz, respectiv anularea sancțiunilor prezentului proces respectiv înlocuirea cu avertisment.
În drept, invocă art. 5 alin. (2), art. 20 alin (2) din OG 2/2001, art. 8 alin. (3)din OG. nr.15/2002.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar: procesul verbal . nr._/10.04.2012– f. 5, copie rovinietă, bon fiscal nr. 299, f 6, copie CI . nr._, f 7, dovada comunicării procesului verbal, certificat calificat și autorizație de control, planșă foto.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 10.04.2012 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul COMPANIEI NAȚIONALE DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE – CESTRIN, procesul verbal de contravenție . nr._/10.04.2012, prin care s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002, constând în aceea ca la data de 03.11.2011, ora 16,29 a circulat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 2- km 115 + 80 m, pe raza localității Mărăcineni, aparținând petentului N. L., fără a deține rovinietă valabilă.
Pentru acest motiv, s-a aplicat contestatorului, sancțiunea amenzii în cuantum de 250 lei și a fost obligat la plata tarifului de despăgubire în valoare de 28 Euro, adică 122,61 lei.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa petentului și a unui martor, contravenția fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale Sistemul Informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
Verificând legalitatea procesului verbal de contravenție atacat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, în materie.
Pe fond, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 7 din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Termenul de utilizator este definit la art. 1, alin.1, lit. b, din același act normativ în sensul că „utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români”.
Față de dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța reține că obligația de achitare a rovinietei aparține proprietarului autovehiculului (înscris în certificatul de înmatriculare), iar în cauza dedusă judecății această obligație fiind în sarcina petentului care era proprietarul autovehiculului.
Prin urmare contestatorul era obligat să dețină rovinieta valabilă la momentul controlului, respectiv la data de 03.11.2011, ora 16,29. Faptul că nu avea rovinietă, rezultă din împrejurarea că petentul nu a făcut dovada achitării rovinietei, precum și din planșa foto anexată la dosar, prin care se face dovada că autoturismul petentului a circulat la data, ora și locul menționate în procesul verbal.
Prin urmare intimata a făcut dovada temeiniciei faptei reținute în sarcina petentului prin procesul verbal atacat, și a fost răsturnată prezumția de nevinovăție a petentului, prevăzută de art. 6 din CEDO.
Instanța constată că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002 potrivit căruia fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă.
Cu toate acestea, în temeiul art.34 din OG 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională coroborat cu art. 38 alin.3 din același act normativ, care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, instanța consideră așadar că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă, având în vedere ulterior săvârșirii faptei petentul a achitat și rovinieta valabilă pentru perioada: 16.01._13, astfel cum rezultă din copia de pe rovinietă – f.6.
Opinia instanței are la bază pe de o parte dispozițiile art 5 alin. 5 din OG 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și art.7 alin.3 din OG 2/2001 potrivit cărora avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede în mod expres această sancțiune.
Prin această modalitate de sancționare a contravenientului, instanța apreciază că se pot realiza și scopurile educativ și preventiv ale sancțiunilor contravenționale, urmând să i se atragă atenția petentului, în temeiul art. 7 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, asupra pericolului social al faptei săvârșite și să i se recomande să respecte dispozițiile legale.
În ceea ce privește obligarea petentului la achitarea tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro, instanța va dispune anularea acestuia, având în vedere dispozițiile art. II din Legea 144/2012, potrivit căruia tarifele de despăgubire prevăzute de OG 15/2002, aplicate și contestate în instanță, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, respectiv 27.07.2012, se anulează.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța apreciază plângerea întemeiată, urmând să o admită numai în parte și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 250 lei aplicată petentului prin procesul verbal mai sus arătat, cu avertisment și va anula tariful de despăgubire în sumă de 28 euro.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petentul N. L., cu domiciliul in . în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ –CESTRIN, cu sediul in municipiul București, sector 6, ..401 A.
Anulează în parte procesul verbal de contravenție . nr._/10.04.2012, în sensul că înlocuiește amenda de 250 lei, cu avertisment.
Anulează tariful de despăgubire în cuantum de 28 Euro, adică 122,61 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. P.E./ tehnored. P.E.
4 ex./21.02.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1861/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 06/2014.... → |
|---|
