Plângere contravenţională. Sentința nr. 24/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 24/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 7532/200/2014
Dosar nr._
r o m a n i a
judecatoria buzau – sectia civila
sentinta civila nr._
sedinta publica din 24 SEPTEMBRIE 2014
instanta constituita din
presedinte nicolae adriana
grefier N. R.
Pe rol fiind acțiunea civilă având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul G. I. M., cu domiciliul în municipiul B., ..6, ., jud. B., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului B., cu sediul în B., .-12, Jud. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit petentul G. I. M. și intimatul IPJ B..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura este legal îndeplinită, iar cererea a fost legal timbrată cu 20 lei conform art.19 din OUG nr.80/2013, după care:
Procedând potrivit art.131 alin.1 din Noul Cod procedură civilă, instanța își verifică din oficiu competența și constată că este competentă general, să soluționeze prezenta cerere, în temeiul art. 126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, material, în baza art. 94 pct.4 C.proc.civ. raportat la art. 118 al.1 din OUG 195/2002 și teritorial, potrivit art. 118 al.1 din OUG 195/2002, fapta fiind constatată în circumscripția Judecătoriei B..
În conformitate cu dispozițiile art.258 al.1 rap.la art.255 N.C.pr.civ. coroborat cu art.265 și 341 alin.2 N.C.pr.civ., instanța încuviințează părților proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și cu înregistrarea video. Instanța urmează să respingă proba testimonială și interogatoriul intimatei solicitate de petent, în raport de natura contravenției reținute în sarcina sa, contravenție constatată prin mijloace tehnice, având în vedere și faptul că petentul nu a arătat în cuprinsul plângerii ce anume ar putea relata martorul.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 394 Cod procedura civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
I N S T A N T A:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 04.04.2014, petentul G. I. M. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat în data de 22.03.2014 de intimatul I. JUDETEAN DE POLITIE BUZAU.
În motivare, petentul a arătat că, pe data de 22.03.2014, aproximativ orele 17.00, în timp ce se afla în B., circulând dinspre direcția Unirii spre . oprit de un echipaj de politie care i-a zis ca ar fi circulat pe acel sector de drum cu o viteza peste limita legala, respectiv de 107 km ora, lucru care l-a mirat deoarece rula destul de moderat, in condițiile in care traficul era aglomerat, la momentul cand a fost oprit nestiind efectiv de ce este oprit deoarece nu incălcase vreo regula de circulație, iar viteza de deplasare era eventual cu puțin peste limita legala, nicidecum asa cum s-a reținut in procesul verbal de contravenție. Agentul respectiv i-a spus că ar fi circulat cu o viteza peste limita legala spunandu-i că ar fi fost înregistrat cu aparatul radar si, ca atare, i-a fost încheiat procesul verbal menționat anterior.
Cand a încercat sa îi explice agentului ca nu crede ca este adevărat ceea ce afirma, ca nu avea o viteza peste limita legala si, cu atat mai mult, in niciun caz, pe segmentul de drum pe care se afla, acesta a refuzai să îl asculte, urcandu-se pur si simplu in mașina si intocmindu-i procesul verbal in discuție.
Petentul a invocat excepția nulității absolute a procesului-verbal, întrucât nu au fost respectate prevederile art. 16 al.7 . ari.17 si art. 19 din Q.G. 2/2001 privind regimul contravențiilor, act normativ aplicabil si in speța de fata. Astfel, conform acestor dispoziții legale orice proces verbal de contravenție, sub sancțiunea nulității, trebuie sa cuprindă, în mod obligatoriu, date concrete privind descrierea faptei, împrejurările care pot servi la aprecierea gravitații faptei, fapta in concret săvârșita, data comiterii acesteia, precum si semnătura agentului constatator, elemente de natura a contribui la aprecierea exacta a gravitații faptei si stabilirea unei sancțiuni corespunzătoare.
De asemenea, procesul verbal prin care este acuzat de săvârșirea unei fapte contravenționale este lovit de nulitate si sub aspectul faptului, ca, potrivit legii, avea dreptul sa formuleze obiectiuni si sa își expună punctul de vedere, agentul constatator având obligația de a-i aduce la cunoștința faptul ca are acest drept: acesta insă, asa cum a menționat anterior, in momentul in care a încercat sa îi spună ca cele afirmate nu corespund adevărului in sensul ca presupusa contravenție despre care era acuzat, nu exista, fiind imposibil sa aibă asa o viteza asa mare, in condiții de trafic aglomerat, pur si simplu i-a spus ca nu e cazul si ca are dreptul sa formuleze plângere contravenționala împotriva acestuia.
În opinia sa, procesul verbal menționat anterior nu a fost întocmit in condiții de legalitate si, ca atare, este lovit de nulitate absoluta solicitând instanței admiterea acestei excepții, legiuitorul punând in sarcina agenților constatatori abilitați sa incheie astfel de procese verbale, obligativitatea dovedirii celor consemnate in aceste înscrisuri, pana la efectuarea acestor probe, înscrisul respectiv nu reprezintă decât un act prin care o persoana, este acuzata de săvârșirea unei fapte de natura contravenționala. Ca atare, potrivit legislației si jurisprudenței CEDO se bucură de prezumția de nevinovăție pana la proba contrara, intimatei incumbandu-i obligativitatea dovedirii afirmațiilor sale inserate in procesul verbal menționat anterior, in virtutea principiului in bubio pro reo, intimata fiind cea care trebuie sa dovedească atat existenta, faptei, a legăturii de cauzalitate intre fapta si urmarea imediata.
De asemenea, asa cum a precizat anterior, atâta vreme cat agentul constatator a refuzat sa discute cu mine. evident ca presupusa fapta contravenționala nu are cum sa fie descrisa in concret, cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aflarea adevărului si la aprecierea gravitații faptei, inclusiv a segmentului de drum pe care s-ar fi aflat in momentul producerii presupusei faptei, față de gravitatea faptei concrete sa existe o posibilitate reala funcție de care sa fie stabilita sancțiunea, proporționala deci cu gravitatea si pericolul social al faptei, inclusiv cu privire la aceste aspecte, procesul verbal este nelegal, întocmit cu încălcarea legii.
De altfel,, in legislația CEDO la care si România a aderat, aceste procese verbale sunt privite ca fiind acele acte/înscrisuri prin care o persoana este acuzata de săvârșirea unei fapte de natura contravenționala si potrivit ari. 6 din Convenție, persoana in cauza - pana la proba contrara se bucura de prezumția de nevinovăție. Or, cel ce face o afirmație trebuie evident sa o si dovedească, nefiind suficienta simpla afirmație. In speța, atâta vreme cat înscrisul constatator al presupusei sale fapte a fost întocmit de către agentul constatator din cadrul intimatei si vazand dispoz. art.6 din Convenția CEDO, sarcina probei incumba agentului intimatei. Chiar daca acest "înscris poarta semnătura sa, acesta urmează a fi avuta in vedere doar ca simplu fapt al momentului luării la cunoștința si nu ca si o recunoaștere a faptei contravenționale reținute in sarcina sa.
Asa cum legislația CEDO prevede, instanța trebuie sa aiba in vedere ca cetățeanul, privit ca individ, este supus oricând posibilității ca Statul, prin organele sale abilitate, sa-i incalce drepturile garantate prin Constituție, statul fiind, evident, . fata de individ, poziție din care, in orice situație, se pot savarsi abuzuri.
Ca atare, procesul verbal, prin el însuși, nu poate face dovada existentei faptei, a autorului acesteia si a vinovăției, fiind doar un act prin care o persoana, fizica sau juridica, este acuzata de săvârșirea unei contravenții, fata de prevederile art.20 al.2 din Constituție, daca exista neconcordanta intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului in care Constituția sau legile interne ar conține dispoziții mai favorabile. Așadar, pana la proba contrara, se bucură de prezumția de nevinovăție garantată nu numai de Constituție, ci si de legislația CEDO, sarcina probei incumbând astfel intimatei.
Prin urmare, fata de cele precizate si in urma probelor ce se vor administra in apărare, a solicitat admiterea prezentei plângeri, nefiind vinovat de săvârșirea faptei reținute in procesul verbal precizat anterior, in subsidiar, solicitând înlocuirea amenzii cu avertisment.
In dovedirea plângerii, a arătat că înțelege sa se folosească de orice mijloc de proba admis de lege, respectiv martori Macaneata M. G., .. ., înscrisuri, interogatoriul intimatei, etc precum si de orice altă proba a cărei administrare ar rezulta din dezbateri, sens în care a depus în copie procesul-verbal contestat, dovada, carte de identitate
In drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile din O.G. nr.2/2001 privind rcuimul contraveniiilor, O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice si Regulamentul de aplicare a acesteia aprobat prin H.G. 1391/ 2006, art 194 si urm. Cod pr. civila.
A solicit judecarea cauzei si in lipsa.
Legal citată, intimata nu s-a prezentat în instanță, dar a formulat întâmpinare, solicitând judecata în lipsă, iar pe fond respingerea plângerii .
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că, în fapt, la data de 22.03.2014, ora 17.03, agentul de poliție rutiera fiind de serviciu conform planificării, a acționat pe . mun. B. pe linia disciplinării participanților la trafic, ca lucrator de oprire al autospecialei_ dotata cu aparatul radar Speedophot seria_, ocazie cu care s-a înregistrat si fotografiat, autoturismul cu nr._ care rula cu viteza de 107 km/h in mun. Buzau, depășind astfel viteza legala cu 57 km/h.
Agentul de poliție a procedat la oprirea regulamentara a autovehiculului iar după s-a prezentat a solicitat documentele conducătorului auto si a constatat ca se numeste G. I. M., domiciliat in B., .. 6, ap.5 ,.. După ce i-a adus la cunosiiinta abaterea săvârșita a procedat la întocmirea procesului verbal de contravenție . nr._ pentru încălcarea vederilor art. 121 alin 1 din ROUG 195/2002 R si art. 147 pct 1 din ROUG 5/2002R, întrucât acesta nu avea asupra sa permisul de conducere.
Contravenientul a făcut propriile mențiuni eu privire la cele constatate si consemnate in procesul verbal, semnând pentru primirea exemplarului nr. 2. Totodată, i adus la cunoștința faptul ca are obligatia sa predea permisul de conducere.
A făcut precizarea ca autoturismul a fost depistat circulând pe . cum reiese din planșa fotografica, conducătorul auto depășind cu verificare 57 km/h limita legala pe segmentul de drum, iar agentul de politie este autorizat sa execute activități de politie rutiera conform Dispoziției Inspectoratului General al Politiei Romane nr. 1232/02.03.2010, conform art. 177 alin 2 din ROUG 195/2002. ag. B. G. fiind atestat operator radar nr._/35 din 15.09.2008. aparatul radar Speedophot seria_ montat pe autospeciala_ este verificat metrologic conform buletinului de verificare nr._/09.08.2013 valabil pana la data de 09.08.2014.
Petentul consideră că actul constatator a fost întocmit cu încălcarea prevederilor art. 16, alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic ai contravențiilor, întrucât nu au fost arătate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei.
Deși are la cunoștință că aceste mențiuni trebuie specificate obligatoriu în actul constatator, așa cum a susținut, petentul nu cunoaște că aceste pretinse omisiuni nu conduc la nulitatea actului constatator.
Susținerea petentuiui, în sensul că nu au fost arătate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei nu pot fi sancționate cu nulitatea absolută a procesului verbal, așa cum rezultă din interpretarea per a contrarie a prevederilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Văzând dispozițiile art. 47 clin O.G. nr. 2/2001, cu aplicarea art. 105. alin. 2 din Codul de procedură civilă, rezultă că lipsa unor elemente obligatorii din cele enumerate la art. 16, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001. altele decât cele cuprinse in conținutul art. 17 din același act normativ, se sancționează cu nulitatea relativă.
Așadar, susținerile petentuiui nu pot conduce la anularea actului constatator, în condițiile în care acesta nu a dovedit nicio vătămare.
Descrierea faptei din procesul verbal de contravenție cuprinde toate elementele ce se regăsesc în ipoteza juridică a textului sancționator.
De asemenea, se observă că actul constatator cuprinde toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, neputându-se reține vreun motiv de nulitate absolută în cauza dedusă judecății.
Petentul susține ca procesul verbal este lovit de nulitate întrucât nu i s-a permis sa formuleze obiectiuni, fiind contrazis, insa de conținutul actului constatator, unde la rubrica „alte mențiuni” acesta a consemnat ceea ce a considerat decuviința.
Necesare și suficiente pentru dovedirea abaterii săvârșite de petent sunt planșa foto și buletinul de verificare metrologică, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 10, alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, documente pe care I.P.J. B. le-a depus la dosarul cauzei împreună cu întâmpinarea.
A menționat că se opune audierii martorilor prev. de art.315 al. 1 si 2 Cod Procedura Civilă.
A solicitat judecarea și în lipsă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.205-208 C.pr.civ.
În temeiul art.258 al.1 rap.la art.255 N.C.pr.civ. coroborat cu art.265 și art.341 alin.2 N.C.pr.civ., instanța a încuviințat părților proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și cu înregistrarea video.
Analizând cererea dedusă judecății prin prisma probelor existente la dosar, instanța reține în fapt următoarele :
Prin procesul-verbal . nr._ incheiat la data de 22.03.2014 de agent constatator din cadrul IPJ B., petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 765 lei și avertisment, precum și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, reținându-se că 22.03.2014, ora 17.03, in timp ce conducea autovehiculul cu nr.de înmatriculare_, pe . Mun. B. a fost înregistrat de aparatul radar cu viteza de 107 km/h și că nu avea asupra sa permisul de conducere, încălcând prevederile art. 121 alin.1 din ROUG nr. 195/2002 art.147 pct.1 din O.U.G. 195/2002, fapte sancționate de art. 102 alin.2 și art. 101 din OUG nr.195/2002.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Potrivit art. 16 alin.1 din OG nr.2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Articolul 17 din același act normativ stipulează că lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, nulitate ce se constată și din oficiu.
În ceea ce privește prevederile art. 181 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, instanța constată că legea nu instituie o sancțiune pentru nerespectarea condițiilor de formă. Nu s-ar putea susține că nerespectarea formei procesului verbal ar rămâne fără sancțiune, motiv pentru care încălcarea acestor prevederi legale conduce la nulitatea procesului-verbal, devenind aplicabil regimul nulităților virtuale, așa cum este conturat în dispozițiile Codului de procedură civilă, întrucât art. 47 din OG nr. 2/2001 (care completează prevederile OUG nr. 195/2002, conform art. 109 alin.9) prevede că dispozițiile acesteia (OG nr. 2/2001) se completează cu prevederile Codului de procedură civilă. În baza art. 175 alin.1 C.proc.civ., actul de este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia.
Prin prisma dispozițiilor legale anterior redate, neindicarea tuturor împrejurărilor în care a fost comisă fapta ar conduce la nulitatea procesului verbal de contravenție în măsura în care s-ar face dovada, prin orice mijloc de probă permis de lege, că partea a suferit o vătămare.
Instanța poate să constate existența vătămării din împrejurările cauzei și din finalitatea regulii nerespectate ori poate să ceară părții care o invocă să producă dovezi.
Fapta este suficient descrisă, fiind posibilă încadrarea acesteia în textul legal incriminator.
În cadrul alin. (7) al aceluiași articol 16 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 s-a prevăzut că "în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare", precizându-se că "obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica «Alte mențiuni», sub sancțiunea nulității procesului-verbal".
În legătură cu instituirea acestei obligații, a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității procesului-verbal, este de observat că, în raport cu natura interesului ocrotit prin dispoziția înscrisă în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, o atare nulitate nu poate fi absolută, nesusceptibilă a fi acoperită în niciun mod, ci doar relativă. Or, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.
Astfel, prin acest text de lege se prevede că "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se că numai în astfel de situații "nulitatea se constată și din oficiu".
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
De aceea, nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției., astfel cum s-a statuat prin decizia nr. XXII/2007 pronunțată de Înalta curte de Casație și de Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Din cuprinsul procesului-verbal rezultă că petentul a completat personal rubrica alte mențiuni.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată pentru început că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Aceasta deoarece, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost dezincriminate, în lumina jurisprudenței CEDO (cauzele A. c. României, Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kaubec c. Slovaciei), acest gen de contravenție (referitoare la circulația pe drumurile publice) intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO. La această încadrare conduc două argumente: 1. norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor); 2. amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv.
Curtea europeană a drepturilor omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, c. Maszini c. României, hotărârea din 21.09.2006) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție caracter penal.
Instanța apreciază, de asemenea, că lipsa gravității pedepsei aplicate petentului (765 lei și avertisment) nu poate priva o contravenție de caracterul său inerent penal (în accepțiunea Curții europene a drepturilor omului – Cauza Ozturc c. Germaniei).
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Față de cele de mai sus, instanța reiterează faptul că textul Convenției Europene a Drepturilor Omului (la fel și jurisprudența Curții) face parte din dreptul intern al României încă din anul 1994, iar, în raport de dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Cu toate acestea, astfel cum a statuat Curtea în cauza A. c. României, cauza A. c. României, în deciziile din cauzele N. c. Românieiși I. P. c. României, cauza H. și alții c. României precum și în cauza N. G. c. României, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.
Plecând de la raționamentul Curții europene, reamintim că, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. Nu mai puțin important este faptul că, pentru a nu se aduce atingere art. 6 din Convenție, orice decizie a instanței naționale de a respinge anumite cereri în apărare sau de a acorda relevanță unei anumite probe în defavoarea alteia, trebuie să fie temeinic motivată, în caz contrar intervenind arbitrarul.
Intimata a depus planșa fotografică din care ar rezulta că petentul a fost surprins în trafic, în interiorul localității, cu o viteză de 107 km/h, buletinul de verificare metrologică, atestat.
Art. 3.5.1 din NORMA DE METROLOGIE LEGALĂ NML 021 – 05 “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)” stipulează că „înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Din planșa fotografică depusă de intimată se poate distinge cu claritate numărul de înmatriculare a autoturismului surprins în trafic cu viteza de 107 km/h, condițiile atmosferice nefiind de natură a perturba înregistrarea.
Prin plângerea formulată, petentul nu a contestat faptul că nu a avut asupra sa permisul de conducere.
Petentul, prin dovezile administrate, nu a infirmat cele menționate în cuprinsul procesului-verbal contestat, susținut de dovezile depuse de către intimată.
Cu privire la sancțiune, instanța are în vedere dispozițiile art. 5 alin.5 din OG nr.2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Având în vedere aceste circumstanțe, precum și că fapta reținută în sarcina sa, de a conduce autovehiculul în interiorul localității cu o viteză mult peste limita legală admisă,fără a avea asupra sa permisul de conducere, este de o gravitate apreciabilă, putând conduce la accidente, petentul mai fiind anterior sancționat pentru fapte similare, instanța consideră că sancțiunile aplicate – amenda în cuantum minim și avertisment– reflectă pericolul social al faptelor comise, fiind corect individualizate.
Conform art. 96 alin.1 din OUG nr. 195/2002, sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului. Printre sancțiunile complementare reglementate de lege se numără și aplicarea punctelor de penalizare. Cum aceste sancțiuni sunt consecințe directe ale faptei comise (cauza Maszini c. României), uneori având urmări mai grave decât sancțiunea principală aplicată, justețea și corecta proporționalizare a lor urmează a fi analizate de către instanța învestită cu soluționarea plângerii. Nesupunerea acestora controlului instanțelor judecătorești ar conduce la încălcarea dreptului de acces la instanță a petentului, drept garantat de art. 21 din constituția României și art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
În temeiul art. 101 din OUG nr.195/2002, în mod corect petentului i s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce.
În temeiul considerentelor expuse, instanța urmează să respingă plângerea contravențională formulată de petentul G. I. M. în contradictoriu cu intimata I. de Politie al Județului B., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul G. I. M., cu domiciliul în municipiul B., ..6, ., jud. B., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului B., cu sediul în B., .-12, Jud. B., ca neîntemeiată.
Executorie.
Cu drept de a formula apel la Tribunalul B. în termen de 30 zile de la comunicare, apelul urmând a fi depus la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.09.2014.
Președinte,Grefier,
A. N. N. R.
Red. N.A/Tehnored. N.R.
5 ex./29.09.2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7007/2014.... | Succesiune. Sentința nr. 5538/2014. Judecătoria BUZĂU → |
|---|
